Uniune de sindicate la nivel de ramură. Condiţii de reprezentativitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 549/R din 22 februarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 750/26.10.2012, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea precizată formulată de către reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din T.F. "T. CF" România, împotriva pârâtei Uniunea Sindicatelor din T.F.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„Iniţial, acţiunea introductivă a avut ca şi obiect constatarea că pârâta nu îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate pe considerentul că nu are statut legal de sindicat şi nu este îndeplinit nici criteriul numărului de membri care este cerut de lege unui sindicat pentru a fi reprezentativ, sindicatul reprezentând o formă de organizare voluntară a angajaţilor şi nu o formă de asociere a mai multor sindicate, conform art.41 din Legea 62/2011.
În ce priveşte aceste aspecte, este de remarcat că au fost reiterate şi în cuprinsul recursului formulat de către reclamantă împotriva încheierii civile nr. 13/CC/27.01.2012 pronunţată în dosarul nr. 269/117/2012 prin care instanţa a admis cererea formulată de petenta Uniunea Sindicatelor din T.F. şi a constat îndeplinirea de către aceasta a condiţiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv SC T.C. S.A. Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr.2487/R/17.05.2012 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul menţionat s-a respins acest recurs, cu motivaţia că în situaţia în care nici un sindicat din unitate nu îndeplineşte condiţia de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art.41 din Legea 62/2011 printre care se numără şi uniunile teritoriale, petenta din acest dosar fiind o astfel de uniune, îndeplinind astfel condiţiile de reprezentativitate prevăzute de art51 lit.c) din legea menţionată.
Chiar dacă în materia necontencioasă conform art.337 C.pr.civ. nu se poate reţine puterea de lucru judecat, asupra a ceea ce s-a statuat anterior de către o instanţă judecătorească nu se poate reveni decât în măsura în care se invocă alte motive.
Drept urmare din perspectiva acestor chestiuni tribunalul va respinge cererea formulată.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că circumstanţele care au stat la baza obţinerii reprezentativităţii pârâtei în ceea ce priveşte numărul membrilor de sindicat vizează situaţia acestora la data de 30.09.2011, dar pârâta este obligată să facă dovada menţinerii şi îndeplinirii condiţiilor legale de constatare a reprezentativităţii şi în prezent.
Raportat la această precizare, tribunalul a considerat necesară întocmirea unei adrese către pârâtă pentru a comunica instanţei care este la momentul actual numărul salariaţilor angajaţi cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată şi câţi sunt înscrişi în uniunea sindicală în discuţie, răspunsul fiind că actualmente această societate are 997 de salariaţi din care membri sindicali sunt 715, situaţie în care se verifică condiţiile prevăzute de art. 51 din Legea 62/2011, numărul de membri ai sindicatului reprezentând cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor.
Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge acţiunea formulată şi pentru acest temei, fără cheltuieli de judecată”.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din T.F. ”T. CF” România, solicitând, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul hotărâri primei instanţe, arătându-se că, în fapt, prin sentinţa civila nr. 750/26.10.2012 s-a respins acţiunea formulata de către reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din T.F. T. CF România in contradictoriu cu Uniunea Sindicatelor din T.F..
Instanţa de fond a avut in vedere la adoptarea soluţiei, pe de o parte, faptul ca motivaţia invocata pe calea prezentei cereri a fost invocata si in cuprinsul recursului formulat împotriva încheierii nr. 13/CC/27.01.2012, pronunţata în dosar civil nr. 269/117/2012, prin care instanţa a constatat îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, iar pe de alta parte, a constatat ca parata îndeplineşte condiţia numărului de membri ai sindicatului, de cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor.
Recurentul considera hotărârea nelegala si netemeinica sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, parata Uniunea Sindicatelor din T.F. reprezintă o forma de asociere ce are personalitate juridica dobândita potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, fiind constituita din organizaţii sindicatele cu personalitate juridica distincta.
