Poprire. Validare fără somaţie. Cuprindere în suma din titlurile executorii şi a cheltuielilor de executare. Legalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4681/R din 14 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 8347/28.09.2011 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.A.E., în contradictoriu cu debitoarea T.I: şi terţul poprit G.S.S. şi a fost validată poprirea înfiinţată de executorul judecătoresc la data de 20.04.2011, în dosarul execuţional nr. 58/2011 al cabinetului executor judecătoresc, până la suma de 3580 lei. A fost obligat terţul poprit să plătească creditoarei suma de 3580 lei. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele considerente: la data de 4 aprilie 2011, creditoarea S.A.E. a depus la biroul executorului judecătoresc cerere de executare silită a Sentinţei civile nr. 787/27.01.2010 a Judecătoriei Baia Mare a Deciziei civile nr. 146/A/09.09.201 a Tribunalului Maramureş şi a Deciziei civile nr. 5669/R/03.12.2010 a Curţii de Apel Cluj.
Prin Încheierea civilă nr. 3406/08.04.2011 a Judecătoriei Baia Mare a fost încuviinţată executarea silită a celor trei hotărâri judecătoreşti ce constituie titluri executorii.
La data de 20.04.2011 executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea asupra cotei de 1/3 din drepturile salariale pe care urmează să le încaseze debitoarea T.I: de la terţul poprit G.S.S.
La data de 6 mai 2011, terţul poprit, reprezentat de director şi contabil şef au arătat că poprirea înfiinţată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Instanţa a constatat că în cuprinsul titlurilor executorii, debitoarea T.I. a fost obligată să achite creditoarei S.A.E. suma de 259,5 lei în fond, 2000 lei cheltuieli de judecată în apel şi suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste sume, precum şi pentru cheltuielile de executare, creditoarea a avut posibilitatea de a solicita executarea silită a debitoarei inclusiv prin poprirea sumelor datorate de terţi debitoarei.
În cazul de faţă, s-a constatat că debitoarea are relaţii de muncă cu terţul poprit, astfel că s-a solicitat acestuia să poprească şi să consemneze la dispoziţia executorului judecătoresc un cuantum de 1/3 din salariul datorat debitoarei.
S-a reţinut că poprirea se poate înfiinţa şi fără somaţie. Din acest punct de vedere s-a constatat că sumele solicitate a fi executate sunt cuprinse în titluri executorii, iar executarea silită a fost încuviinţată de instanţă. Astfel, nu există nici un impediment legal pentru a refuza executarea dispoziţiei privind poprirea.
Susţinerea debitoarei că încuviinţarea a fost pronunţată fără a fi citate părţile, astfel că nu poate fi pusă în executare nu a putut fi reţinută. Potrivit art. 3731 C.proc.civ., instanţa se pronunţă asupra executării silite prin încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părţilor. Aşadar dispoziţia legală impune instanţei să se pronunţe fără a cita părţile.
În privinţa solicitării executorului doar în ceea ce priveşte cheltuielile de executare, s-a reţinut că fiecare creditor are posibilitatea să investească organul de executare cu acea parte a titlului executoriu pe care doreşte să o pună în executare. Cu alte cuvinte, principiul disponibilităţii este aplicabil şi în faza de executare silită, acest fapt neputând constitui un motiv pentru a anula acte de executare.
În ceea ce priveşte CF-urile la care se face referire în cuprinsul notelor depuse la 29 septembrie 2011 şi a susţinerii că nu se cunoaşte cine este creditorul nu au fost luate în seamă de instanţă deoarece nu au nici o legătură cu cauză. Astfel, cauza nu vizează niciun aspect legat de înscrierile în cartea funciară, iar faptul că persoana care a cerut executarea silită şi-a schimbat sau şi-a ales un alt domiciliu pentru a-i fi comunicate actele de procedură nu are nici o relevanţă asupra cererii de validare a popririi.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 460 Cod procedură civilă, instanţa a admis cererea creditoarei S.A.E., astfel că a validat poprirea dispusă de Executorul judecătoresc la data de 20.04.2011, asupra drepturilor salariale datorate de terţul poprit debitoarei, urmând ca terţul poprit să achite, în urma reţinerii cotei de 1/3 din salariul datorat debitoarei suma de 3580 lei.
Prin decizia civilă nr. 74/A din 14.03.2012 a Tribunalului Maramureş a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta T.I., împotriva sentinţei civile nr. 8347/29.09.2011, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că în speţă, creditoarea S.A.E. a formulat cerere de validare a popririi, întemeiată în drept de dispoziţiile art. 460 Cod procedură civilă, prin urmare criticile apelantei vizând nemotivarea în drept a cererii de chemare în judecată, încălcării art. 82 şi 112 Cod procedură civilă şi a principiilor disponibilităţii şi obiectivităţii sunt neîntemeiate.
La data de 4 aprilie 2011, creditoarea S.A.E. a depus la biroul executorului judecătoresc cerere de executare silită a Sentinţei civile nr. 787/27.01.2010 a Judecătoriei Baia Mare a Deciziei civile nr. 146/A/09.09.201 a Tribunalului Maramureş şi a Deciziei civile nr. 5669/R/03.12.2010 a Curţii de Apel Cluj.
Prin Încheierea civilă nr. 3406/08.04.2011 a Judecătoriei Baia Mare a fost încuviinţată executarea silită a celor trei hotărâri judecătoreşti ce constituie titluri executorii.
La data de 20.04.2011 executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea asupra cotei de 1/3 din drepturile salariale pe care urmează să le încaseze debitoarea T.I: de la terţul poprit G.S.S. Baia Mare.
