Nelegala citare a proprietarului tabular. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă
Pentru proprietarul tabular a fost citat, în calitate de moştenitor, Oraşul Năsăud şi recurenta Federaţia Comunităţilor Evreieşti, pomindu-se de la susţinerile reclamantului intimat N.I., susţineri neprobate, în sensul că proprietarul tabular este decedat fără urmaşi cunoscuţi, că acesta a fost evreu şi că a fost victima măsurilor de reprimare fasciste.
(Secţia civilă, decizia nr. 68/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1272/2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul N I. în contradictoriu cu pârâţii N.G şi N.M. şi F.C.E. din România şi în consecinţă: a constatat că pârâţii N.G. şi N.M. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 2887 mp din terenul înscris în CF 634 nr. top. 214/2.; a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.02.1998, între pârâţii N.G. şi N.M. în calitate de vânzători şi reclamant în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafaţă de 1633 mp cu nr. top. nou 214/2/1 şi suprafaţa de 1254 mp cu nr. top. nou 214/2/2, conform identificării făcute prin raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer R.l. A obligat pe pârâţii vânzători să predea act apt de intabulare, iar în caz de refuz prezenta va ţine loc de act autentic de înstrăinare.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit de către reclamant conform tabelului de mişcare parcelară din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer R.I., iar restul terenului va rămâne înscris pe vechiul proprietar.
S-a respins acţiunea faţă de pârâta oraşul Năsăud prin primar, ca neavând calitate procesuală pasivă.
împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâta F.C.E. din România.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că recursul este fondat, fiind dat motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 şi art. 85 C. pr. civ., precum şi motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 C.
pr. civ., instanţa soluţionând cauza fără legala citare a proprietarului tabular şi ca urmare a unei insuficiente cercetări a fondului cauzei.
Astfel, din extrasul CF rezultă că proprietarul tabular al terenului în suprafaţă de 129935 m.p., din care face parte şi terenul în suprafaţă de 2887 m.p. pentru care prima instanţă a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitlvă, începută sub imperiul Codului civil austriac, este numitul L.H. a lui H., care a dobândit dreptul de proprietate prin donaţie, în anul 1947.
Reclamantul nu a probat nici faptul că proprietarul tabular este decedat şi nici faptul că acesta este de naţionalitate evreu, martorul C.l. făcând vorbire despre o altă persoană care a fost evreu, respectiv numitul S., iar în privinţa numitului L.H. nu face nicio referire la naţionalitate, afirmând doar că „şi acesta şi-a vândut terenul său înainte de război”.
în aceste condiţii, pentru a stabili dacă recurenta are calitate procesuală pasivă, în calitate de moştenitoare a proprietarului tabular se impune ca reclamantul să probeze că proprietarul tabular este decedat, că acesta este evreu şi că a decedat în urma persecuţiilor rasiale, religioase sau altor măsuri fasciste.
Tribunalul reţinând că numitul L.H. a dobândit dreptul de proprietate prin donaţie în anul 1947, concluzionează că acesta era în viaţă în anul 1947 şi locuia în România şi drept consecinţă el nu a decedat ca urmare a persecuţiilor rasiale, religioase sau altor măsuri fasciste, care au durat cel mult până la sfârşitul războiului, 9 mai 1945, eventualul deces al acestuia intervenind ulterior anului 1947 şi din alte cauze.
Prin urmare şi dacă proprietarul tabular ar fi fost de naţionalitate evreu şi chiar dacă ar fi decedat, este discutabilă incidenţa dispoziţiilor Decretului nr. 113/1948, în condiţiile în care art. 1 din Decretul nr. 113/1948 se referă la bunurile rămase după evreii decedaţi (fără moştenitori) victime a unor măsuri de persecuţie rasială, religioasă, sau altor măsuri fasciste.
Aşa fiind, nefiind probat decesul proprietarului tabular şi nici incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Decretul nr. 113/1948, citarea proprietarului tabular, în faţa instanţei de fond s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 95 C. pr. civ.
Apărările intimatului N.I., făcute prin întâmpinare, în sensul că proprietarul tabular a fost citat prin publicitate, nu sunt întemeiate, proprietarul tabular nefiind citat prin publicitate, ci pentru acesta a fost citat, în calitate de moştenitor Oraşul Năsăud şi recurenta, pornindu-se de la susţinerile reclamantului intimat N.I., susţineri neprobate, în sensul că proprietarul tabular este decedat fără urmaşi cunoscuţi, că acesta a fost evreu şi că a fost victima măsurilor de reprimare fasciste.
Totodată, în condiţiile în care întabularea din CF datează din anul 1947, iar martorul E.G. cunoaşte că posesia numitului J.l. datează doar din 1948, că martorul C.l. face referire la terenul din litigiu ca fiind cel vândut autorilor pârâţilor promitenţi-vânzători, de către o altă persoană, numitul S. şi nu de către proprietarul tabular, că numitul L.H. şi-ar fi vândut terenul înainte de război, fără se să stabilească dacă terenul vândut de acesta a fost cumpărat de autorul pârâţilor promitenţi vânzători, instanţa de fond nu a stabilit cu certitudine data începerii posesiei, condiţiile în care autorul pârâţilor promitenţi vânzători, numitul J.I., a intrat în posesia terenului ce a aparţinut numitului L.H., ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 C. pr. civ. şi ale art. 312 alin. 5, tribunalul va admite recursul va casa în întregime sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Sentinţa va fi casată în întregime având în vedere faptul că stabilirea calităţii procesuale pasive a Oraşului Năsăud sau a recurentei este condiţionată de probele care se vor administra cu privire la decesul proprietarului tabular.
Primind cauza spre rejudecare instanţa va statua asupra calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi în funcţie de dovedirea decesului proprietarului tabular, naţionalităţii acestuia, data decesului, motivul decesului (Incidenţa sau nu a art. 1 din Decretul nr. 113/1948), precum şi lipsa urmaşilor cunoscuţi, iar dacă nu se va proba decesul proprietarului tabular va face aplicare art. 95 C. pr. civ.
Totodată vor administra orice probe care se impun pentru justa soluţionare a fondului cauzei, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă.
Cu ocazia rejudecării se va soluţiona şi cererea recurentei privind plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, în recurs {judecător Berari Reghina).
| ← Lămurire dispozitiv. Contestaţie la titlu | Nulitate raport de expertiză. Necitarea părţilor la... → |
|---|
