Legea nr. 10/2001. teren afectat de servitute înscrisă în cartea funciară. Hotărâre pronunţată fără considerarea Deciziei nr. XX/2007 a I.C.C.J.
| Comentarii |
|
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 285/A din 30 octombrie2008
Prin sentinţa civilă nr. 127/18.03.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamanta R.E.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a anulat dispoziţia nr. 41406/27.12.2006 emisă de pârât; s-a dispus eliberarea unei noi dispoziţii de soluţionare a notificării în sensul restituirii în natură către reclamantă a terenului în litigiu în suprafaţă de 223 mp, înscris în CF 16765 Cluj-Napoca; pârâtul a fost obligat la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, reclamanta este descendenta proprietarei tabulare din CF 16765 Cluj, numita T.E.E., imobilul din această carte funciară fiind expropriat de Statul Român prin Decretul de expropriere nr. 213/1985, cu plata de despăgubiri. Deşi antecesoarea reclamantei era proprietară doar asupra cotei de din imobil, reclamantei îi profită şi restul cotei de V2, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, având în vedere că ceilalţi coproprietari sau moştenitorii lor nu au făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Expertiza efectuată în cauză relevă faptul că asupra imobilului pretins de reclamantă se exercită un drept de servitute în favoarea imobilelor cu nr. top. 3565 şi 3566 însă, aceasta nu constituie un impediment la restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, invocând în motivarea apelului nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate.
Astfel, s-a arătat în motivarea apelului că deşi în considerentele hotărârii instanţa a reţinut obligativitatea reclamantei la a restitui despăgubirile primite la expropriere, conform art. 12 din Legea nr. 10/2001, totuşi, în dispozitiv nu se mai menţionează nimic în acest sens.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta este moştenitoarea doar a unuia dintre coproprietarii tabulari ai imobilului, T.E.E., căsătorită L., însă, nu este şi moştenitoarea celorlalţi coproprietari ai imobilului. Astfel,
pe restul cotei de xh din imobil au fost iniţial coproprietari L.A. şi soţia, care în 1968 au vândut cota lor lui L.C. şi soţia, şi care la rândul lor au vândut această cotă lui N.V. şi soţia, în anul 1975, exproprierea fiind operată de la aceşti din urmă coproprietari. Întrucât reclamanta nu este moştenitoare a acestor coproprietari, nici legală nici testamentară, ea nu poate beneficia de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În plus, aşa cum a arătat expertul, chiar dacă terenul este liber de construcţii, asupra lui se exercită un drept de servitute în favoarea imobilelor cu nr. top 3565 şi 3566, terenul constituind practic curtea imobilului din Cluj-Napoca str. V..
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca nelegal şi netemeinic, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că reclamanta nu a primit despăgubirile prevăzute în anexa la decretul de naţionalizare şi nici vreun document legat de expropriere; apelantul nu a făcut dovada plăţii despăgubirilor; reclamanta nu trebuie să facă dovada calităţii de moştenitor după familia Nistor, întrucât această familie nu a fost niciodată proprietara terenului naţionalizat abuziv.
Servitutea de care se face vorbire în cartea funciară, şi pe care a menţionat-o şi expertul în lucrarea sa, nu este una de utilitate publică ce ar justifica refuzul restituirii în natură a imobilului, ci reprezintă o cale de acces către nişte apartamente private.
Apelul este fondat.
Cu privire la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Prin dispoziţia nr. 41406/27.12.2006, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantei R.E.L., avându-se în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de xh parte din terenul revendicat situat în Cluj-Napoca, str. V., motivat pe faptul că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul este afectat de servituţi.S-a mai reţinut în considerentele acestei dispoziţii faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită doar cu privire la cota de xh parte din imobilul solicitat, teren în suprafaţă de 223 mp, situat în municipiul Cluj-Napoca, str. V., respectiv, doar cu privire la cota ce i-a aparţinut mamei sale, T.E.E.
Concret, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 1860/10.09.2001, reclamanta R.E.L. a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 223 mp., situat în Cluj-Napoca, str. V., înscris în CF nr. 16765 cu nr. top. 5367, în calitatea sa de descendentă a lui T.E.E., căsătorită L., proprietară tabulară a imobilului.
Din xerocopia cărţii funciare evolutive nr. 16765 Cluj rezultă că asupra numărului topografic 3567, nr. ser. A+2, constând în pasaj în strada G., în suprafaţă de 62 stj.p., echivalentul a 223 mp., a fost întabulată iniţial, sub B.1, T.E.E., căsătorită L.,
care era proprietară şi asupra imobilului de sub A+1, constând din case din cărămidă şi curte în suprafaţă de 88 stj.p., imobil aferent nr. top. 3566, în speţă prezentând relevanţă doar nr. top. 3567.
