Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire în natură a unui imobil afectat de amenajări de utilitate publică. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Prin prisma art. 16 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborat cu art. 6.1 alin.(2) din H.G. nr. 250/2007, imobilul în litigiu, chiar dacă este afectat de o amenajare de utilitate publică, este susceptibil de a fi restituit în natură, sub rezerva ca reclamantul să ţină seama de prevederile anexei nr. 2 lit. a) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 171/A din 10 mai 2007
Prin sentinţa civilă nr. 188/C/08.03.2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis plângerea formulată de reclamantul S.E.H., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a anulat Dispoziţia nr. 20523/14.11.2006; pârâtul a fost obligat să emită o dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care să dispună restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a terenului în suprafaţă de 346 mp, înscris în CF 4844 Cluj-Napoca, nr.top. 4717/11, 4718/5, situat administrativ în Cluj-Napoca, B-dul D., nr. 128-130.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că prin dispoziţia atacată s-a soluţionat notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, în sensul acordării în favoarea acestuia de despăgubiri băneşti în condiţiile legii speciale privind
regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reţinându-se din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001 că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât este afectat de amenajări de utilitate publică, mai precis, este un teren de sport pe platformă betonată, aparţinând Colegiului Tehnic de Construcţii Anghel Saligny.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului, modificarea deciziei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Apelul este nefondat.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 659/05.07.2001, reclamantul intimat a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 346 mp, constând în loc de casă, situat în Cluj-Napoca, B-dul D., nr. 128-130, fostă Calea M. nr. 117, 119, înscris în CF nr. 4844 Cluj-Napoca, nr.top. 4717/11 şi 4718/5.
Prin Dispoziţia nr. 20523/14.11.2006, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a fost soluţionată notificarea reclamantului, în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivat pe faptul că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul este afectat de amenajări de utilitate publică.
Din considerentele acestei Dispoziţii, precum şi din Referatul întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, referat care a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate, rezultă faptul că nu se cunosc actele de preluare în proprietatea statului a terenului revendicat de către reclamant şi că în prezent acest teren este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv, este un teren de sport pe platformă betonată, aparţinând Colegiului Tehnic Anghel Saligny. Rezultă, de asemenea, că fostul proprietar tabular al imobilului a fost soţia lui S.E.E., născută A.A.
Antecesorul reclamantului, S.E.E., a decedat la data de 1.02.1961, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 55/08.02.1968, singurul succesor fiind reclamantul S.E.H.
Rezultă aşadar că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la a pretinde restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
De asemenea, prin prisma art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 nu se poate nega caracterul abuziv, fără titlu valabil, al preluării imobilului în litigiu de către Statul Român, în condiţiile în care această preluare a fost una faptică, fără temei legal, în temeiul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, foştii proprietari păstrându-şi calitatea de proprietari asupra imobilului în litigiu.
Aşa cum s-a prevăzut prin art. 2.6 din H.G.R. nr. 250/2007, la art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 se statuează competenţa entităţii investite cu soluţionarea notificării de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea că preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate în temeiul art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin art. 1 lit. f din H.G. nr. 250/2007 s-a statuat că indisponibilizările generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 nu prezintă relevanţă în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor.
Art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, prevede că în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Alin. 2 al aceluiaşi art. 10 stipulează că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii
noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Art. 10 alin. 3 arată că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În sfârşit, potrivit alin. 4 al aceluiaşi art. 10 se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, ca urmare a modificărilor ce i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a din Titlul I al Legii nr. 247/2005, care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioada de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
În anexa nr. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, la lit. a sunt menţionate imobile ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior).
În consecinţă, prin prisma textelor legale mai sus invocate, şi care stipulează clar îndreptăţirea persoanei de a obţine restituirea în natură a imobilului ce se încadrează în prevederile art. 16 alin. 1 coroborat cu prevederile anexei nr. 2 lit. a din Titlul I al Legii nr. 247/2005, nu poate fi primită susţinerea apelantului în sensul că acest teren nu poate fi restituit în natură. De altfel, nu este numai o îndreptăţire a fostului proprietar ori a moştenitorilor acestuia, de a obţine în natură un astfel de imobil, dar în acelaşi timp este o şi obligaţie a deţinătorului imobilului, respectiv a entităţii investită cu soluţionarea notificării, de a restitui acest imobil în natură în favoarea solicitantului, desigur cu condiţia ca acesta să-i păstreze afectaţiunea pentru perioada de timp prevăzută de anexa 2 lit. a din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Pe de altă parte nu se justifică efectuarea unei expertize pentru a se stabili individualizarea terenului, aşa cum pretinde nefondat apelantul, câtă vreme, din adresa nr. 733470/452/19.10.2005 emisă de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca - Direcţia Fondul Imobiliar de Stat, rezultă clar că terenul în litigiu se încadrează în prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, fiind liber de construcţii şi fiind folosit ca teren de joacă, iar accesul la acest teren se face separat de terenul aferent Colegiului Tehnic de Construcţii Anghel Saligny, şi câtă vreme acest teren a fost identificat, atât din punct de vedere al suprafeţei faptice existente, cât şi din punct de vedere al amplasamentului topografic şi al cărţii funciare în care este înscris, de însuşi Consiliul Local Cluj-Napoca, cu ocazia întocmirii listei imobilelor ce intră sub incidenţa art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, nicăieri în faţa primei instanţe pârâtul apelant nu a solicitat instanţei să dispună efectuarea unei expertize pentru individualizarea terenului, deşi, dacă dorea administrarea unei atare probe, aceasta trebuia solicitată în condiţiile art. 167 alin. 2 C. Proc. Civ. nesolicitarea acestei probe în termenul procedural prevăzut de textul legal mai sus invocat atrăgând incidenţa în cauză a prevederilor art. 292 alin. 1 teza I C. Proc. Civ..
Împrejurarea că terenul de sport face parte din cadrul unei instituţii de învăţământ din sistemul de stat, fiind amenajat pe o platformă betonată în curtea respectivei instituţii de învăţământ, conduce la ideea că aceasta este într-adevăr o amenajare de utilitate publică, fiind destinată pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ, însă, modificările aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin
Legea nr. 247/2005, impun restituirea în natură a unor astfel de terenuri afectate de o amenajare de utilitate publică.
Din procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului în litigiu, încheiat la data de
25.11.2005 de către Comisia Tehnică de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca rezultă faptul că acest teren este liber de construcţii definitive, nu este ocupat de spaţii verzi, de alei pietonale şi auto, de parcări sau de garaje.
Art. 6.1 alin. 2 din H.G. nr. 250/2007 prevede că în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, sau alte acte normative subsidiare acesteia; pentru aceste considerente, deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică, are competenţa de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzută de Legea nr. 213/1998 cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, dacă legea permite şi chiar impune obligaţia restituirii în natură a unui bun, ce constituie proprietate publică, cu atât mai mult este posibilă restituirea în natură a unui imobil afectat de o amenajare de utilitate publică.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederile art. 296 Cod proc.civ., Curtea a respins ca nefondat apelul, cu consecinţa menţinerii sentinţei apelate ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil cooperativizat. Competenţa... | Legea nr. 10/2001. Nedeschiderea unui nou termen pentru... → |
|---|
