Limitele sesizării instanţei. Condamnare pentru o infracţiune pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată. Recurs
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 658/R din data de 05.12.2013
În condițiile în care, cu toate că în partea descriptivă a rechizitoriului s-a făcut referire și la o infracțiune de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prev. de art. 27 din legea nr. 365/2002 pretins săvârșită de inculpat, referitor la această infracțiune, nu a fost începută urmărirea penală, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, nu au fost extinse cercetările, potrivit art. 238 C. pr. Pen. și nu a format nicicând în faza prealabilă judecății obiectul ascultării inculpatul, această infracțiune nu putea să formeze obiectul trimiterii în judecată. De aceea, absența acestei infracțiuni din dispozitivul rechizitoriului nu este întâmplătoare și, tocmai pentru că instanța nu a fost sesizată și cu infracțiunea de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, o complinire a actului de sesizare în fața instanței pe tărâmul art. 300 alin. 1 C. pr. Pen. nu este posibilă.
Prin sentința penală nr. 219/4 septembrie 2013, Judecătoria Reghin, între altele:
-în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul S. A. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
-l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
-l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, art. 75 lit. c cod penal, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
-l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prevăzută și pedepsită de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
-în temeiul art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
-în baza art. 61 alin. 1 cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 204/12.05.2011 a Judecătoriei Reghin, și a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 522 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani, 5 luni și 7 zile.
-în temeiul art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la data de 06.06.2013 la data de 04.09.2013.
-în baza art. 350 cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
-în temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II-a și b Cod penal.
-în temeiul art. 346 alin. 1, Cod procedură penală a constatat că părțile vătămate B. I. F. și S. I. M. prin reprezentanți legali S. Z. Și M., nu s-au constituit părți civile în cauză.
-în baza art. 14 și art. 346 cod procedură penală, raportat la art. 1349 și următoarele cod civil a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 1000 lei către partea civilă Ș. V., constând în contravaloarea telefonului mobil, suma de 70 euro și 150 lei.
-în baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, judecătoria a reținut că în data de 31.03.2013 în jurul orelor 10,00, inculpatul S. A. M. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate Ș. V. care este preot paroh la Biserica ortodoxă din satul S. de unde a sustras un telefon mobil marca ,,Nokia C3,, în valoare de 394,93 lei .
Partea vătămată a reclamat că din locuință i s-au mai sustras sumele de 70 euro și 100 lei, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 950 lei.
Inculpatul nu a recunoscut inițial fapta în cursul urmăririi penale însă cu ocazia prezentări materialului de urmărire penală și apoi în fața instanței și-a schimbat declarația, recunoscând fapta în împrejurările descrise. De altfel vinovăția îi este demonstrată și prin declarația martorei C. C. T. din care rezultă că la data de 31.03.2013, în jurul orelor 10-10,30 s-a întâlnit cu inculpatul pe raza satului S. care a întrebat-o unde se află casa parohială, aceasta indicându-i direcția de urmat .
Declarația martorei se coroborează cu harta cuprinzând cartelele SIM și perioadele în care au fost utilizate în terminalul mobil cu seria IMEI 35906604604761 aparținând părții vătămate Ș. V., rezultând că a fost introdusă la data de 31.03.2013 , ora 12,03 cartela telefonică Orange cu numărul 074xxx aparținând inculpatului S. A. M.
La data de 21.04.2013, în jurul orelor 10,00 inculpatul S. A. M. a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate B. I. F. situată în xxx de unde a sustras un telefon mobil marca ,,Samsung Star 3,, cu încărcătorul aferent .
După comiterea furtului inculpatul a oferit telefonul martorului M. G. în schimbul sumei de 30 lei și trei telefoane mobile valoarea tranzacției fiind estimată la suma de 150 lei.
Prejudiciul cauzat părții vătămate B. I. F. are o valoare de 350 lei care s-a recuperat prin restituirea telefonului și astfel nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Inculpatul a recunoscut fapta.
La data de 17.05.2013, în jurul orelor 13,00 în timp ce inculpatul L. F. se afla împreună cu inculpatul minor H. P. pe raza municipiului Reghin s-au întâlnit cu inculpatul S. A. M. care i-a rugat să se intereseze de niște băieți care dețin sume de bani întrucât intenționează ,,să îi facă de bani"; iar profitul astfel obținut să îl împartă între aceștia .
Inculpatul H. P. i-a spus inculpatului că are un coleg de clasă la Liceul tehnologic P. M. care deține sume de bani asupra lui și un card bancar al cărui cod PIN îl cunoaște.