În anul 1957, printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3758/921/12.12.1957, asupra cotei de V2-a parte din imobilele cu nr. ser. A+1 şi A+2, sa întabulat dreptul de proprietate, ca bun comun, sub B.2 şi B.3, în favoarea lui L.A.G. şi L.M.A.P..
Mai apoi, în anul 1968, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24 din 03.01.1968, asupra porţiunilor de sub B.2 şi B.3 aparţinând lui L.A.G. şi soţia L.M.A.P., reprezentând cota de V2-a parte din imobilul de sub A+1, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun, în favoarea lui L.C.V. şi L.M.Z. sub B.4 şi B.5.
La data de 22.02.1975, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1108/21.02.1975, imobilul de sub A+1 s-a dezlipit din C.F. nr. 16765 Cluj şi s-a transcris într-o carte funciară nou înfiinţată cu nr. 29828, cu situaţia funciară neschimbată.
Din xerocopia cărţii funciare evolutive nr. 29828 Cluj, nr. top. 3566, nr. ser. A+1, rezultă faptul că asupra acestui nr. topografic constând din casă şi curte în suprafaţă de 88 stj.p., în str. G., sub B.1 era întabulat dreptul de proprietate, în cotă de V2-a parte, în favoarea lui T.E.E., căsătorită L., iar asupra cotei de V2-a parte, era întabulat dreptul de proprietate sub B.2 şi B.3 în favoarea lui L.C.V. şi L.M.Z.. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1198/21.02.1975, L.C.V. şi soţia L.M.Z. au vândut cota lor de V2-a parte din acest imobil în favoarea lui N.V.I. şi soţia N.D.M., care s-a întabulat sub B.4 şi B.5.
Concomitent cu operarea în cartea funciară a acestei vânzări în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, asupra cotei de V2-a parte din terenul ce reprezenta porţiunea de proprietate de sub B.2 şi B.3, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român sub B.6, iar sub B.7 s-a notat faptul că imobilul de sub A+1, este imobil dominant având drept de servitute de trecere cu piciorul şi cu autovehicule asupra imobilului cu nr. top. 3567 din CF 16765.
Din coroborarea datelor înscrise în cele două cărţi funciare rezultă faptul că asupra imobilului solicitat de reclamantă prin notificare, cu nr. top. 3567, şi care a rămas înscris în CF 16765, coproprietari erau, în cotă de câte V2-a parte, pe de o parte, antecesoarea reclamantei T.E.E., iar pe de altă parte L.A.G. şi L.M.A.P.
În consecinţă, în calitatea sa de succesoare a lui T.E.E., reclamanta putea pretinde în temeiul Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii doar pentru cota de V2-a parte din terenul în suprafaţă de 223 mp. aferent nr. top. 3567.
Pentru ca reclamanta să poată emită pretenţii în temeiul acestei legi şi cu privire la cota de V2-a parte ce a aparţinut lui L.A.G. şi L.M.A.P., ar fi fost necesar să dovedească că are vocaţie succesorală la moştenirea acestora, că este moştenitor legal sau testamentar al acestora şi că eventualii succesori ai lui L.A.G. şi L.M.A.P. nu au formulat la rândul lor notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru cota de din terenul cu nr. top. 3567, în suprafaţă de 223 mp.
Or, din actele de stare civilă depuse la dosarul de fond completate cu acte de stare civilă depuse în dosarul de apel rezultă faptul că reclamanta R.E.L.,. născută L. este fiica lui L.V.L., căsătorit cu L.E.E., aceasta din urmă fiind fiica lui T.T. şi T.L.
Certificatul de moştenitor nr. 2126 din 21.12.1981, rezultă faptul că unica moştenitoare a lui L.E.E. este reclamanta R.E.L., fiind renunţător la moştenire L.V.L., soţ supravieţuitor şi L.C.V., fiu.
În consecinţă, reclamanta nu poate dovedi prin acte de stare civilă, care este gradul de rudenie dintre mama sa, T.E.E. şi ceilalţi coproprietari ai cotei de V2-a parte din imobilul litigios, după cum, nu poate dovedi nici faptul dacă aceştia mai sunt sau nu în viaţă, dacă au sau nu succesori legali sau testamentari în viaţă şi dacă aceştia, la rândul lor, au formulat sau nu notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru această cotă.
