Legea nr. 10/2001. Notificare formulată de persoane care invocă încheierea cu proprietarii imobilului a unui contract de vânzare-cumpărare nematerializat într-un înscris.
| Comentarii |
|
Inadmisibilitatea probei cu martori în lipsa incidenţei dispoziţiilor art. 1198 din vechiul Cod civil. Lipsa calităţii de persoană îndreptăţită
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 538/R din 21 februarie 2013
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanţii C.G. şi C.V. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Primăria mun. Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să dispună restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, str. P., jud. Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 790 din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.G. şi C.V. în contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca
Pentru a pronunţa această hotărâre. instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea şedinţei de judecată de la termenul din data de 12 noiembrie 2009 instanţa a respins ca fiind rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei mun. Cluj-Napoca. avand în vedere că reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au înţeles să cheme în judecată. în calitate de parat. pe Primarul mun. Cluj-Napoca.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin Dispoziţia nr. 3141/02.06.2009. emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca. s-a respins Notificarea nr. 2022/06.11.2011. înregistrată sub nr. 66440/3 din 7.11.2001. formulată de C.G.. domiciliat în mun. Cluj-Napoca. str. P. nr. 38-40. pentru terenul în suprafaţă de 465 mp. situat în mun. Cluj-Napoca. str. P.. nr. 14. înscris iniţial în CF nr. 643. transcris apoi în CF nr. 135468. cu nr. top 12609/4. 12610/4. deoarece revendicatorul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În referatul privind propunerea de soluţionare a revendicării ce a stat la baza emiterii dispoziţiei menţionate. s-a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat conform art.30 Legea nr.58/1974 şi Decretul nr.223/1974. deţinătorul iniţial. proprietar tabular. fiind M.R.. iar reclamantul nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
În susţinerea acţiunii promovate. reclamanţii au arătat că au achiziţionat în anul 1970 de la proprietara tabulară M.R. o suprafaţă de 2.200 mp. în str. P. nr.14-16. din care face parte şi suprafaţa revendicată de 465 mp.. moment de la care au achitat toate impozitele aferente. însă nu au procedat la întabularea dreptului de proprietate în favoarea lor.
Pe de altă parte, reclamanţii au invocat şi un înscris sub semnătură privată datand din
29.05.1978, încheiat cu moştenitorii proprietarei tabulare M.R., respectiv cu numiţii M.A. şi M.I.
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 465 mp. este înscris în CF nr.135468 Cluj nr. top.12609/4,12610/4, proprietar tabular fiind Statul Roman, astfel cum atestă extrasul de carte funciară existent la dosar precum şi raportul de expertiză întocmit de expert C.D.M. Dreptul de proprietate al Statului Roman s-a înscris în baza Sentinţei civile nr.5446/1999 pronunţată în dosar nr.3765/1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, avand ca obiect sistare indiviziune, iniţial imobilul fiind înscris în CF nr.643 Cluj nr. top 12609 grădină în str. I. în suprafaţă de 3704 mp. şi nr. top 12610 grădină în str. P. nr.14-16 în suprafaţă de 3730 mp. cu casă din cărămidă şi pămant.
Din copia cărţii funciare nr.643 Cluj rezultă că asupra imobilelor avand nr. top. 12609 grădină în str. I. în suprafaţă de 3704 mp. (1030 stjp.) şi nr. top.12610 grădină în str. P. nr.14-16 în suprafaţă de 3730 mp.(1037 stjp.) cu casă din cărămidă şi pămant cu 2 apartamente, sub B2,3 au fost proprietari M.R., născută D. în cotă de 3/16 parte şi soţul acesteia M.M. în cotă de 1/16 parte, iar parte din aceste cote au fost preluate de Statul Roman şi întabulate în favoarea acestuia, în baza Deciziei nr.282/20.08.1984 a Comitetului Executiv a Consiliului Popular a Jud. Cluj şi a Decretului nr.223/1974.