Astfel, la data de 20.05.2013 în timp ce inculpatul S. A. M. se afla împreună cu inculpații H. P. și L. F. în Parcul Tineretului din municipiul Reghin s-au întâlnit cu partea vătămată S. I. M., minor în vârstă de 15 ani . Inculpatul S. A. M. i-a cerut părții vătămate suma de 30 lei iar apoi portmoneul care conținea un card bancar și suma de 100 lei pretextând că dorește să îl privească .
După ce a intrat în posesia lui inculpatul S. A. M. împreună cu inculpatul minor H. P. s-au deplasat în jurul orelor 15,00 la Agenția B. C. C. situată pe strada R. iar de la ATM-ul acesteia au sustras suma de 460 lei pe baza codului PIN al cardului bancar pe care îl cunoștea inculpatul minor H. P..
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată S. I. M. cu încuviințarea tatălui și-a retras plângerea pe care a formulat-o împotriva inculpatului S. A. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere, nemaiavând nici o pretenție civilă în cauză.
Fapta inculpatului S. A. M. de a sustrage prin efracție un telefon mobil din locuința părții vătămate Ș. V. în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
Fapta inculpatului S. A. M. de a sustrage prin efracție un telefon mobil din locuința părții vătămate B. I. F. în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1 209 al. 1 lit. i cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
Fapta inculpatului S. A. M. și a inculpatuluiu minor H. P. de a retrage din loc public o sumă de bani din ATM-ul unei agenții bancare cu ajutorul codului PIN al cardului bancar aparținând părții vătămate S. I. M., în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat , prev. de art. 208 al. 1 , 209 al.1 lit. a, e cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. pentru inculpatul S. A. M. , cu aplicarea art. 99 al.3 C.p. pentru învinuitul minor H. P.
Întrucât inculpații S. A. M. și a inculpatul minor H. P. au folosit cardul fără consimțământul proprietarului, instanța apreciază că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prevăzută și pedepsită de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală.
În fața instanței, în inculpatul a uzat de procedura simplificată.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului S. A. M., prima instanță s-a orientat după criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., subliniind, în particular antecedența acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. A. M.
În motivarea căii de atac promovate, este contestată temeinicia hotărârii judecătoriei, inculpatul susținând că pedeapsa de 3 ani, 5 luni și 7 zile închisoare care i-a fost aplicată este prea grea în raport cu gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite și persoana sa. În plus, față de atitudine adoptată pe durata procedurilor, consideră că este în drept să beneficieze de circumstanțe atenuante judiciare.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 2198/289/2013 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor recurentului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
Recursul promovat în cauză de inculpatul S. A. M. împotriva sentinței penale nr. 219/4 septembrie 2013 a Judecătoriei Reghin este fondat, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecințele casării parțiale a sentinței penale și rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:
a) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată a inculpatului S. A. M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, primele două prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și a treia prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și e C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.
În partea descriptivă a rechizitoriului s-a făcut referire și la o infracțiune de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prev. de art. 27 din legea nr. 365/2002 pretins săvârșită de inculpat. Referitor la această infracțiune, nu a fost începută urmărirea penală, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, nu au fost extinse cercetările, potrivit art. 238 C. pr. Pen. și nu a format nicicând în faza prealabilă judecății obiectul ascultării inculpatul. De aici rezultă că față de infracțiunea în discuție nu s-a efectuat în cauză o urmărire penală, așa încât, pornind de la dispozițiile art. 263 C. pr. Pen., nici nu putea să formeze obiectul trimiterii în judecată. De aceea, absența acestei infracțiuni din dispozitivul rechizitoriului nu este întâmplătoare și, tocmai pentru că instanța nu a fost sesizată și cu infracțiunea de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, o complinire a actului de sesizare în fața instanței pe tărâmul art. 300 alin. 1 C. pr. Pen. nu este posibilă.
În același timp, remediul propus de procuror în prim grad, de extindere a cadrului procesual, nu este prevăzut de legea procesual penală. Totodată, procedeul utilizat de prima instanță, de extindere a procesului penal pentru alte fapte, dincolo de împrejurarea că nu a respectat procedura prevăzută de art. 336 C. pr. Pen., nici nu îndeplinește o condiție esențială stipulată de acest text -ca, din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, noua faptă să fi fost descoperită în cursul judecății. Aceasta, întrucât inculpatul a uzat de procedura abreviată, astfel că în cauză nu s-a desfășurat o cercetare judecătorească în prim grad. În aceeași ordine de idei, nici recurgerea la procedura prevăzută de art. 334 C. pr. Pen. nu este adecvată în cauză, întrucât schimbarea încadrării juridice are loc dintr-o infracțiune în una sau mai multe infracțiuni în al căror conținut constitutiv intră elementul material al infracțiunii din care s-a schimbat încadrarea juridică. Sub nicio formă prin schimbarea încadrării juridice nu se poate deghiza o extindere a procesului penal pentru fapte care din punct de vere al elementului material al laturii obiective nu au nimic în comun cu infracțiunea care formează obiectul acuzei.
