Dacă între data săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare( săvârşită la 17.02.2006) şi data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni (18.08.2009), a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare la
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 511/R din data de 28.05.2013
Prin sentința penală nr. 17/S/26.03.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus respingerea cererii de contopire formulată de condamnatul S.D. și obligarea acestuia la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1940/06.10.2011 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 31.10.2011 s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt comise în data noaptea de 16/17.02.2006. Totodată, prin aceeași sentință, Judecătoria Brașov a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 221/2004 a Tribunalului Brașov și a contopit restul rămas de executat de 922 zile închisoare cu pedeapsa aplicată de 2 ani și 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 922 de zile.
Constatând că prezenta infracțiune săvârșită de inculpat în noaptea de 16/17.02.2006 este concurentă cu cea săvârșită de acesta în data de 12.03.2006 (tentativă la furt calificat) pentru care inculpatul fusese condamnat definitiv la o pedeapsă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 853/04.05.2007 a Judecătoriei Brașov (definitivă la data de 15.08.2007) Judecătoria Brașov a contopit, potrivit art.36 alin.1 Cod penal, pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare cu cea aplicată pentru noua infracțiune în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În continuare, în conformitate cu art. 36 alin.3 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din 12.03.2006 la 28.01.2009 și a constatat că pedeapsa a fost executată, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 28.01.2009 cu un rest de 407 zile.
Prin sentința penală nr.50/S/10.06.2011, rămasă definitivă la data de 09.11.2011, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus condamnarea inculpatului S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă comisă în noaptea de 17/18.08.2009. Prin aceeași sentință Tribunalul a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 853/04.05.2007 a Judecătoriei Brașov (definitivă la data de 15.08.2007) și a contopit restul rămas de executat de 407 zile închisoare cu pedeapsa de 12 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
În continuare, Tribunalul a constatat că prezenta infracțiune săvârșită de inculpat în noaptea de 17/18.08.2009 este concurentă cu infracțiunea de sfidare a organelor judiciare pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.2477/2010 a Judecătoriei Brașov (definitivă la data de 10.03.2011) și a contopit, pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal și a art.36 alin.3 Cod penal Tribunalul a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus, de 12 ani închisoare, perioada reținerii și a arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă 5/19.08.2009, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și perioada executată, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 3236/11.03.2011 al Judecătoriei Brașov, din data de 18.08.2009 la zi.
Din cele ce preced Tribunalul reține că în urma constatării concursului între cele două infracțiuni săvârșite de inculpatul S.D., în anul 2006, Judecătoria Brașov a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de acesta din 12.03.2006 în 28.01.2009 - prin sentința penală nr.1940/06.10.2011 a Judecătoriei Brașov - constatând totodată că pedeapsa a fost executată.
Computarea din nou a acestei perioade din mandatul de 12 ani închisoare, cum solicită condamnatul S.D., nu este posibilă dat fiind faptul că deducerea s-a efectuat o dată pentru faptele săvârșite în anul 2006; pentru infracțiunea comisă în anul 2009 (tentativă la omor calificat) în stare de recidivă postcondamnatorie, la rândul ei concurentă cu infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, Tribunalul a dedus, conform art. 36 alin.3 Cod penal incident în cauză, perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului în baza mandatului emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și perioada executată de acesta în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii 3236/11.03.2011 al Judecătoriei Brașov, din data de 18.08.2009 la zi.
Față de cele expuse mai sus Tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat nu este fondată motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul condamnat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței sub aspectul soluției, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de contopire astfel cum a fost formulată și deducerea perioadei executate.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect situația juridică a petentului, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar și din sentințele penale aflate la dosar.
Instanța de recurs reține că cele două pedepse a căror contopire a solicitat-o petentul (de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1940/2011 a Judecătoriei Brașov și 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/S/2011 a TMF Brașov au fost aplicate pentru infracțiuni concurente între ele.
Numai că, între data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare (săvârșită la 17.02.2006) și data săvârșirii celei de-a doua infracțiuni (18.08.2009), a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune concurentă cu prima, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Brașov, definitivă la 15.08.2007, pedeapsă ce a și fost executată până la 18.08.2009.
Prin urmare, infracțiunea de tentativă la omor, săvârșită în stare de recidivă față de condamnarea de 4 ani închisoare, nu poate fi considerată în concurs cu cea comisă mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă, respectiv cu cea la care a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare.
În ipoteza analizată, potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, sfera concursului de infracțiuni, cu pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente (respectiv prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 853/2007 a Judecătoriei Brașov) și, ca atare, tot ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă.
Prin urmare, deși infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare a fost săvârșită mai înainte de rămânerea definitivă a sentinței de condamnare la pedeapsa de 12 ani închisoare, întrucât între datele de săvârșire celor două infracțiuni s-a interpus o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune concurentă cu prima, hotărâre ce a închis pluralitatea sub forma concursului de infracțiuni, nu se poate admite cererea de contopire a celor două pedepse în conformitate cu dispozițiile art. 33 Cod penal, cu consecința deducerii perioadei solicitate de petent.
Prin sentința penală nr. 1940/2011, Judecătoria Brașov a dispus condamnarea petentului la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare, a contopit-o cu restul rămas de executata de 922 zile iar conform art. 36 alineat 1 Cod penal a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cea de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Brașov, a dedus perioada 12.03.2006-28.01.2009 și a constatat pedeapsa executată.
La stabilirea pedepsei de 12 ani de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, s-a dispus revocarea restului rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 853/2007 a Judecătoriei Brașov.
Prin urmare, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la recidivă postcondamnatorie cu privire la aceste condamnări, contopind restul rămas de executat cu pedeapsa ce a fost stabilită pentru infracțiunea de tentativă de omor.
O altă contopire, conform art. 33 Cod penal, astfel cum a fost solicitată de petent, nu este posibilă întrucât nu este legală, iar cea conform art. 39 alineat 2 Cod penal, nu se mai impune întrucât a fost deja efectuată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov când a stabilit pedeapsa rezultantă pentru infracțiunea de tentativă de omor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 17/S/26.03.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului Brașov suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Va obliga recurentul S.D. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
| ← Plângerea petentului vizează un act al procurorului, efectuat... | Legea nr. 544/2001. Comunicarea informaţiilor de interes public... → |
|---|