Din acest punct de vedere, cum parata este constituita din mai multe organizaţii sindicale, aceasta nu poate, in accepţiunea art. 51 punctul C) din Legea nr. 62/2011, a îndeplini condiţiile de reprezentativitate, câtă vreme textul legal se refera strict la reprezentativitatea la nivel de unitate a sindicatelor, iar nu a uniunilor sindicale, care au statut legal de sindicat, iar nu uniune sindicală, ce reprezintă forma de asociere a mai multor sindicate, au independenţă organizatorică şi patrimonială, ceea ce nu este cazul in speţa, uniunea fiind dependenta patrimonial de organizaţiile sindicale ce au înfiinţat-o.
Faptul ca legiuitorul a dorit a acorda reprezentativitate in mod distinct organizaţiilor sindicale, federaţiilor si confederaţiilor, este reglementarea in mod distinct a condiţiilor de îndeplinit, prevederea in articole diferite a nivelului la care trebuie îndeplinite condiţiile de reprezentativitate, respectiv la nivel naţional pentru confederaţii, la nivel de sector de activitate sau grup de unităţi pentru federaţii si la nivel de unitate pentru sindicat, acesta din urma privit ca organizaţie unica, de sine stătătoare, iar nu constituita prin asociere, forma ce nu este prevăzuta la art. 51 din Legea nr. 62/2011.
Totodată, aceasta raţiune este reiterata de legiuitor in dispoziţiile prevăzute in art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 62/2011 ce reglementează părţile si reprezentarea acestora in cadrul negocierii contractului colectiv de munca la diferite niveluri, respectiv sindicate, federaţii si confederaţii, legea nespecificând la enumerare si uniunile sindicale ca participante la negocierea contractului colectiv de munca. A accepta contrariul ar însemna ca pârâtei căreia i s-a acordat reprezentativitatea în mod greşit ar putea participa si la încheierea contractului colectiv de munca la nivel naţional sau la nivel de sector de activitate sau grup de unităţi, câtă vreme aceasta uniune este constituita din mai multe organizaţii
sindicale. subrogându-se astfel dreptului de reprezentare acordat in aceasta materie doar federaţiei sau confederaţiei.
Sub al doilea aspect. in strânsa legătura cu argumentaţia mai sus expusa. recurenta apreciază că pârâta nu îndeplineşte condiţia numărului de membri ai sindicatului de cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor.
Astfel pentru a fi reprezentativ la nivel de unitate. condiţie impusa de art. 51 punctul C. lit. c) din Legea nr. 62/2011. trebuie ca membri sindicatului sa reprezinte jumătate plus unu din angajaţi.
Ori. parata nu este o organizaţie sindicala constituita la nivelul angajatorului SC T.C. SA. ci este un amalgam de organizaţii sindicale. uniune constituita din organizaţii de sine stătătoare.
In aceste condiţii. cum parata reuneşte în componenţa (potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011) mai multe organizaţii sindicale. cerinţa impusa de text - jumătate plus unu membri ai organizaţiei sindicale din numărul de angajaţi - nu este îndeplinita. uniunea putând avea cel mult membrii in fiecare din organizaţiile sindicale din care este constituita.
Intimata pârâtă Uniunea Sindicatelor din T.F. Cluj-Napoca a depus la dosarul cauzei ..Concluzii scrise”. prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurentul reclamant.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin recursul formulat se contestă temeinicia şi legalitatea sentinţei civile nr. 750/26.10.2012. pronunţată de Tribunalul Cluj. în prezenta cauză şi. în consecinţă. reprezentativitatea pârâtei la nivelul unităţii S.C. T.C. S.A.. reprezentativitate obţinută de către Uniunea Sindicatelor din T.F. prin Încheierea civilă nr. 13/CC/27.01.2012. irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului formulat tot de către Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din T.F. "T. CF" România.
În argumentarea recursului. reclamantul susţine. în primul motiv de recurs. că intimata nu îndeplineşte condiţia de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (l) lit. C lit. a) din Legea dialogului social DT. 62/2011 şi anume faptul că pârâta nu ar avea statul legal de sindicat.
În ceea ce priveşte acest prin motiv de recurs. există autoritate de lucru judecat. deoarece Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat în recurs în dosarul civil nr. nr. .../117/2012. si a statuat că pârâta îndeplineşte condiţia de reprezentativitate impusă de art. 51 alin. (1) lit. "c" din Legea dialogului social nr. 62/2011. iar legea menţionată oferă statut legal de sindicat si uniunilor sindicale teritoriale constituite conform art. 41 alin. (4) din lege cu aplicarea art. 43.
