Legea nr. 544/2001. Comunicarea informaţiilor de interes public ce au făcut obiectul unui eveniment public, neconsemnate în vreun registru al unităţii administrativ teritoriale.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 2426/R din data de 10.05.2013
Nicio dispoziție din Legea nr. 544/2001 nu conține vreo derogare de la obligația autorității sau instituției publice de a furniza informația publică solicitată, iar împrejurarea că evenimentul în legătură cu care se solicită comunicarea informațiilor, a fost unul public, nu impietează asupra comunicării informațiilor. De asemenea, nici lipsa unei consemnări scrise a informațiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informațiilor întrucât legea nu face distincție în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 709/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă - în dosarul nr. 3959/119/2012 s-a respins excepția lipsei capacității procesuale, invocată de pârât.
S-a admis plângerea formulată de reclamantul T D împotriva pârâtului Primarul Municipiului S și în consecință,
Pârâtul a fost obligat să comunice în scris reclamantului informațiile de interes public solicitate prin cererea din 22 octombrie 2012, constând în comunicarea faptului dacă Primarul mun. S a participat la evenimentul public "Comemorarea celor 13 de la Arad";, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 și dacă acesta a respectat cu acea ocazie dispozițiile art. 67 alin. 2 și 3 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă a purtat eșarfa cu culorile drapelului național al României.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlul de daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, reclamantul T D la data de 22 octombrie 2012 prin intermediul poștei electronice a cerut pârâtului Primarul Municipiului S - (fila 6 dosar) - să-i comunice dacă Primarul municipiului S a participat la evenimentul public intitulat "Comemorarea celor 13 de la Arad"; din data de 6 octombrie2012 și în caz afirmativ să-i comunice dacă a respectat dispozițiile art. 67 alin.2 și 3 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă a purtat eșarfa în culorile drapelului național al României (f.6).
Solicitarea formulată de reclamant potrivit art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 a fost primită de pârâtă, întrucât acesta prin adresa nr. 54.308/25.10.2012 i-a adus la cunoștință că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă efectuarea, deținerea unei evidențe statistice în acest sens și astfel nu-i poate comunica informațiile solicitate (f.7)
Nemulțumit fiind de acest răspuns, reclamantul a promovat prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 544/2004.
În ceea ce privește invocarea excepției lipsei capacității procesuale a primarului Municipiului S, instanța a reținut că, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de Legea privind alegerile locale.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune și orașe, în condițiile legii, iar conform art. 66 din aceeași lege, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și îl controlează.
Primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii. Totodată, conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție. Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile din dreptul civil material definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea acesteia de a avea și de a exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligația civilă prin încheierea de acte juridice.
Pornind de la dispozițiile art. 34 din codul civil privitor la persoana fizică, potrivit cărora: "Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile";, capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosință a drepturilor civile are și capacitate procesuală de folosință în legătură cu drepturile și obligațiile sale. În condițiile art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată";. per a contrario, persoana fizică sau juridică ce nu are folosința drepturilor civile nu poate fi parte în judecată.
În speță, a fost chemat în judecată în calitate de pârât Primarul mun. S, care potrivit art. 66 din Legea nr. 215/2001, îndeplinește o funcție de autoritate publică.
În consecință, instanța, față de textele de lege descrise, a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului, potrivit dispozitivului de mai jos.
În soluționarea pe fond a acțiunii instanța a avut în vedere în drept că potrivit dispozițiilor art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 - "Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.";, iar potrivit alin. 2 - " Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.";
Totodată potrivit art. 7 din același act normativ - " (1)Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării.…(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor. (3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.";.
În continuare instanța a avut în vedere că potrivit art. 22 alin. 1 din Lege - (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.";, iar potrivit alin.2 - " Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.";
De asemenea instanța a avut în vedere că potrivit art. 2 din Lege - în sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar; b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației";.
Potrivit art. 66. din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și îl controlează.
Totodată, primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii, iar conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau străine, precum și în justiție.
Semnul distinctiv al primarului este o eșarfă în culorile drapelului național al României.
Eșarfa va fi purtată, în mod obligatoriu, la solemnități, recepții, ceremonii publice și la celebrarea căsătoriilor
În speță instanța a constatat că cererea a fost adresată de reclamant unei autorități publice în sensul vizat de art. 2 lit. a din lege, iar informațiile solicitate au evident caracter public, având în vedere că se referă la comunicarea informațiilor legate de respectarea dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul dacă primarul a purtat eșarfa în culorile drapelului național al României la evenimentul din 6 octombrie 2012 cu ocazia "Comemorării celor 13 de la Arad";.
Sub acest aspect nu a putut fi reținută apărarea invocată de pârâtă prin întâmpinare conform căreia informațiile solicitate ar fi putut fi cunoscute de reclamant pentru că evenimentul a fost public și totodată, tribunalul a reținut că informațiile solicitate nu sunt exceptate de la comunicare conform art. 12 lit. c din Lege conform căruia - " Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:…c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii"; nefiind vorba despre datele de identificare aparținând anumitor persoane fizice sau juridice ori despre activitatea comercială sau financiară a unor societăți comerciale, ci strict despre indicarea publicațiilor și a radiourilor care au publica anunțuri de mică publicitate în perioada indicată la solicitarea autorității publice, noțiunea de activitate financiară referindu-se în cauză la autoritatea publică.