De asemenea, se constată că din înscrierile sub B 18,19,20 rezultă că în baza certificatului de moştenitor emis de notariatul de Stat Jud. Cluj nr.986/1975 din 04.02.1976 asupra cotei de 6/192 parte de sub B2 a lui M.R., de 18/192 parte din imobilul de sub A 1-2 s-a întabulat dreptul de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire în favoarea numitei M.A., iar asupra cotei de 3/192 parte din terenul de sub A 1-2 de sub B2 a lui M.R., în baza art.30 din Legea nr.58/1974 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Roman , în administrarea operativă a GIGCL a Jud. Cluj.
Aceste cote deţinute de Statul Roman,înscrise sub B19,20 şi sub B25,26 au fost apoi transcrise, în temeiul Sentinţei civile nr.5446/1999 pronunţată în dosar nr.3765/1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a raportului de expertiză tehnică întocmit cu acea ocazie, în CF nr.135468 Cluj cu nr. top.12609/4,12610/4,teren în suprafaţă de 465 mp.
Ca atare, din înscrierile în cartea funciară, rezultă că terenul în litigiu a fost preluat de Statul Roman de la foştii proprietari tabulari M.R. şi M.M., pe de o parte , în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974,iar pe de altă parte, în baza Deciziei nr.282/20.08.1984 a Comitetului Executiv a Consiliului Popular a Jud. Cluj şi a Decretului nr.223/1974, de la moştenitorii M.P. şi K.M.
Este de precizat că, pe langă cotele menţionate, M.R. a mai deţinut din aceleaşi imobile, şi partea înscrisă sub B16 asupra căreia reclamanţii şi-au întabulat dreptul de proprietate în baza Sentinţei civile nr.4485/1992 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu titlu de cumpărare. Cu aceeaşi ocazie reclamanţii şi-au înscris dreptul de proprietate şi asupra cotei deţinute de M.A., fiica lui M.R., înscrisă iniţial sub B18.
Prin Sentinţa civilă nr.4485/1992 anterior menţionată, s-a reţinut că reclamanţii, în calitate de cumpărători, au încheiat cu numiţii M.A. şi M.I., în calitate de vanzători, un antecontract de vanzare-cumpărare atat cu privire la cota deţinută de M.A. , înscrisă sub B18, cat şi cu privire la cea înscrisă în cartea funciară nr.643 Cluj sub B16 ca aparţinand antecesoarei vanzătorilor, M.R.
Din cuprinsul aceleiaşi hotărari, s-a desprins concluzia că reclamanţii s-au prevalat în demersul lor juridic din anul 1992 de acelaşi înscris pe care şi-au întemeiat pretenţiile şi în cadrul prezentului litigiu, respectiv contractul de vanzare-cumpărare încheiat la data de 29.05.1978.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 al.1 lit.a din Legea nr.10/2001,sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prevăzute de lege, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Rezultă că o condiţie esenţială pentru aplicarea dispoziţiilor legii de reparaţie este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat.
Conform prevederilor art. 1 lit. e) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde îndreptăţită, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) şi art. 22 din lege.
Totodată, în baza prevederilor art. 22 din lege,în forma în vigoare la data formulării notificării, reclamanţilor le revenea obligaţia de a anexa notificării formulate şi actele de proprietate cu privire la imobil.
Conform prevederilor art. 22.1 (actualmente 23.1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în această materie s-a dat eficienţă juridică şi unor alte acte juridice care atestă calitatea de moştenitor sau deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită la data preluării abuzive, printre acestea enumerându-se, fără caracter limitativ, extrasele de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, precum si orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă faptul că bunul aparţinea persoanei respective.
Instanţa a apreciat că înscrisurile depuse de reclamanţi nu fac dovada existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză în patrimoniul lor , la momentul preluării bunului.