Intimata Uniunea Sindicatelor din T.F. este o uniune sindicală teritorială constituită în baza art. 41 alin. (4) din Legea nr. 62/2011-Codul Dialogului social. dobândind personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 527/2010. pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2010. în data de 9 iunie 2010. conform art. 43 din aceeaşi lege.
Prin urmare. intimata este o organizaţie sindicală. un sindicat cu personalitate juridică în accepţiunea art. 51 alin. (1) lit. C lit. a). raportat la următoarele texte de lege: art. 1 lit. w. art. 41. art. 51 alin. 1. art. 43 alin. 1 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs. recurentul susţine. netemeinic. arată pârâta intimată. că intimata nu îndeplineşte condiţia numărului minim necesar de membri impus de art. 51 alin. (1) lit. C lit. c) din Legea nr. 62/2011- Codul dialogului social.
Or. la dosarul cauzei există adresa emisă de angajatorul S.C. T.C. S.A.. prin care se certifică că pârâta are un număr de 715 membri de sindicat dintr-un număr total de 998 angajaţi. ceea ce reprezintă faptul că un procent de 71.64% din numărul total de angajaţi sunt membri de sindicat ai pârâtei.
Recursul este ne fondat.
Memoriul de recurs conţine practic două motive de recurs. afirmativ întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Un prim motiv de recurs este cel prin care se susţine că pârâta nu îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate. condiţie impusă de art. 51 pct. C din Legea nr. 62/2011. coroborată cu art. 134 şi art. 135 şi cu art. 41 din aceeaşi lege.
Un al doilea motiv de recurs are în vedere neîndeplinirea de către pârâtă a condiţiei impuse de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011. coroborat cu art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs. Curtea constată că. practic. prin acesta se aduc critici deciziei civile nr. 2487/R/17.05.2012. pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. .../117/2012.
Prin această decizie, decizie irevocabilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Federaţia Naţională a Sindicatelor din Ramura de T.F. T. CF România, împotriva încheierii civile nr. 13/CC/27.01.2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. .../117/2012, încheiere prin care a fost admisă cererea formulată de petenta Uniunea Sindicatelor din T.F. şi, în consecinţă, s-a constatat îndeplinirea de către petentă Uniunea Sindicatelor din T.F. a condiţiilor de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T.C. S.A.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut faptul că „prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept substanţial atunci când a apreciat că o uniune sindicală teritorială compusă din sindicate la nivelul aceleiaşi unităţi al căror număr de membri însumat depăşeşte jumătate din numărul total al angajaţilor unităţii îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate prevăzute de art. 51 lit. C din legea dialogului social”, întrucât, „potrivit art. 51 lit. C din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, reprezentativitate la nivelul unei unităţi (necesară, printre altele, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă, potrivit art. 1 lit. q din lege) o are sindicatul al cărui număr de membri reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.
Pentru situaţia în care niciun sindicat din unitate nu întruneşte această condiţie de reprezentativitate, legea prevede ca remediu posibilitatea organizării acestora în formele prevăzute de art. 41, printre care se numără şi uniunile teritoriale, petenta fiind o astfel de uniune.
Legea se interpretează nu numai după sensul literal al termenilor, ci şi sistemic, înţelesul unor norme stabilindu-se prin coroborarea lor cu altele, ţinându-se seama şi de intenţia legiuitorului”.
Motivele de recurs care au fost avute în vedere la pronunţarea deciziei nr. 2487/R/17.05.2012 a Curţii de Apel Cluj, au fost, în esenţă, următoarele:
Recurenta a învederat că încheierea prin care s-a constatat că Uniunea Sindicatelor din T.F. îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate, respectiv, la nivelul S.C. T.C. S.A., a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 51 alin. 1 lit. C din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, întrucât, „din interpretarea textului de lege, rezultă că organizaţia sindicală este reprezentativă la nivel de unitate numai dacă are şi statutul legal de sindicat, condiţie pe care petenta nu o îndeplineşte, sindicatul fiind, potrivit art. 1 lit. w din Legea nr. 62/2011 forma de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorii.
