Legea nr. 10/2001. Condiţii pentru aprecierea că terenul în litigiu este liber şi poate fi restituit în natură.
| Comentarii |
|
Amenajări de utilitate publică. Semnificaţia faptului că unul dintre proprietarii originari, în viaţă, nu a formulat cerere de restituire. Cerere pentru acordarea de bunuri în compensare, însoţită de indicarea acestora. Inexistenţa listei întocmită de primar a bunurilor disponibile pentru acordarea în compensare
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 85/A din 13 martie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 4 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 4610/117/2008, s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamanta K.E. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului Cluj-Napoca.
în consecinţă, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4 din 3 ianuarie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, dispunându-se obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a suprafeţei de 244 mp., conform raportului de expertiză ce face parte din hotărâre, actualmente având nr. topografic 2557/2 şi să propună acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de suprafaţă de 60,5 mp. şi pentru cota de 2/3 parte din construcţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele:
Imobilul în litigiu, compus din casă şi teren în suprafaţă de 127 mp., în str. P. din municipiul Cluj-Napoca, s-a aflat în proprietatea lui R.I., R.E. şi R.I. (fiecare având o cotă de 1/3), fiind expropriat de la aceştia în anul 1984, în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
Prin decizia nr. 4 din 03.01.2006 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea de restituire în natură, de pe temeiul Legii nr. 10/2001, a cotei de 1/3 din imobil către reclamantă, propunând însă acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Expertiza topografică efectuată înaintea primei instanţe a stabilit însă că o suprafaţă de 224 mp. aferentă nr. top 2557/2 este liberă de construcţii definitive şi se poate restitui în natură, iar în ce priveşte restul de suprafaţă, acesta poate fi compensat cu o parte din terenul aferent nr. top 2558 şi 2556.
In ce priveşte cota ce i se cuvine reclamantei, este de văzut că aceasta este moştenitoare a defunctei R.E., sora ei, astfel că pe lângă cota proprie beneficiază şi de cota ce-i aparţinuse defunctei. Reclamantei nu i se cuvine însă şi cota ce-i aparţine lui I. (născută R.) I., întrucât aceasta este în viaţă, însă nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii, deoarece:
a) întregul teren aferent fostului nr. top 2557 este în prezent ocupat de construcţii, alei betonate, platforme betonate şi spaţii verzi, fiind traversat şi de canalizarea aferentă imobilului bloc M7.
b) Aleile şi platformele betonate, precum şi spaţiile verzi aflate pe teren fac parte din domeniul public al municipiului Cluj-Napoca, astfel că în mod nelegal s-a apreciat că este posibilă restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 244 mp. teren.
împotriva sentinţei a declarat apel şi reclamanta K.E., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în totul a acţiunii şi, pe cale de consecinţă, acordarea de măsuri reparatorii băneşti pentru întreaga construcţie preluată abuziv, în contul suprafeţei de 233 mp. teren acordarea de
Pagina 1 din 13
teren în compensaţie din acela aferent nr. top 2558 şi 2556 sau, în caz de incompatibilitate, acordarea de despăgubiri stabilite conform standardelor internaţionale de evaluare, deoarece:
a) în mod netemeinic a acordat prima instanţă despăgubiri doar pentru cota de 2/3 din imobilul în litigiu, fiind de văzut că apelanta beneficiază pe lângă propria sa cotă, şi de cota de proprietate ce i-a aparţinut lui R.E., sora sa decedată.
b) Tot astfel, cota de proprietate ce i-a aparţinut lui I.I., altă soră a sa trebuia să-i fie restituită apelantei, întrucât I.I. nu a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului, astfel că deveneau incidente prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
în concluzie, apelantei i se cuvin despăgubiri pentru întregul imobil în litigiu.
Cu privire la aceste apeluri, Curtea are în vedere următoarele:
1) în legătură cu apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca:
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la judecata în primă instanţă, din imobilul în litigiu ar fi liberă o suprafaţă de 224 mp., ea nefiind afectată de construcţii definitive, astfel că în opinia expertului această suprafaţă se poate restitui în natură.
Prin completarea la raportul de expertiză expertul judiciar a precizat că suprafaţa de 224 mp. învederată ca fiind liberă se compune din 17 mp. zonă verde, 48 mp. zonă ocupată de garaje şi 159 mp. zonă de acces (trotuar, alee, platformă betonată).
