Interpretarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 335/2007, legea camerelor de comerţ din România prin care se prevede în mod imperativ interdicţia de a se utiliza denumirea de „cameră de comerţ”, de către alte organizaţii decât cele constituite cu respecta
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 887/R din data de 24.04.2013
Constată că prin sentința civilă nr. 83/Ap/13.03.2012, Tribunalul Brașov a respins apelul declarat de către apelanta CCIR împotriva sentinței civile nr.12244/26.10.2011 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-o, obligând apelanta la plata către intimata A C.C.I.T.R.R. B a sumei de 2.175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la prevederile art. 3 din legea nr. 335/2007 prin care se interzice folosirea denumirii de "cameră de comerț"; de către alte organizații decât cele constituite în baza acestei legi, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată în temeiul principiilor de aplicare a legii civile în timp, întrucât nu se invocă și nu s-a dovedit în speță că asociația intimată a fost înființată cu încălcarea normelor de drept aflate în vigoare la momentul respectiv. Legea nr.335/2007 este un act normativ ulterior, care produce efecte doar pentru viitor și nu poate modifica un fapt juridic consumat integral la data apariției sale, respectiv faptul constituirii asociației intimate și al înregistrării sale în registrul special (din dispoziția unei instanțe de judecată ce a verificat îndeplinirea condițiilor instituite de lege pentru acest demers).
Prin legea nouă se poate reglementa conduita unei persoane juridice constituie anterior, se pot pune în sarcina acesteia noi obligații, însă doar referitor la activitatea sa ulterioară, la raporturi, acte și fapte juridice ce ar urma să apară ulterior intrării sale în vigoare.
Soluția adoptată de către prima instanță este susținută, pe lângă cele de mai sus, de argumente logice impuse de analiza și interpretarea comparativă a normelor legale anterior citate.
Intimata nu folosește denumirea "camera de comerț și industrie";, ci doar sintagma respectivă în cadrul denumirii. Aceasta din urmă este în final diferită și cuprinde mențiunea expresă de "asociație";.
În fine, nu se prevede în cuprinsul Legii nr.335/2007 obligația persoanei juridice care are cuprinsă în denumire sintagma "camera de comerț și industrie"; de a-și modifica denumirea, sub o oarecare sancțiune și nici o altă obligație, astfel după cum se prezintă situația în ceea ce privește Legea nr.183/2004, indicată pentru similitudine de situație de către apelantă. Respectiva lege impune entităților cărora li se adresează și care au fost înmatriculate anterior intrării sale în vigoare efectuarea anumitor demersuri pentru păstrarea denumirii ce cuprinde anumite cuvinte sau sintagme, pentru folosirea cărora este nevoie de acordul scris al Secretariatului General al Guvernului sau al prefectului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C C I R, iar prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, soluția atacată este criticată pentru greșita interpretare a prevederilor legale aplicabile, precum și a principiilor privind neretroactivitatea și aplicarea imediată a legii civile noi. Astfel, în opinia recurentei, instanțele de fond au nesocotit principiul aplicării imediate a legii civile noi în sensul că, prin soluția atacată au fost ignorate prevederile imperative ale art. 3 din legea nr. 335/2007 prin care se interzice folosirea denumirii de "cameră de comerț"; de către alte organizații decât cele constituite în baza acestei legi.
Intimata pârâtă A CCITRR nu a formulat întâmpinare iar prin concluziile puse odată cu dezbaterile pe fond asupra cauzei a solicitat respingerea recursului pentru considerentele avute în vedere de către primele instanțe.
Recursul este fondat.
Hotărârea instanței de fond, menținută în apel, este dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 335/2007, legea camerelor de comerț din România, și cu interpretarea eronată a principiului neretroactivității legii civile.
Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 335/2007, se prevedea în mod imperativ interdicția de a se utiliza denumirea de "cameră de comerț";, de către alte organizații decât cele constituite cu respectarea prevederilor acestei legi.
Totodată, prin dispozițiile art. II din Legea nr. 39/2011, de modificare a Legii nr. 335/2007, se prevede obligația camerelor bilateral constituite în temeiul OG nr. 26/2000 de a prezenta Camerei de Comerț și Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare prevăzute de Legea nr. 335/2007, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi.
În aplicarea acestor noi prevederi legale, imperative, reclamanta a notificat pârâta (fila 5 din dosarul de fond) punându-i în vedere obligația de a renunța la sintagma "Camera de Comerț, Industrie"; , însă pârâta nu a prezentat documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor Legii nr. 335/2007.
Deși pârâta a dobândit personalitate juridică anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 335/2007, în baza art. 49 din acest act normativ avea obligația de a-și schimba statutele proprii, corespunzător dispozițiilor legii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.
Respectarea prevederilor imperative a art. 46 și 49 din Legea nr. 305/2007 și ale art. II din Legea nr. 39/2011, nu aduce atingere principiului neretroactivității legii civile, întrucât prin această lege se modifică, pentru viitor o stare de drept născută anterior, respectiv pârâta este obligată să-și modifice denumirea doar pentru viitor, pentru a putea face aplicabilă legea nouă și a înlătura supraviețuirea legii vechi.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod procedură civilă, recursul reclamantei va fi admis, iar acțiunea reclamantei va fi admisă în parte, în sensul obligării pârâtei la înlăturarea din denumirea asociației a sintagmei "Camera de Comerț";, respingându-se cererea de înlăturare din denumirea asociației a cuvântului "industrie"; , întrucât prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 305/2007 nu se referă la acest cuvânt.
Va fi respinsă și cererea de acordare de daune cominatorii, întrucât, potrivit art. 5803 cod procedură civilă și a deciziei nr. 3/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, amenda civilă prevăzută de acest text de lege poate fi aplicată debitorului unei obligații cu caracter personal, doar în cadrul procedurii execuționale.
În baza art. 274 cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale, proporțional pretențiilor admise, reprezentând taxele de timbru aferente acestor pretenții.
| ← Legea nr. 544/2001. Comunicarea informaţiilor de interes public... | Acţiunea formulată împotriva Autorităţii Naţionale pentru... → |
|---|