Art. 41 din acelaşi act normativ prevede formele de asociere a sindicatelor, acestea fiind federaţiile sindicale, constituite din sindicate din cadrul aceluiaşi sector de activitate, confederaţii sindicale, ce se constituie din federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite, federaţiile şi confederaţiile sindicale putând constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.
Petenta este o astfel de uniune şi nu un sindicat şi niciunul dintre sindicatele componente nu îndeplineşte condiţia de reprezentativitate.
O uniune sindicală nu reprezintă un sindicat în sensul Legii nr. 62/2011, aşa cum rezultă şi din modul diferit de dobândire a personalităţii juridice reglementat de art. 14-20 şi 43 din acelaşi act normativ, distincţia fiind prezentă şi în Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în prezent abrogată.
Instanţa fondului a reţinut greşit că petenta are statul legal de sindicat cu personalitate juridică.
Prin Legea nr. 62/2011 au fost înăsprite condiţiile de dobândire a reprezentativităţii la nivel de unitate, astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, numărul de membrilor sindicatului trebuie să reprezinte cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii, eliminându-se, astfel, posibilitatea dobândirii reprezentativităţii pe baza criteriului afilierii la o organizaţie sindicală reprezentativă.
Efectele încheierii obiect al recursului sunt deosebit de grave, întrucât, în măsura în care aceasta nu ar fi modificată, o organizaţie sindicală care nu îndeplineşte condiţiile legale va negocia contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi va beneficia de drepturile conferite de lege unui sindicat reprezentativ.
Interesul recurentei este justificat de participarea la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate”.
Se poate, astfel, constata că toate criticile din recursul pendinte sunt, practic, aceleaşi critici care au fost invocate şi în cuprinsul recursului soluţionat prin decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012 a Curţii de Apel Cluj, recursul de faţă nefăcând altceva decât să reitereze aceleaşi motive de recurs care
au fost invocate şi prin recursul declarat împotriva Încheierii nr. 13/CC/27.01.2012 a Tribunalului Cluj.
Este adevărat că, în materia procedurii necontencioase, conform art. 337 C. proc. civ., încheierile pronunţate nu au puterea lucrului judecat, dar nu este mai puţin adevărat că, potrivit art. 336 alin. 1 C. proc. civ., încheierea pronunţată în materie graţioasă dobândeşte forţă executorie - este executorie de drept -, iar forţa executorie constituie o caracteristică importantă a actului jurisdicţional.
În doctrina juridică de specialitate s-a arătat că „atribuţiile graţioase fac parte din funcţia jurisdicţională, cu acelaşi titlu ca şi atribuţiunile contencioase (a se vedea în acest sens Eugen Herovanu, principiile procedurii judiciare, Institutul de Arte Grafice „Lupta”, Bucureşti, 1932, vol. I, pg. 3339).
Încheierea pronunţată în procedura necontencioasă, deşi nu este înzestrată cu puterea lucrului judecat, are o oarecare stabilitate, cât timp împrejurările care au stat la baza ei au rămas neschimbate. Urmează, logic, că instanţa poate „reveni” asupra încheierii pronunţate într-o astfel de procedură graţioasă numai dacă respectivele circumstanţe s-au schimbat, respectiv, numai dacă, astfel, „ea n-ar leza sau periclita drepturile subiective dobândite ulterior încheierii şi tocmai în considerarea acesteia” (a se vedea în acest sens, Ion Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pg. 307).
Decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012 chiar dacă, prin prisma art. 337 C.pr.civ., nu se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul stipulat de art. 1201 C.civ., totuşi, este de apreciat în sensul că cele statuate în mod irevocabil prin această decizie, nu pot fi contrazise, printr-o hotărâre ulterioară, respectiv, nu se poate reveni asupra celor constatate în cuprinsul Deciziei nr. 2487/R/2012, decât în măsura în care, în actualul cadru procesual, s-ar invoca alte motive de fapt şi de drept, total diferite de cele care au fost avute în vedere la momentul pronunţării deciziei nr. 2487/R/17.05.2012.
