Recurs împotriva deciziei pronunţate în recurs. Litigiu de fond funciar. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 551/R din 22 februarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 2.690 din data de 20 iunie 2012 al Judecătoriei Zalău, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR HERECLEAN, A.T. şi A.V..
S-a respins, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acţiunea civilă formulată de reclamanta SC U.E.Z. SA împotriva pârâţilor Comisia Locală de Fond Funciar Hereclean, Comisia Judeţeană Sălaj, L.K.M., R.L.A.A., A.T. şi A. pentru anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de 07.04.2011 cu privire la suprafaţa de 360.000 mp, anularea întabulării în CF nr. 50944 Hereclean, nr. cad. 50944 a suprafeţei de 360.000 mp şi anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4161/25.05.2011 şi a întabulării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 1214/112528 eliberat la data de 07.04.2011 s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul B.E., în favoarea moştenitorilor acestuia L.K.M. şi R.L.A.A.. În prezent, proprietari ai terenului care face obiectul prezentei cereri sunt pârâţii A.T. şi A.V., care şi-au întabulat dreptul lor de proprietate în CF 50944 Hereclean, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 4161/25.05.2011.
Reclamanta a solicitat anularea TP nr. 1214/112528 eliberat la data de 07.04.2011, întrucât suprafaţa de 360.000 mp face parte din patrimoniul său.
Potrivit dispoziţiilor art. III alin. 2 din Legea 169/1997, cererea privind constatarea nulităţii absolute a actelor de reconstituire oricăror persoane care justifică un interes legitim în promovarea unor astfel de cereri. Prin urmare, calitatea procesuală activă este condiţionată de justificarea unui interes legitim.
Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Hereclean, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cauze şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Excepţia ce trebuie analizată cu prioritate este cea a lipsei calităţii procesuale active. întrucât prin soluţionarea acesteia se determină cadrul procesual în care va fi analizată şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul dedus judecăţii.
Întrucât reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară. acestuia îi revine obligaţia de a justifica propria calitate procesuală activă.
Reclamanta U.E.Z. SA a luat fiinţă în urma reorganizării Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice Electrica SA. conform HG nr. 1091/2001.
La data înfiinţării. capitalul social Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice Electrica SA a fost preluat de U.E.Z. SA. în acesta nefiind inclus nici un bun proprietate a Statului(art. 2 alin.2).
La data de 11.02.2002. s-a întocmit protocolul de predare. respectiv preluare. a activului şi pasivului de către U.E.Z. SA.
Se menţionează în acest protocol faptul că din patrimoniul societăţii face parte suprafaţa de teren de 687.700 mp. care se predă împreună cu instalaţiile tehnologice.
Protocolul de predare şi nici un alt act depus la dosarul cauzei nu identifică suprafaţa de 687.700 mp.
Pentru acest motiv. reclamanta a promovat acţiune pe rolul Tribunalului Sălaj. făcând obiectul dosarului nr. 338/84/2010. solicitând ca. în urma identificării suprafeţei de 43 ha 2800 mp. să se constate că Statul Român a dobândit prin expropriere terenul în suprafaţă de 43 ha 2800 mp astfel identificată şi. la rândul său. reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990. pe care a amenajat o haldă de cenuşă şi zgură. cu întabularea în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 4063 din data de 23 iunie 2011. pronunţată în dosarul nr. 338/84/2010 al Tribunalului Sălaj s-a admis acţiunea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 5686/12.12.2011. sentinţa civilă nr. 4063 din data de 23 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj a fost casată. iar cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Sălaj. secţia civilă.
În rejudecare. dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj. acesta fiind în curs de judecată.
În atare condiţii. la momentul de faţă reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 43 ha 2800 mp. în perimetrul căreia susţine că ar fi fost emis titlul de proprietate al pârâţilor L.K.M. şi R.L.A.A.. În lipsa unei identificări clare a terenului deţinut în proprietate de către reclamantă. aceasta nu poate justifica promovarea prezentei acţiuni.