Susţinerea reprezentantei reclamantei, făcută verbal la termenul de judecată din
18.09.2008, în sensul că L.C.V., căsătorit cu L.M.Z., este fratele reclamantei, este confirmată şi de menţiunea înscrisă în certificatul de moştenitor 2126/21.12.1981, în sensul că L.C.V. este fiul lui L.E.E. , însă această susţinere nu este de natură să dovedească, favorabil reclamantei, care este gradul de rudenie dintre mama sa, T.E.E. şi ceilalţi coproprietari ai cotei de V2-a parte din imobilul litigios, L.A.G. şi soţia L.M.A.P., după cum, nu poate dovedi nici faptul dacă aceştia mai sunt sau nu în viaţă, dacă au sau nu succesori legali sau testamentari în viaţă şi dacă aceştia, la rândul lor, au formulat sau nu notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru această cotă, după cum, reclamanta nu poate dovedi că în absenţa unor moştenitori legali sau testamentari ai acestora ea ar avea vocaţie succesorală legală sau testamentară la succesiunea lor, pentru a se putea prevala de dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 repb.
Practic, imobilul din CF 16765 Cluj nr. top. 3567 a apărut în anexa la Decretul de expropriere nr. 213/19.10.1984, ca fiind expropriat de la R.E. şi N.V., deşi numiţii N. nu au fost niciodată proprietarii tabulari ai acestui imobil, ei fiind coproprietari , pe V2-a parte, asupra nr. top. 3566 din CF 29828. În cartea funciară însă exproprierea s-a efectuat nu în CF 16765, ci în CF nr. 29828, deşi nr. top. 3567 a rămas înscris în CF 16765, iar în CF 29828 a fost transcris doar nr. topografic 3566.
Din cărţile funciare nr. 16765, 29828 Cluj rezultă faptul că imobilul cu nr. top. 3567 reprezintă imobil aservit, asupra acestuia fiind întabulat un drept de trecere cu
piciorul şi cu autovehicule în favoarea imobilelor dominante cu nr. top. 3564 din CF 15802, nr. top. 3566 din CF 29828, respectiv, este întabulat asupra acestui imobil un drept de servitute de trecere cu carul, pentru lumina electrică, conducta de apă şi canal în favoarea nr. top. 3565 din CF 16201.
Expertiza întocmită în faţa primei instanţe confirmă împrejurarea că terenul pretins de reclamantă din notificare reprezintă o curte, prin care se face accesul din str. V., pentru proprietarii imobilului din str. V., imobilele cu nr. top. 3565 din CF 16201, nr. top. 3566 din CF 29828 şi supraedificatele cu nr. top. 3566/I şi 3566/II, folosind toate servitutea de trecere asupra nr. top. 3567. De altfel şi categoria de folosinţă a acestui imobil astfel cum acesta a fost întabulat la origine în CF nr. 16765, a fost aceea de „pasaj de trecere”.
Cu privire la dispoziţiile legale incidente în cauză
Art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 rpb. prevede că sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizic, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.
Conform art. 4 alin. 2 din aceeaşi lege, de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai peroanelor fizice îndreptăţite, alin. 3 din acelaşi articol precizând că succesibili care, după data de 06.03.1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
Alin. 4 al art. 4 prevede că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu urmat procedura prevăzută la capitolul 3 profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Din interpretarea art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 repb. rezultă faptul că nu pot fi restituite în natură, măsurile reparatorii urmând să fie stabilite prin echivalent, acele imobile care sunt afectate de servituţi legale.
Art. 10.3 din H.G. 250/2007 prevede că nu pot fi restituite în natură acele suprafeţe de teren care sunt afectate fie unei utilităţi publice, fie sunt supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, reprezentând căi de comunicaţie, străzi, alei trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locui, etc.
În acelaşi timp art. 11.5 din acelaşi act normativ prevede că pentru terenurile afectate servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă.
Constatându-se aşadar că terenul în litigiu reprezintă practic o servitute de trecere întabulată în cartea funciară în favoarea a altor trei imobile, servitutea fiind întabulată în CF încă din anul 1975, prin prisma textelor legale de mai sus enunţate, este evident că nu este posibilă restituirea în natură a terenului pretins de reclamantă, ci dosar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Hotărârea primei instanţe este criticabilă nu numai sub aspectul că nesocoteşte dispoziţiile legale mai sus evocate, ci şi prin faptul că a ignorat Decizia în Interesul Legii nr. XX/2007 a ÎCCJ.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 295 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul pârâtului.
| ← Legea nr. 10/2001. teren susceptibil de restituire în natură.... | Legea nr. 10/2001. Acţiune în anularea unui act juridic. Cadru... → |
|---|