Astfel, actul sub semnătură privată încheiat de reclamanţi la 29.05.1978 nu reprezintă un act translativ de proprietate, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 22.1 (actualmente 23.1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr.250/2007 , nefiind respectată cerinţa încheierii actului în formă autentică, cerinţă prevăzută de lege ad validitatem, astfel încât înscrisul nu poate face dovada dreptului de proprietate.
Pentru aceleaşi motive nu se poate da eficienţă ,sub aspectul transmiterii dreptului de proprietate , nici depoziţiilor martorilor audiaţi, cele relatate de aceştia privind îndeosebi folosinţa îndelungată şi netulburată asupra terenului in litigiu, insuficiente insă pentru dovedirea vanzării.
Instanţa a reţinut în plus că potrivit art. 1191 cod civil dovada unui act juridic de o suma sau valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decat prin act autentic sau printr-un înscris sub semnătură privată. În contradictie cu norma legala citată, reclamanţii au încercat să dovedească operaţiunea cu declaraţii de martori, deşi nu s-au invocat ori dovedit excepţiile de la regula dovedirii existenţei actului juridic, respectiv începutul de dovada scrisa şi cazurile stipulate in art. 1198 Cod.civ.
În ce priveşte înscrisul invocat de reclamanţi,acesta nu cuprinde nicio referire la suprafaţa înstrăinată de M.A. şi M.I., descendenţii numitei M.R., doar menţiunea că se vinde grădina situată în str. P. nr.14 care le aparţine ca moştenire de la mama lor .
Ori, la momentul la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată menţionat, respectiv
29.05.1978, parte din imobilul ce a aparţinut defunctei M.R. fusese deja preluat de către stat, în baza certificatului de moştenitor emis de Notariatul de Stat Jud. Cluj nr.986/1975 din 04.02.1976 şi ca atare, nu mai putea fi înstrăinat ulterior de moştenitorii acesteia.
De altfel, reclamanţii au valorificat contractul de vanzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 29.05.1978 în cadrul acţiunii în prestaţie tabulară înregistrată sub nr.1124/1992 a Judecătoriei Cluj-Napoca, finalizată prin Sentinţa civilă nr.4485/1992 în care s-a reţinut că moştenitorii defunctei M.R., M.A. şi M.I. , au înstrăinat reclamanţilor numai cotele de proprietate deţinute la acel moment din imobilele înscrise în CF nr.643 Cluj nr. top.12609 şi 12610, sub B16 şi B 18, respectiv cota de 24/192 parte aparţinand defunctei M.R. şi cota de 6/192 parte apaţinand vanzătoarei M.A.
Pe de altă parte, prin certificatul de moştenitor amintit , a fost dezbătută şi succesiunea după M.M. , soţul numitei M.R., moştenitori fiind , alături de M.A. şi M.I., copii ai ambilor defuncţi , şi doi nepoţi ai unui fiu predecedat al defunctului M.M., numiţii M.P. şi K.M.
Această cotă, aparţinand moştenitorilor lui M.M. , a fost preluată de către stat în temeiul Decretului nr.223/1974, aşa cum atestă Decizia nr.282/20.08.1984 a Comitetului Executiv a Consiliului Popular al Judeţului Cluj, nefiind administrată nicio dovadă în sensul că ar fi făcut obiectul înstrăinării către reclamanţi, anterior preluării de către stat.
S-a mai reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unui act de preluare a imobilului din patrimonial reclamanţilor, astfel încât nu operează nici prezumţia relativă instituită conform prevederilor art. 24 din lege în favoarea persoanelor îndreptăţite, în sensul că persoana individualizată în actul normativ deţine imobilul sub nume de proprietar, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuţie măsura preluării abuzive.
Reclamanţii nu au administrat alte probe din care să rezulte deţinerea proprietăţii asupra bunului la momentul preluării abuzive, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 22.1 (actualmente 23.1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 (actualmente art.23 din lege).