În lipsa justificării unui interes. reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a formula nici capetele de cerere subsecvente.
Pentru aceste considerente. instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. invocată de pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Hereclean. A.T. şi A.V. şi a respins ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC U.E.Z. SA.
Prin decizia civilă nr. 1.142 din 19.12.2012 a Tribunalului Sălaj, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. U.E.Z. S.A. contra sentinţei civile nr. 2690/20.06.2012 a Judecătoriei Zalău. care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Judecătoria Zalău.
Pentru a pronunţa această hotărâre. tribunalul a reţinut că soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei invocate şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă s-a bazat pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 43.28 ha. iar în lipsa unei identificări clare a terenului deţinut în proprietate de către reclamantă aceasta nu poate justifica promovarea prezentei acţiuni.
Totodată în lipsa justificării unui interes reclamanta nu are calitate procesuală activă de a formula nici capetele de cerere subsecvente.
Din modul de redactare a considerentelor rezultă că instanţa a reţinut pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului litigios. iar pe de altă parte că deţine în proprietate teren dar acesta nu este identificat.
În recurs a fost depusă sentinţa civilă nr. 4626/20.09.2012 a Tribunalului Sălaj, prin care s-a stabilit că reclamanta dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 43,28 ha identificat ca fiind înscris în mai multe C.F. din localitatea Panic fiind indicate şi numerele topografice.
Chiar dacă sentinţa susmenţionată nu este irevocabilă, memoriul tehnic care a stat la baza acesteia şi care a fost depus şi la dosarul prezentei cauze, identifică din punct de vedere topografic şi conţine schiţa terenului asupra căreia reclamanta îşi afirmă dreptul de proprietate.
În cauză s-a solicitat nu revendicarea terenului litigios (acţiune care într-adevăr ar fi impus soluţia adoptată de prima instanţă) ci anularea parţială a titlului de proprietate.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant rezultă că pârâţii nu sunt foştii proprietari ai terenului litigios , iar terenul nu ar fi fost la dispoziţia Comunei Locale de Fond Funciar.
În motivarea acţiunii iniţiale s-a arătat şi temeiul juridic al acesteia ca fiind dispoziţiile art. III lit.a din Legea 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
Rezultă aşadar că reclamanta invocă încălcarea unor norme imperative, prevăzute de legile fondului funciar (textul art. III alin.1 din Legea 169/1997 prevăzând expres ce categorii de acte sunt lovite de nulitate absolută) deşi nu au solicitat expres constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate.
În considerarea dispoziţiilor art.84 cod civil instanţa ar fi trebuit să soluţioneze cererea cu care a fost învestită, raportându-se la conţinutul ei.
În speţă fiind vorba de o nulitate absolută ea poate fi invocată de orice persoană interesată.
Nu se poate susţine că reclamanta nu ar avea interes în promovarea acţiunii în condiţiile în care a efectuat demersuri pentru obţinerea unui titlu de proprietate pentru terenul litigios.
În consecinţă, în mod greşit, cu aplicarea greşită a legii prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei soluţionând astfel acţiunea pe excepţie.
Pentru considerentele prevăzute în temeiul art.312 alin.1 şi 5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
împotriva acestei decizii, pârâţii A.T. şi A.V. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu obligarea reclamantei intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâţii au învederat instanţei că împotriva sentinţei primei instanţe calea de atac este apelul, aşa cum în mod corect a apreciat judecătorul fondului.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanţei anularea unui titlu de proprietate precum şi anularea subsecventă a unui contract autentic de vânzare-cumpărare a cărui valoare este de
120.000 lei, motiv pentru care sentinţa primei instanţe este supusă apelului potrivit art. 2821 C.pr.civ., valoarea contractului depăşind pragul de 100.000 lei.
În opinia pârâţilor recurenţi, singura variantă corectă faţă de toate părţile este alegerea căilor de atac care asigură o mai bună protecţie a drepturilor părţilor şi este preferabil ca, în acest caz, să se opteze pentru apel urmat de recurs.
