Litigiu cu profesionişti, Legea 31/1990. Societate comercială de tip închis. Interdicţia de dobândire a acţiunilor de către un neacţionar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulaţia contractului de împrumut şi deghizarea acestuia ca act de cesiune.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1021/Ap din data de 15.09.2015
Litigiu cu profesioniști, Legea 31/1990. Societate comercială de tip închis. Interdicția de dobândire a acțiunilor de către un neacționar conform art. 98 din Legea nr. 31/1990. Simulația contractului de împrumut și deghizarea acestuia ca act de cesiune. Efectele contractului de cesiune acțiuni.
Prima instanță a declarat inopozabil față de S.C. F. S.A. actul de cesiune a 293 acțiuni încheiat între un acționar și un neacționar și deghizat sub forma contractului de împrumut cu garanție reală mobiliară autentificat sub nr. 44/07.01.2013.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamanții R.V. și N.O.I. arătând că efectul puterii de lucru judecat se impune în prezenta cauză în ceea ce privește faptul că nu s-a dovedit încheierea între părți a unui act secret, respectiv a unui act de cesiune având ca obiect cele 293 acțiuni. Pentru a putea opera transferul acțiunilor trebuia depus la societate originalul contractului de cesiune, ori cu privire la acest act s-a stabilit cu putere de lucru judecat că înscrisul nu există, aspect ce a fost ignorat de instanță. De asemenea, instanța nu a observat puterea de lucru judecat cu referire la inopozabilitatea față de terți a actului de transfer a celor 293 acțiuni stabilită anterior prin hotărâre judecătorească.
Apelul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor, însă prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Teza ultimă a acestor dispoziții legale ne permite să raționăm că prevederile au caracter dispozitiv, chiar supletiv, astfel că părțile semnatare ale unui act constitutiv ori acționarii majoritari - după constituirea societății - în condițiile legii, vor putea institui și alte formalități pentru probațiunea și publicitatea legală a transmiterii dreptului de proprietate asupra respectivelor categorii de acțiuni. De altfel, o astfel de posibilitate, expresie a libertății contractuale în materie societară, se constituie, într-un argument în plus pentru susținerea ideii că formalitățile cerute de alin. (1) teza întâi și a doua a art. 98 nu sunt cerințe de validitate a actelor translative de proprietate cum greșit apreciază reclamantul.
Este și cazul societății intimate care prin art. 8 din statutul societății a prevăzut condiții de formă și de fond la încheierea contractelor de cesiune. Conform art. 8, acțiunile societății intimate sunt nominative, emise în formă dematerializată, societatea fiind constituită, prin hotărârea din 28.04.2006, ca societate de tip închis, astfel că acționarii aveau dreptul să vândă propriile acțiuni numai în cadrul societății, adică acționarilor sau însăși societății. Contractul de cesiune de acțiuni reprezintă documentul care atestă condițiile de vânzare-cumpărare între acești acționari (art. 8.1 și art. 8.1.1 alin. 1). Chiar dacă operațiunea are în vedere transmiterea dreptului de proprietate asupra unor acțiuni nominative dematerializate, ea are și efectul unei cesiuni de creanță, pentru că se produce nu numai transferul unui drept de proprietate incorporală, dar și transmiterea unui drept de creanță al acționarului cedent către cesionar.
În cuprinsul motivelor de apel pârâtul R.V. nu a contestat incidența art. 8.1 alin. 2 din statut referitor la interdicția de dobândire a acțiunilor de către un neacționar și nici faptul că la momentul dobândirii celor 293 de acțiuni nu avea calitatea de acționar, ci doar a invocat puterea de lucru judecat față de hotărârile judecătorești prin care s-a respins nulitatea relativă a contractului de împrumut cu garanția asupra acțiunilor societății cât și faptul că încheierea contractului de garanție mobiliară nu era interzisă de prevederile statutului societății. Însă este de observat că interdicția din actul constitutiv are în vedere nu operațiunea de împrumut cu constituire de garanții, ci operațiunea de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor către un neacționar.