În sensul celor de mai sus instanța a constatat că în speță pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a comunica reclamantului informațiile de interes public solicitate, sens în care a fost admisă cererea, dispunându-se în conformitate cu art. 22 alin. 2 din Lege obligarea pârâtului să-i comunice reclamantului dacă Primarul mun. S a participat la ceremonia publică intitulată "Comemorarea celor 13 de la Arad";, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 și dacă acesta a respectat cu acea ocazie dispozițiile art. 67 alin. 2 și 3 din Legea nr. 215/20011 în sensul, dacă a purtat eșarfa cu culorile drapelului național al României.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100 lei instanța a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 22 alin.2 din Lege conform căruia -"instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică … să plătească daune morale și/sau patrimoniale";, daunele având rolul de a repara prejudiciul suferit de persoana care a solicitat informația și care nu a primit răspunsul în conformitate cu Legea 544/2004.
S-a reținut că, în principiu, simplul fapt al anulării actului administrativ atacat sau obligării comunicării unor informații de interes public nu este de natură a duce la concluzia reparării prejudiciului cauzat prin producerea vătămării psihice iar pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței. Acest aspect la reținut și Înalta Curte de Casație prin decizia nr. 635/2005.
Prin prisma celor de mai sus, instanța a constatat că în cauză reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 100 lei, apreciind că suma aceasta este îndestulătoare pentru repararea daunelor morale suferite, datorate refuzului Primarului municipiului S de a-i comunica informații de interes public.
Daunele morale sunt acordate pentru a repara atingerea adusă personalității umane, demnității, onoarei sau altor valori asemănătoare. Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.
Prin comportamentul său abuziv ca urmare a necomunicării informațiilor de interes public solicitate, pârâtul i-a vătămat părții reclamante un drept fundamental, cauzându-i prejudicii de ordin moral prin afectarea imaginii și credibilității.
Atitudinea pârâtului de desconsiderare a dreptului părții reclamante de a-i comunica informațiile solicitate în raport de obligația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544 2001 reprezintă manifestarea lipsei de respect la adresa cetățeanului și desconsiderarea acestuia. Tot cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victima acestuia. Aprecierea cuantumului daunelor morale, în situația în care nu se poate apela la probe materiale, se poate face doar în raport de consecințele suferite de partea vătămată, prin acordarea unei sume globale care să compenseze prejudiciul moral cauzat prin atingerea adusă valorii ocrotite de lege, respectiv dreptul de a avea acces la informațiile de interes public.
Nu a putut fi reținută susținerea autorității publice în sensul că nu este justificată acordarea daunelor morale întrucât nu există nicio obligație ca să-i comunice reclamantului informațiile legate de evenimentul din 6 octombrie 2012. În opinia Tribunalului pârâtul și-a manifestat atitudinea de a refuza accesul la aceste informații.
Daunele morale, ca o măsură reparatorie corectă pentru faptul că părții reclamante i-a fost pricinuit un prejudiciu va fi stabilită într-un cuantum de 100 lei, sumă ce ar determina astfel pârâtul să nu mai ignore pe viitor aceste solicitări de comunicare de informații de interes public.
Văzând cele descrise, instanța a admis acțiunea reclamantului potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Primarul mun S care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea recursului au fost invocate aceleași argumente ca și în întâmpinarea formulată în primă instanță. S-a mai arătat că în cauză nu s-a făcut dovada daunelor morale, lipsind elementele probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de stabilire și evaluare a întinderii acestora, impunându-se administrarea de probe pentru dovedirea producerii prejudiciului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:
Recurentul Primarul Mun S nu a contestat faptul că informațiile solicitate de către intimatul reclamant nu ar intra în categoria celor de interes public prevăzute de Legea nr 544/2001, ci a apreciat că și-a îndeplinit obligația de furnizare a informațiilor solicitate prin asigurarea publicității evenimentului. Un alt motiv al respingerii cererii de furnizare a informațiilor a fost lipsa unui registru sau a unei evidențe de consemnare a unor astfel de informații.
Se constată însă că nicio dispoziție din Legea nr. 544/2001 nu conține vreo derogare de la obligația autorității sau instituției publice de a furniza informația publică solicitată, iar împrejurarea că evenimentul în legătură cu care se solicită comunicarea informațiilor, a fost unul public, nu impietează asupra comunicării informațiilor.
De asemenea, nici lipsa unei consemnări scrise a informațiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informațiilor întrucât legea nu face distincție în acest sens, iar în mod particular, în prezenta cauză, cererea de comunicare s-a formulat după un interval foarte scurt de timp după ce evenimentul în discuție a avut loc, informația fiind păstrată cel puțin în memoria persoanei vizate de solicitarea de informații, persoană ce reprezintă o autoritate publică.
Ca urmare, se constată că hotărârea primei instanțe, prin considerentele expuse, converge în mod logic și pertinent la concluzia dovedirii refuzului nejustificat al autorității publice de a comunica informațiile solicitate, astfel că în mod corect acțiunea a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat la comunicarea informațiilor de interes public.
În privința daunelor morale, se constată că Legea nr. 544/2001, la art. 22 al 2, prevede posibilitatea acordării de astfel de daune, cadru legal ce creează premisa posibilității analizării unei astfel de cereri.
Considerentele primei instanțe ce constituie temei al acordării, în prezenta cauză, a daunelor morale, sunt întemeiate și nu pot fi supuse cenzurii prin prisma criticilor aduse în recurs. Prima instanță a argumentat în mod solid acordarea daunelor morale care au fost solicitate într-un cuantum mic, având astfel caracterul unei reparații morale a insatisfacției resimțite de intimatul reclamant urmare a refuzului nejustificat al autorității publice de comunicare a informațiilor de interes public solicitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia nr. 2426/R/10.05.2013, dosar nr. 3959/119/2012 - redactat-judecător LB
| ← Dacă între data săvârşirii unei infracţiuni pentru care a... | Interpretarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 335/2007, legea... → |
|---|