În concluzie, prima instanță nu a fost legal sesizată cu infracțiunea de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002. Cu toate acestea, judecătoria a dispus o soluție de condamnare a inculpatului și pentru comiterea acestei infracțiuni. Neregula poate fi remediată în al doilea grad, în rejudecare, prin înlăturarea din hotărârea recurată a dispozițiilor vizând condamnarea inculpatului S. A. M. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a unui instrument de plată fără consimțământul titularului instrumentului, prev. de art. 27 din legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. pr. Pen.
Judecătoria a procedat identic și în cazul d-lui H. P. a cărui pedeapsă rezultantă a fost suspendată sub supraveghere. Pentru el hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare la data de 16 septembrie 2013, de la care a început să curgă termenul de încercare de 3 ani și 3 luni. În aceste circumstanțe, în privința lui H. P., hotărârea primei instanțe nu mai poate fi corectată în al doilea grad, întrucât o extindere a efectelor recursului inculpatului S. A. M. și la H. P. atrage curgerea unui nou termen de încercare al suspendării sub supraveghere de la data pronunțării prezentei decizii, ceea ce i-ar produce celui din urmă o situație mai grea, ceea ce este în contradicție cu art. 3857 C. pr. Pen.
b) În urma revocării liberării condiționate în privința restului de 522 de zile închisoare rămas de executat dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani și 6 luni închisoare, judecătoria a contopit acest rest cu rezultanta parțială de 2 ani închisoare, aplicând inculpatului S. A. M. o pedeapsă de 3 ani, 5 luni și 7 zile închisoare. Durata pedepsei principale aplicate la care s-a ajuns prin hotărârea de condamnare reflectă faptul că, în realitate, instanța de prim grad nu a contopit, ci a cumulat aritmetic 522 zile cu 2 ani închisoare, contrar prevederilor art. 61 alin. 1 C. pen.
Această neregulă, la rândul ei, poate fi corectată în recurs, urmând ca, în rejudecare, mai întâi, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. cu referire la art. 33 lit. a C. pen., să contopim pedepsele stabilite de judecătorie pentru infracțiunile de furt calificat, cu care a fost legal sesizată, respectiv: 2 ani închisoare (stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. pr. Pen.), 2 ani închisoare (stabilită în prim grad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și a art. 3201 alin. 7 C. pr. Pen.) și 2 ani închisoare (stabilită în prim grad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și e C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și a art. 3201 alin. 7 C. pr. Pen.) și să aplicăm o rezultantă provizorie de 2 ani închisoare.
Apoi, în baza art. 61 alin. 1 C. pen., vom contopi pedeapsa de 2 ani închisoare fixată prin prezenta decizie, cu restul de 522 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 204/12 mai 2011 a Judecătoriei Reghin și vom aplica inculpatului S. A. M. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă care este proporțională și satisface în concret și în mod eficient nevoile reinserției sociale și prevenției generale.
În acest context, mai facem trimitere la reiterarea comportamentului infracțional, faptul că inculpatul nu a recuperat voluntar prejudiciile cauzate părților vătămate prin comiterea infracțiunilor de furt calificat deduse judecății, precum și împrejurarea că prin reducerea cu o treime a pedepselor stabilite, în urma aplicării art. 3201 alin. 7 C. pr. Pen., s-a dat oricum eficiența cuvenită conduitei sincere adoptate de d-l . A. M. pe parcursul procedurii. Aceste aspecte privind persoana inculpatului anterior și ulterior faptelor sunt tot atâtea argumente pentru care nu vom da curs cererii inculpatului vizând acordarea circumstanțelor atenuante judiciare.
Măsuri preventive. Inculpatul a fost reținut la data de 6 iunie 2013 și, prin încheierea penală nr. 38/CC/2013 a judecătorului delegat de la Judecătoria Reghin, arestat preventiv la 7 iunie 2013. Ulterior măsura privativă de libertate a fost menținută succesiv de către instanța de judecată până la acest moment al procedurilor.
Întrucât temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării arestării preventive nu au dispărut și nici nu au suferit modificări până în prezent și pentru a asigura executarea pedepsei aplicate inculpatului, potrivit art. 38516 alin. 2 C. pr. Pen. coroborat cu art. 381 C. pr. Pen., îl vom menține în stare de arest, deducând din pedeapsa aplicată și perioada scursă din 4 septembrie 2013, de pronunțare a sentinței recurate, la zi.
Cheltuielile judiciare în recurs. Având în vedere soluția principală adusă recursului, conform art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul S. A. M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
| ← Mărturie mincinoasă. Elemente constitutive. Jurisprudență... | Autoritate de lucru judecat. Jurisprudență Procedură civilă... → |
|---|