Art. 17 C.pr.civ. nu poate fi preluat prin analogie în materia căilor de atac, deoarece excepţiile sunt de strictă interpretare, iar în sistemul căilor de atac, legiuitorul nu a prevăzut nicio prorogare şi părţile litigiului nu pot fi private de un grad de jurisdicţie.
Prin urmare, calea de atac împotriva sentinţei primei instanţe este apelul, astfel încât în speţă devin incidente dispoziţiile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., precum şi art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
Reclamanta intimată S.C. U.E.Z. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menţinere hotărârii atacate, precum şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea poziţiei procesuale, reclamanta intimată a arătat că în conformitate cu prevederile art. 299 coroborat cu art. 377 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunţată de o instanţă de recurs este inadmisibil, iar o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Pentru acest motiv s-au respectat dispoziţiile referitoare la compunerea completului de judecată astfel încât se impune respingerea recursului.
Pârâţii intimaţi COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR HERECLEAN, COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR SĂLAJ, L.K.M. şi R.L.A.A., deşi legal citaţi, nu şi-au delegat reprezentant în instanţă şi nu au depus întâmpinare care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, Curtea reţine următoarele :
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos. în totul sau în parte. cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ.. Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată atât de reclamanta intimată S.C. U.E.Z. S.A prin întâmpinare. cât şi de instanţă din oficiu. excepţie de procedură care face de prisos. în totul sau în parte. cercetarea în fond a recursului.
Astfel. prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Zalău sub nr. 3749 din data de 30.06.2011. precizată în cursul judecăţii. reclamanta SC U.E.Z. SA a chemat în judecată pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Hereclean. Comisia Judeţeană Sălaj. L.C.M.. R.L.A.A.. A.T. şi A.V.. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa. să dispună: anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de 07.04.2011 în favoarea pârâţilor L.C.M. şi R.L.A.A.. cu privire la suprafaţa de 360.000 mp teren păşune pe amplasamentul trecut la poziţia 1 extravilan; anularea întabulării în CF nr. 50944 Hereclean. nr. cad. 50944 a suprafeţei de 360.000 mp; anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4161/25.05.2011 încheiat între pârâţii L.C.M.. R.L.A.A.. în calitate de vânzători şi pârâtul A.T.. în calitate de cumpărător. precum şi a întabulării în CF a dreptului de proprietate.
În drept. reclamanta şi-a întemeiat acţiunea civilă pe dispoziţiile art.4. art.8 art. III lit. a din Legea nr.18/1991 modificată şi completată prin Legea nr.169/1997. Legea nr.247/2005.
Art. III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997. astfel cum a fost modificată de pct. 1 al articolului unic. Titlul V din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005. prevede următoarele:
„Sunt lovite de nulitate absolută. potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile. aplicabile la data încheierii actului juridic. următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991. Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate. în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite. potrivit legii. la astfel de reconstituiri sau constituiri. cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari. solicitate de către aceştia. în termen legal. libere la data solicitării. în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane. a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi. precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie. nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament. transcris în registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni sau. după caz. intabulat în cartea funciară. precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţa stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Potrivit art. III alin. 2A4 din Legea nr.169/1997. în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor. cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Titlul XIII al Legii nr.247/2005 intitulat „Accelerarea judecaţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare” prevede în art.1 următoarele: „În scopul accelerării judecării plângerilor. contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991. republicată. cu modificările şi completările ulterioare. precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 16/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fata instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedura civilă.
Conform art. 5 alin.1 din acelaşi act normativ, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti
în procesele funciare în prima instanţa sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi
irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecata birourilor de carte funciară.
Sentinţa civilă nr. 2.690 din data de 20 iunie 2012 a Judecătoriei Zalău a fost dată cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare astfel că reclamanta SC U.E.Z. SA a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătoreşti.