Aceasta fiind starea de fapt relevantă în soluţionarea apelului, Curtea înţelege, în drept, a avea în vedere că din dispoziţiile cuprinse în art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, dar şi din întreaga economie a acestui act normativ, rezultă că doar imobilele libere pot fi restituite în natură, pentru cele care nu fi pot socotite astfel măsurile reparatorii urmând ce a fi acordate în echivalent.
în acest spirit, prin prevederile alin. 2 al art. 10 din lege se stabileşte că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Cu intenţia de a ne lămuri înţelesul sintagmei „amenajări de utilitate publică ale
localităţilor urbane şi rurale”, la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.
10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 se stabileşte că prin asemenea amenajări se înţeleg acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Rezultă, aşadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcţii cu caracter permanent nu este suficientă pentru a-1 considera liber şi, deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar şi ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localităţii în care se află situat.
în prezenta cauză, din suprafaţa de 224 mp., sus evocată, cu privire la care expertul arată
că este liberă, suprafaţa de 17 mp. este reprezentată de zonă verde, iar cea de 159 mp.
reprezintă, aşa cum s-a arătat mai sus, trotuar, alee şi platformă betonată.
Pagina 2 din 13
Or, această afectaţiune obligă la a le considera amenajări de utilitate publică ale municipiului Cluj-Napoca, nefiind susceptibile de restituire în natură.
In ce priveşte diferenţa de până la 224 mp., anume 48 mp., aceasta este, într-adevăr, zonă ocupată de garaje, înţelese ca şi construcţii uşoare sau demontabile în sensul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ceea ce, în principiu, ar îngădui restituirea în natură. în concret însă, întinderea redusă a suprafeţei de teren ocupate de garaje (doar 48 mp.) ar conduce, în cazul restituirii ei în natură, la imposibilitatea unei utilizări socio-economice rezonabile, rezultând o fărâmiţare nejustifîcată din punct de vedere urbanistic a parcelei de origine, aceasta cu atât mai mult cu cât suprafaţa de 48 mp este cuprinsă în interiorul parcelei cu nr. top 2557/2.
Astfel fiind, trebuie conchis că în mod eronat a apreciat prima instanţă că suprafaţa de 224 mp. teren poate fi considerată liberă şi, deşi, susceptibilă de restituire în natură, apelul Primarului municipiului Cluj-Napoca fiind, sub acest aspect, întemeiat, în sensul art. 296 C. proc. civ., sentinţa trebuind schimbată între aceste limite.
Nu poate fi însă primită susţinerea apelantului potrivit căreia acţiunea reclamantei ar fi trebuit respinsă în totul, căci atâta vreme cât K.E. are calitatea de moştenitoare a surorii sale R.E., în prezent decedată, cota de proprietate ce îi aparţinea acesteia, anume 1/3 din imobil, îi poate fi atribuită reclamantei de pe temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
2. în legătură cu apelul declarat de reclamanta K.E.:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, în vreme ce potrivit dispoziţiilor cuprinse în alin. 4 al aceluiaşi articol de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită „ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”.
Aceste prevederi ale legii trimit cu evidenţă la concluzia că atunci când unul dintre foştii proprietari este încă în viaţă (precum, în cauză, I.I.), împrejurarea că acesta nu a formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 nu are consecinţa că partea sa de proprietate va putea fi dobândită de ceilalţi coproprietari originari care ar fi înţeles să formuleze notificare.
Doar dacă I.I. ar fi fost decedată reclamanta putea pretinde, ca succesoare a ei cu titlu de soră, şi măsuri reparatorii corespunzătoare părţii de 1/3 din imobil ce i-a aparţinut lui I.I.
Apelul este, deci, neîntemeiat sub acest aspect, după cum neîntemeiat este şi în ce priveşte solicitarea de a se acorda, în compensaţie, alt teren decât cel expropriat, căci dispoziţiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 permit acordarea în compensare a unor bunuri disponibile menţionate pe lista afişată lunar de primari. Or, la nivelul Primăriei municipiului Cluj-Napoca o astfel de listă nu a fost întocmită, ceea ce exclude posibilitatea acordării de terenuri sau alte bunuri în compensare.
Se va respinge, deci, ca neîntemeiat apelul reclamantei, conform art. 296 C. proc. civ.
Pagina 3 din 13
| ← Inexistenţa conflictului negativ de competenţă. Sesizare... | Cerere de restituire în natură a unui teren. Respingere,... → |
|---|