La data de 6 mai 2011, terţul poprit, reprezentat de Director şi contabil şef au arătat că poprirea înfiinţată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Instanţa a constatat că în cuprinsul titlurilor executorii, debitoarea T.I: a fost obligată să achite creditoarei S.A.E. suma de 259,5 lei în fond, 2000 lei cheltuieli de judecată în apel şi suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste sume, precum şi pentru cheltuielile de executare, creditoarea a avut posibilitatea de a solicita executarea silită a debitoarei inclusiv prin poprirea sumelor datorate de terţi debitoarei.
În cazul de faţă, s-a constatat că debitoarea are relaţii de muncă cu terţul poprit, astfel că s-a solicitat acestuia să poprească şi să consemneze la dispoziţia executorului judecătoresc un cuantum de 1/3 din salariul datorat debitoarei.
S-a reţinut că poprirea se poate înfiinţa şi fără somaţie. Din acest punct de vedere se constată că sumele solicitate a fi executate sunt cuprinse în titluri executorii, iar executarea silită a fost încuviinţată de instanţă. Astfel, nu există nici un impediment legal pentru a refuza executarea dispoziţiei privind poprirea.
Susţinere debitoarei că încuviinţarea a fost pronunţată fără a fi citate părţile, astfel că nu poate fi pusă în executare nu poate fi reţinută. Potrivit art. 3731 C.proc.civ., instanţa se pronunţă asupra executării silite prin încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părţilor. Aşadar dispoziţia legală impune instanţei să se pronunţe fără a cita părţile.
În privinţa solicitării executorului doar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, s-a reţinut că fiecare creditor are posibilitatea să investească organul de executare cu acea parte a titlului executoriu pe care doreşte să o pună în executare. Cu alte cuvinte, principiul disponibilităţii este aplicabil şi în faza de executare silită, acest fapt neputând constitui un motiv pentru a anula acte de executare.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 460 Cod procedură civilă, analizate în cele ce preced.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea deciziei ca netemeinică şi nelegală, admiterea apelului, anularea sentinţei nr. 8347/2011 a Judecătoriei Baia Mare.
În motivarea recursului debitoarea a arătat că întreaga procedură s-a desfăşurat fără somaţie şi fără citarea părţilor.
Există deosebiri esenţiale cu privire la datele de identificare a persoanei fizice care solicită înfiinţarea popririi şi datele de identificare a persoanei fizice trecute în titlurile executorii care au fost investite de către instanţa de executare.
Executorul a sesizat instanţa pentru validarea popririi deşi nu se ştia cine a solicitat validarea, întrucât elementele de identificare a persoanei fizice care a solicitat poprirea nu corespund cu elementele de identificare a persoanei care este parte în sentinţa supusă executării, respectiv domiciliul diferă.
Instanţa de fond a validat poprirea pentru întreaga sumă de 3500 lei, deşi suma cuprinsă în titlurile executorii este de 3259,5 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata creditoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei debitoare la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 500 lei, reprezentând onorar avocat.
În motivarea întâmpinării creditoarea a arătat că poprirea se înfiinţează fără somaţie, în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 460, iar schimbarea domiciliului de către persoana care solicită validarea popririi nu are nicio relevanţă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Creditoarea S.A.E. a fost parte în litigiul înregistrat sub nr. .../182/2008 la Judecătoria Baia Mare, care s-a soluţionat irevocabil prin parcurgerea tuturor căilor de atac, în mod favorabil creditoarei, aceasta fiind titulara dreptului de a beneficia de cheltuieli de judecată de la debitoarea T.I: astfel: 259,5 lei în baza sentinţei civile nr. 787/27.01.2010 a Judecătoriei Baia Mare, 2000 lei în baza deciziei civile nr. 146/A/9.09.2010 a Tribunalului Maramureş şi 1000 lei în baza deciziei civile nr. 5669/R/3.12.2010 a Curţii de Apel Cluj.
Prin cererea de validare a popririi, creditoarea a solicitat validarea şi pentru cheltuielile de executare, reprezentând 20 lei taxă judiciară de timbru şi 300 lei cheltuieli de executare.
Sumele astfel totalizate însumează 3579,5 lei, astfel încât în mod corect a fost validată poprirea înfiinţată în dosar execuţional nr. 58/2011 al BEJ până la suma de 3580 lei (diferenţa de 0,5 lei nefiind relevantă în sensul de a atrage modificarea sentinţei).
Prin urmare, motivul de recurs vizând cuantumul greşit al sumei asupra căreia s-a validat poprirea nu este fondat.
Criticile vizând modalitatea în care se execută propriu-zis suma poprită, prin reţinerea a mai mult de 1/3 din salariu, pot forma obiectul unei contestaţii la executare şi nicidecum nu critică în cadrul căii de atac exercitate împotriva hotărârii prin care s-a validat poprirea.
În ceea ce priveşte critica vizând o eventuală lipsă de identitate între creditoarea menţionată în titlurile executorii şi persoana care a solicitat validarea popririi, lipsă de identitate ce derivă în opinia debitoarei din faptul că domiciliul este diferit, nici aceasta nu este fondată, întrucât domiciliul este o stare de fapt, poate suferi modificări între
momentul pronunţării titlului executoriu şi cel al punerii acestuia în executare, fără ca aceasta să poată constitui un impediment la executare.
Constatând că toate motivele invocate sunt nefondate, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. (Judecător Marta Vitos)
| ← Sentinţă susceptibilă de atacare numai cu recurs.... | Recunoaşterea hotărârii străine. Inexistenţa impedimentelor... → |
|---|