Or, prin recursul pendinte, se invocă aceleaşi motive, de neîndeplinire, de către pârâtă, a condiţiei de reprezentativitate la nivel de unitate, care au fost invocate şi prin recursul soluţionat prin decizia civilă nr. 2487/R/17.05.2012, recurenta neinvocând niciun fel de motive de fapt ori de drept noi, respectiv, neinvocând intervenirea schimbării împrejurărilor existente la momentul pronunţării acestei decizii, ori apariţia unor noi împrejurări.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a cerinţei impusă de art. 41 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, respectiv, faptul că pârâta nu ar avea personalitate juridică, Curtea constată, pe de o parte, că art. 41 alin. 4 se referă la cu totul altceva decât dobândirea personalităţii juridice, respectiv, prevede faptul că „federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale”, iar pe de altă parte, că, pârâta a dobândit personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 527/2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr.
.. ./117/2010, fiind înscrisă în Registrul Special ţinut în acest sens la Tribunalul Cluj.
Drept urmare, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv, neîndeplinirea de către pârâtă a condiţiei numărului de membri ai sindicatului, de cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor, Curtea constată că acesta este nefondat, raportat la adresa nr. 1/1/443/08.10.2012, emisă de S.C. T.C. S.A., din care rezultă că această societate deţine un număr de 997 de salariaţi angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar 715 salariaţi sunt membri în cadrul U.S.P.F. (f. 97 dosar Tribunal).
Prin urmare, Curtea constată că, în speţă, este îndeplinită condiţia numărului de membri ai sindicatului, de cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii, condiţie cerută de art. 51 pct. C lit. c din Legea nr. 62/2011.
Recurenta a invocat în susţinerea recursului său şi prevederile art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 62/2011, tot în justificarea afirmaţiei conform căreia intimata nu ar îndeplini condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate, însă, Curtea constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât, art. 134 se referă la părţile contractului colectiv de muncă, angajatori şi angajaţi, respectiv, la cine reprezintă aceste părţi la negocieri, în timp ce art. 135 precizează în ce condiţii se face negocierea contractului colectiv de muncă în unităţile în care nu există sindicate reprezentative.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a recursului, la termenul de judecată din data de 22.02.2013 reprezentanta recurentei a invocat în susţinerea recursului său şi prevederile art. 222 din Legea nr. 62/2011 - text legal care prevede că „(1) Reprezentativitatea organizaţiilor patronale sau sindicale
poate fi contestată în instanţă de către organizaţiile patronale ori sindicale corespondente la nivel naţional, de sector de activitate, grup de unităţi sau de unităţi, în condiţiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. A-C, respectiv de art. 72 alin. (1) lit. A şi B, pe baza cărora a fost obţinută reprezentativitatea în cauză.
(2) Contestaţia se depune la instanţa judecătorească care a acordat reprezentativitatea.
(3) În cazul în care o organizaţie patronală sau sindicală semnatară a unui contract colectiv de muncă îşi pierde calitatea de organizaţie reprezentativă, orice parte interesată îndreptăţită să negocieze respectivul contract colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă în cauză, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea, contractul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
(4) În cazul în care pe parcursul derulării unui contract colectiv de muncă angajatorul îşi modifică obiectul principal de activitate, îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadrează noul obiect principal de activitate”, însă, Curtea constată că acest text legal reglementează doar procedura după care se poate contesta reprezentativitatea organizaţiilor patronale sau sindicale, neconţinând niciun fel de cerinţe exprese ce trebuie îndeplinite pentru îndeplinirea reprezentativităţii la nivel de unitate.
Art. 62, pe care de asemenea, recurenta l-a invocat cu ocazia susţinerii pe fond a recursului, nu conţine condiţii ce trebuiesc îndeplinite pentru a se întruni reprezentativitatea la nivel de unitate, acest text legal reglementând atribuţiile organizaţiilor patronale, atribuţii pe care acestea trebuie să le exercite în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1.240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial justificat prin chitanţa nr. 2/22.02.2013, aferent contractului de asistenţă juridică nr. 5/2013.
| ← Stabilire domiciliu minor. Legături personale cu minorul.... | Recurs împotriva deciziei pronunţate în recurs. Litigiu de... → |
|---|