Nefiind dovedită existenţa dreptului de proprietate in patrimoniul reclamanţilor la momentul preluării bunului, instanţa a reţinut că în cauză nu a fost îndeplinită cerinţa prevăzută în cuprinsul
dispoziţiilor art. 3 din lege. respectiv dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C.G. şi C.V. solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii formulate.
În motivare s-a arătat că terenul în litigiu a fost cumpărat de către reclamanţi în anul 1970. fapt dovedit cu martori. contractul sub semnătură privată fiind făcut pentru o parte a grădinii în anul 1978 după ce moştenitorii defunctei M.R. şi-au rezolvat problemele legate de moştenire.
Reclamanţii sunt singurii care au notificat acest teren. niciunul dintre moştenitorii defunctei M.R. nemanifestându-se în sensul că nu ar recunoaşte dreptul reclamanţilor asupra terenului vândut de bunica lor.
La data de 19.02.2013 reclamantul C.G. a depus la dosar o precizare a motivelor de recurs, precizare care nu va fi însă avută în vedere de către instanţă, fiind depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 303 alin. 1 C.pr.civ.
în apărare, pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că reclamanţii nu au reuşit să facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001. nefiind depuse la dosar documente prin care să se facă dovada proprietăţii până la momentul soluţionării cererii de revendicare. invocându-se prevederile art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul declarat de reclamanţii C.G. şi C.V. împotriva deciziei civile nr. 790 din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj,raportat la motivele de recurs formulate în termenul prevăzut de art.303 alin.1 C.pr.civ, Curtea reţine următoarele:
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond. reclamanţii s-au prevalat în demersul lor întemeiat pe prevederile Legii nr.10/2001. în vederea dovedirii dreptului de proprietate. de înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 29.05.1978. Acest înscris a fost însă deja valorificat de către reclamanţi în dosarul nr.1124/1992 al Judecătoriei Cluj-Napoca. prin sentinţa civilă nr.4485/1992 pronunţată în acest dosar recunoscându-se în favoarea reclamanţilor dreptul de proprietate asupra cotei de 30/192 parte din imobilul înscris în C.F. nr.643 Cluj. nr.top.12609 şi nr.top.12610. dispunându-se înscrierea dreptului în cartea funciară. cu titlu de cumpărare. În consecinţă în mod corect a concluzionat tribunalul în sensul că acest înscris nu mai poate fi avut în vedere şi în acest dosar.
Reclamanţii recurenţi invocă în cererea de recurs şi faptul că în anul 1970 s-ar fi încheiat între aceştia şi M.R. un alt contract de vânzare cumpărare. nematerializat printr-un înscris. contract pentru dovedirea căruia s-au audiat martori în faţa instanţei de fond.
Deşi a administrat probaţiune testimonială pentru dovedirea acestui contract. instanţa de fond nu avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi. proba nefiind admisibilă în condiţiile în care nu s-a dovedit că ar fi incident art.1198 C.civ şi raportat la prevederile legii speciale aplicabile în cauză.
Reclamanţii nu au reuşit să probeze în condiţiile art.23.24 din Legea nr.10/2001 şi a art.23.1. respectiv art. 24.1 şi 24.2 din H.G. nr.250/2007 existenţa dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul cauzei. din înscrierile din C.F. nr.643 Cluj şi cele din actele de preluare a imobilului de către Statul Român rezultând că preluarea de către Statul Român a fost făcută de la proprietarii tabulari. iar nu de la reclamanţi. Reclamanţii nu au dovedit deci că au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. astfel cum s-a reţinut atât în cuprinsul dispoziţiei nr.3141/2009 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca cât şi în considerentele sentinţei civile nr.790/2010 a Tribunalului Cluj.
În consecinţă. în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.G. şi C.V. împotriva deciziei civile nr. 790 din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. 3820/117/2009. pe care o menţine ca legală şi temeinică.
| ← Salariat feroviar. Ajutor material cu ocazia sărbătorii... | Îndreptare erori materiale. Menţionarea în dispozitivul... → |
|---|
