Cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză. Obligarea asiguratorului la suportarea acestora. Obligarea asiguratorului la suportarea cheltuielilor de spitalizare a victimei. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 621/R din data de 19.11.2013
C. pr. pen., art. 191 alin. 1
Legea nr. 136/1995, art. 50
În categoria despăgubirilor la care poate fi obligat asigurătorul, nu se regăsesc și cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.
Nu există vreun text legal care să excludă unitățile spitalicești din sfera persoanelor păgubite, îndreptățite să primească de la asigurator despăgubirile care li se cuvin. În plus, Legea nr. 136/1995 nu limitează dezdăunările doar la prejudiciile direct produse prin faptul asigurat, ci lasă posibilitatea ca terții păgubiți, chiar dacă legătura cauzală între faptă și prejudiciu nu este directă, să se îndestuleze de la asigurator cu sumele care le revin. În acest context și în condițiile în care victima a fost spitalizată tocmai ca urmare a faptei inculpatului, asiguratorul este ținut să plătească spitalului cheltuielile de spitalizare a victimei.
Prin sentința penală nr. 894/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
În baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul M. J., fiul lui D. și J., născut la data de xxx, în mun. Gheorgheni, jud. Harghita, domiciliat în xxx, cetățean român, studii liceale, stagiul militar neîndeplinit, ocupația agricultor, fără antecedente penale, posesor C.I. seria xx nr. xx CNP xxx, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă";, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal (fapta din data de 19.08.2011).
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 103 din Legea nr. 71/2011 și art.998-999 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de "vătămare corporală din culpă";, pentru care a fost condamnat inculpatul, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de urgență Miercurea Ciuc și, în consecință, l-a obligat pe inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 24842,73 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate K. G., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plății efective, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de această parte civilă (referitoare la contravaloarea spitalizării inculpatului M. J.).
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 103 din Legea nr. 71/2011 și art.998-999 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de "vătămare corporală din culpă";, pentru care a fost condamnat inculpatul, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș și, în consecință, l-a obligat pe inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 2634,11 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate K. G., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plății efective.
A constatat că partea vătămată K. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 257 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (200 lei pentru faza de judecată, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, care urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției, respectiv 57 lei pentru faza de urmărire penală).
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A constatat că în cauză a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă S.C. C.A. S.A., cu sediul în xxx, înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului sub nr. xxx având CUI xxx și, pe cale de consecință, în temeiul art.50 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul CSA nr.5/2010, l-a obligat pe asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile și a cheltuielilor de judecată acordate.
S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice IPJ Harghita - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 114 alin. 1 lit. a din O.u.G. nr.195/2002.
De asemenea, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în condițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Pentru a pronunța această soluție, pe latura civilă, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit poliței de asigurare aflate la dosar, la momentul producerii accidentului rutier ce face obiectul analizei în prezentul dosar autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru cazuri de angajare a răspunderii civile auto la societatea de asigurare S.C. C.A. S.A., cu sediul în xxx, înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului sub nr. xxx având CUI xxx, care a fost citată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asigurătorul SC C.A. SA.
În motivarea recursului, se susține că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor și a dobânzilor solicitate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc și Spitalul Clinic Județean Târgu-Mureș, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Examinând recursul promovat de asigurător, din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 18, alin. 2 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea este criticabilă doar sub aspectul obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare.
Soluția pronunțată pe fondul cauzei este cea de condamnare a inculpatului.
Potrivit art. 191 alin. 1 C. pr. pen, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 rep, "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri";.
Constatăm așadar că printre categoriile de despăgubiri la care poate fi obligat asigurătorul, nu se regăsesc și cheltuielile judiciare.
Rezultă că doar inculpatul poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în condițiile art. 191 alin. 1 C. pr. pen, nu și asigurătorul, cum greșit a procedat prima instanță.
În acest sens sunt și prevederile art. 27 pct. 6, 7 din Ordinul CSA nr. 5/2010 (valabil la data producerii accidentului), emis pentru punerea în aplicare a Legii nr. 136/1995 rep.
În privința obligării asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare și a dobânzilor legale, soluția dată de prima instanță este una temeinică și legală.
În motivarea recursului, asigurătorul susține că nici unitatea spitalicească ce a acordat îngrijiri medicale și asistență persoanei vătămate, nu face parte din categoria persoanelor păgubite prin accident și nici asigurătorul nu face parte din categoria vizată de disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Însă această instanță nu a identificat niciun text legal care să excludă unitățile spitalicești din sfera persoanelor păgubite, îndreptățite să primească de la asigurator despăgubirile care li se cuvin. În plus, Legea nr. 136/1995 nu limitează dezdăunările doar la prejudiciile direct produse prin faptul asigurat, ci lasă posibilitatea ca terții păgubiți, chiar dacă legătura cauzală între faptă și prejudiciu nu este directă, să se îndestuleze de la asigurator cu sumele care le revin. În acest context și în condițiile în care victima a fost spitalizată tocmai ca urmare a faptei inculpatului, în mod just asiguratorul a fost obligat să plătească părților civile Spitalul de Urgență Miercurea Ciuc și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș cheltuielile de spitalizare a victimei.
Este adevărat că prin același Ordin, CSA a stabilit că nu se acordă despăgubiri reprezentând cheltuielile spitalicești ale persoanei vătămate în urma accidentului, însă respectivul ordin este un act normativ inferior dispozițiilor cuprinse în art. 50 alin. 1 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep, respectiv art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursul declarat de asigurătorul SC C.A. SA împotriva sentinței penale nr. 894/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
Vom casa parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Vom înlătura din sentința atacată dispozițiile privind obligarea asigurătorului SC C.A. SA la plata cheltuielilor de judecată acordate.
Vom menține celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.
| ← Autoritate de lucru judecat. Jurisprudență Procedură civilă... | Rejudecarea după extrădare sau predare. Apel. Instanţă competentă → |
|---|