Prin încheierea civilă pronunţată în şedinţa publică din 27.11.2012, tribunalul a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac exercitată de reclamantă şi a recalificat calea de atac din apel, în recurs.
Având în vedere că petitul principal al cererii de chemare în judecată respectiv anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de 07.04.2011 în favoarea pârâţilor L.C.M. şi R.L.A.A., cu privire la suprafaţa de 360.000 mp teren păşune pe amplasamentul trecut la poziţia 1 extravilan reprezintă o cerere în materia fondului funciar, iar restul petitelor sunt accesorii, în sensul că rezolvarea lor depinde de soluţia dată capătului de cerere principal, Curtea constată că în mod legal tribunalul a recalificat calea de atac declarată de reclamantă din apel, în recurs, fiind nerelevantă valoarea obiectului contractului de vânzare cumpărare de 120.000 lei întrucât dispoziţiile art.2821C.pr.civ. nu sunt incidente în speţă.
În conformitate cu prevederile art.299 din C.pr.civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele
date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluţionează de către instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.”
Art.377 alin.2 pct.4 C.pr.civ. stabileşte că, sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale, cum este în speţă art. 5 din TITLUL XIII - Accelerarea judecaţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare - al Legii nr.247/2005 potrivit căruia „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în prima instanţă sunt supuse numai recursului”.
În acest context şi contrar susţinerilor pârâţilor, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, părţile neavând dreptul sau posibilitatea de a alege ele însele calea de atac..
Legalitatea căilor de atac este totodată şi o regulă cu valoare de principiu constituţional, consacrat în art.129 din Constituţia României, conform căruia: „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Prin urmare, proclamând dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătoreşti, textul constituţional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condiţiile legii”, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată şi consecinţa că menţiunea greşită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părţii o cale de atac pe care legea însăşi n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpeşte părţii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În prezenta cauză calea de atac prevăzută de legea specială, art. 5 din TITLUL XIII -Accelerarea judecaţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare -al Legii nr.247/2005, împotriva sentinţei judecătoriei este recursul care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 1142 din 19.12.2012 a Tribunalului Sălaj.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanţiilor unui proces echitabil - cuprinse în marja de apreciere, lăsată
de prevederile Convenţiei şi de jurisprudenţa organelor sale la dispoziţia statelor, cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanţe de fond.
În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiţii se datorează culpei titularului exerciţiului căii de atac, el poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.
De asemenea, deşi art.6 paragraful 1 din Convenţia europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicţie, totuşi, dacă asemenea jurisdicţii există, garanţiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
Având în vedere că decizia atacată de pârâţi a fost dată în recurs, Curtea constată că recursul pârâţilor este inadmisibil deoarece acesta tinde să atace cu recurs o hotărâre dată de o instanţă de recurs, ceea ce nu poate fi primit, considerent pentru care în temeiul textelor legale mai sus arătate va admite excepţia inadmisibilităţii invocată atât de reclamanta intimată prin întâmpinare, cât şi din oficiu.
Susţinerea reprezentantului pârâţilor cu ocazia cuvântului asupra excepţiei inadmisibilităţii privitoare la respectarea jurisprudenţei completului de judecată prin raportare la decizia civilă nr. 4994/R/29.11.2012 a Curţii de Apel Cluj, nu poate fi reţinută întrucât nu există nicio similitudine între obiectul acestei cauze şi obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii A.T. şi A.V. împotriva deciziei civile nr. 1.142 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pe care o va menţine.
În conformitate cu dispoziţiile art. 316 coroborat cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenţi, aflaţi în culpă procesuală, să plătească intimatei S.C. U.E.Z. S.A. suma de 2.400 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocaţial dovedit prin chitanţa anexată la f.38 din dosar.
| ← Uniune de sindicate la nivel de ramură. Condiţii de... | Personal didactic. Reîncadrarea potrivit Legii-cadru nr.... → |
|---|