Puterea de lucru judecat din sentința civilă nr. 15014/27.11.2013 s-a referit doar la neîndeplinirea cerințelor pentru anularea contractului de împrumut, în condițiile în care aspectul simulat al actului nu a fost analizat și constatat pe cale judecătorească. Se observă că litigiul nu a soluționat pe fond aspectele legate de încălcarea prevederilor din actul constitutiv referitor la dobândirea acțiunilor de către un neacționar ci doar a stabilit că "operațiunea poate fi anulată doar dacă se dovedește o simulație făcută în scopul eludării interdicției";. Ori constatarea simulației contractului de împrumut a fost analizată în cadrul litigiului soluționat prin sentința civilă nr. 8499/2.07.2014 a Judecătoriei Brașov, iar în privința simulației contractului de împrumut care deghiza în fapt un act de cesiune, există putere de lucru judecat prin această ultimă hotărâre, astfel că nici apelanții pârâți nu pot ignora efectele produse de hotărârea judecătorească respectivă pe motiv că s-ar fi reținut că nu s-a dovedit încheierea unui act secret.
Simulația contractului de împrumut și deghizarea acestuia ca act de cesiune a celor 293 de acțiuni a fost stabilită definitiv prin decizia civilă nr. 817/Ap/12.12.2014 a Tribunalului Brașov, astfel că puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești nu poate fi înlăturată. În acest context greșit arată apelanții că singurul contract valabil este contractul de împrumut și că nu a fost încheiat niciodată un contract de cesiune. Deghizarea este o formă a simulației constând în încheierea de către părți a unui contract care generează adevăratele raporturi juridice dintre ele și care îmbracă forma unui alt contract, astfel că deghizarea presupune existența a două acorduri de voință distincte, unul aparent și unul secret, forma scrisă a actului secret nefiind cerută ad probationem potrivit art.1292 Cod civil.
Efectele acțiunii în simulație constau în înlăturarea efectelor contractului aparent și restabilirea situației juridice reale, prin înlăturarea clandestinității actului real. Însă actul secret, real, nu poate produce efecte decât dacă este el însuși valabil încheiat, în acest sens prevederile art. 1290 alin. (2) Noul Cod Civil, arătând că "terții pot invoca împotriva părților existența contractului secret atunci când acesta le vatămă drepturile";. Restabilirea situației juridice reale dă, de obicei, în vileag ilicitatea sau neregularitatea actului secret, pe care actul aparent avea menirea să le ascundă. Prin urmare, admiterea acțiunii în simulație nu poate valida actul secret dacă acesta nu întrunește toate condițiile de validitate, astfel că actul secret poate fi declarat inopozabil ca urmare a viciilor ce îl afectează. În mod corect a reținut instanța de fond că cesiunea de acțiuni deghizată prin contractul de împrumut cu garanție încalcă prevederile statutare care interziceau dobândirea acțiunilor de către o persoană ce nu avea calitatea de acționar, nulitatea absolută fiind prevăzută ca sancțiune expresă în actul constitutiv (art.8.1.3 alin.1).
Împrejurarea că contractul de garanție a devenit opozabil terților și a dobândit rangul de preferință al creditorilor prin înscrierea în Arhiva electronică de garanții nu prezintă relevanță față de S.C. F. S.A. care nu are calitatea de creditor al dobânditorului aparent. Depunerea la sediul societății a contractului de împrumut cu garanție mobiliară, a formularului de ipotecă și a dovezii de înregistrare în arhiva de garanții și comunicarea acestor acte prin adresa nr. 332/21.01.2013 către registrul acționarilor nu sunt de natură a înlătura efectele hotărârii judecătorești prin care s-a constatat simulația operațiunii de împrumut cu garanție.
| ← Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neparcurgerea... | Recurs împotriva sentinţei pronunţate de tribunal în... → |
|---|
