Autoritate de lucru judecat. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 115/A din data de 28.11.2013
Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele litigii. În speță, reclamantul tinde la obținerea unui nou titlu executoriu pentru aceleași drepturi bănești pentru care s-a judecat anterior și care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situația în care există neînțelegeri cu prilejul executării, se face pe alte căi, prevăzute în codul de procedură civilă în acest scop
Deliberând asupra cauzei de față, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1676 din 15 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr. 2406/102/2013, Tribunalul Mureș a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul N. S. A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Alba și Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcția de asistent judiciar la Tribunalul Alba, iar cererea acestuia prin care solicită să se constate că pârâții îi datorează suma de 68.356 lei potrivit sentinței civile nr. 164/2008, nu poate fi primită întrucât există identitate de părți, obiect și cauză cu acțiunea soluționată în dosarul nr. 4168/107/2007 al Tribunalului Alba.
Prin sentința menționată au fost obligați pârâții la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din OUG nr. 27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamant. Statuând obligarea pârâților la acordarea acestor drepturi, instanța a stabilit îndreptățirea reclamantului la diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din OUG nr. 27/2006, constatând dreptul reclamantului la acordarea acestor sume.
Tribunalul a reținut că, în raport de sentința civilă 164/2008 a Tribunalului Alba, există condițiile autorității de lucru judecat atât pentru petitul din prezenta cauză, care are ca obiect constatarea sumei de 68.356 lei datorate de pârâți, conform sentinței 164/2008, cât și pentru petitul de obligare a pârâților la plata acestei sume.
Faptul că în prezenta acțiune reclamantul a indicat și cuantumul sumei cu titlu de diferență de drepturi bănești nu înseamnă că nu există identitate de obiect și cauză, reclamantul formulând de fapt aceeași acțiune ca și în dosarul nr. 4168/107/2007 al Tribunalului Alba. Împrejurarea că în sentința pronunțată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâți și modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acțiuni între aceleași părți, cu același obiect și întemeiată pe aceeași cauză, reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condițiile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă din 1856, în vigoare la momentul pronunțării sentinței nr. 164/2008 a Tribunalului Alba .
Tribunalul a reținut că , similar, există identitate de părți, obiect și cauză în privința petitului 2, privind constatarea că pârâții datorează suma de 55.121 lei, în raport de sentința nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu; petitului 3 privind constatarea că pârâții datorează suma de 55.437 lei în raport de sentința nr. 961/2008 a Tribunalului Alba; petitului 4 privind constatarea că pârâții datorează suma de 33.158 lei, în raport de sentința nr. 707/2008 a Tribunalului Sibiu; petitului 5 privind constatarea că pârâții datorează suma de 11.001, în raport de sentința nr. 97/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și a petitului de obligare a pârâților la plata sumelor mai sus menționate respectiv de obligare a Ministerului Justiției să aloce și să vireze fondurile necesare plății acestor sume Tribunalului Alba.
Având în vedere că în privința pretențiilor reclamantului, părțile, obiectul și cauza litigiului de față sunt identice cu cele din litigiile soluționate anterior, tribunalul reține că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate împiedică repunerea în discuție în prezentul cadru a acelorași chestiuni.
Reclamantul N. S. A. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând anularea ei, evocarea fondului și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că în mod greșit s-a admis excepția autorității lucrului judecat, în contextul în care nu există identitate de obiect între litigiile indicate în sentință și prezenta cauză, subliniind că în procesele anterioare s-a analizat numai existența drepturilor pretinse de apelant iar nu și cuantumul sumelor datorate de pârâți.
Apelantul a mai arătat că prin expertiza contabilă efectuată a rezultat un cuantum mai ridicat al sumelor datorate de pârâți decât suma calculată de Tribunalul Alba, prin Serviciul Contabilitate.
De asemenea, apelantul a subliniat faptul că dispozițiile art. 281 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile, întrucât în litigiile anterioare nu s-a pus în discuție determinarea cuantumului sumelor solicitate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă.
Intimații Ministerul Justiției și Tribunalul Alba au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Intimații au arătat că în mod legal prima instanță a admis excepția autorității lucrului judecat, nefiind permisă repunerea în discuție a unor chestiuni litigioase soluționate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:
Reclamantul a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcția de asistent judiciar la Tribunalul Alba.
Prin sentința civilă nr. 164/2008 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul nr. 4168/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 373/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, pârâții au fost obligați, în solidar, la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate, pentru perioada 10.04.2006-20.02.2008 și în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 3251/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 395/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost obligați pârâții la recunoașterea și plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 17.08.2004-01.02.2007, dispunându-se actualizarea sumelor cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 961/2008 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul nr. 2501/107/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 887/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost obligați pârâții la recunoașterea și plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 02.02.2007 și în continuare sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 707/2008 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 806/57/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 127/2010 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost obligați pârâții să îi plătească reclamantului sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, între data de 18.09.2005 și data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică a salarizării nr. 330/2009, stabilindu-se că sumele vor fi cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 97/2008 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. 3250/107/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 625/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, stabilindu-se că sumele vor fi actualizare cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Prin cererea formulată în prezenta cauză, reclamantul a solicitat stabilirea cuantumului drepturilor bănești recunoscute prin hotărârile menționate mai sus, acesta nefiind mulțumit cu modul de calcul al sumelor datorate de către Tribunalul Alba.
Criticile apelantului referitoare la greșita admitere a excepției autorității lucrului judecat, din perspectiva faptul că nu ar exista identitate de obiect, sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 431 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele litigii. În speță, reclamantul tinde la obținerea unui nou titlu executoriu pentru aceleași drepturi bănești pentru care s-a judecat anterior și care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situația în care există neînțelegeri cu prilejul executării, se face pe alte căi, prevăzute în codul de procedură civilă în acest scop.
În consecință, constatând că în mod legal prima instanță a respins cererea reclamantului reținând autoritatea de lucru judecat, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă , a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N. S. A. împotriva sentinței civile nr. 1676 din 15.07.2013 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2406/102/2013.
| ← Limitele sesizării instanţei. Condamnare pentru o infracţiune... | Cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză. Obligarea... → |
|---|
