Decizie angajare răspundere terţ poprit în condiţiile art. 27 alin. 1 lit. b) şi art. 28 din OG nr. 92/2003, modificată. Condiţia exigibilităţii creanţei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 887/R din data de 18.09.2015
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2487/CA/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. B., invocată de această parte, prin întâmpinare, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A.F. S.R.L. B. în contradictoriu cu pârâta A.J.F.P. M. și au fost anulate Deciziile nr. 2938/20.01.2014 și nr. 37719/11.10.2013, emise de pârâtă. Tribunalul a obligat pârâta A.J.F.P. M. să plătească reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.J.F.P. B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că la pronunțarea soluției instanța de judecată s-a prevalat numai de susținerile reclamantei, cazul de casare incident fiind cel prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că, în cauză, hotărârea instanței de fond nu respectă exigențele motivării unei hotărâri judecătorești, deoarece în considerente au fost luate în considerare numai apărările expuse de reclamantă, fără luarea în considerare a susținerilor sale exprimate în întâmpinare.
Recurenta a mai arătat, reluând expunerea situației de fapt de către prima instanță, că, în mod eronat, aceasta a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificată, în sensul că nu a devenit exigibilă creanța deținută de debitoare împotriva reclamantei.
Or, recurenta a arătat că prin adresa de înființare a popririi la terț nr. 15384/16.07.2013 emisă de A.F.P. S., comunicată în condițiile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, modificată, reclamanta a fost înștiințată că s-a dispus executarea silită a unei creanțe deținută de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L., în cuantum de 62.000 lei.
În plus, recurenta a arătat că suma aceasta a fost evidențiată în documentele contabile ale societății debitoare și în declarația informativă nr. 394 aferentă lunii iulie 2013 depusă atât de societatea debitoare, cât și de societatea reclamantă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 149 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, modificată.
Recurenta a susținut că până la momentul emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare la plată nr. 37719/11.10.2013 societatea reclamantă nu a dat curs solicitărilor sale, nu a efectuat nici o plată și nici nu a uzat de dispozițiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificată, respectiv de a înștiința organul fiscal, în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi, că nu datorează sume de bani debitoarei, rămânând în pasivitate.
Recurenta a mai arătat că sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. b) și art. 28 din O.G. nr. 92/2003, modificată, astfel că actele administrative emise sunt legale.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată recurenta a solicitat exonerarea sa de la plata acestor sume deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu se află în culpă procesuală, nu a determinat, în cursul procesului, prin atitudinea sa, aceste cheltuieli și nici nu a exercitat abuziv drepturile procesuale.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata reclamantă S.C. A.F. S.R.L. B., prin întâmpinare formulată în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 27-30), a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, susținând că, deși formal sunt invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta nu aduce, în concret, nici o critică hotărârii atacate și nu dezvoltă niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 488 Cod procedură civilă.
Pe fond, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că primul argument invocat - nemotivarea sentinței - nu este justificat, în condițiile în care sentința recurată cuprinde atât considerente de fapt, cât și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea hotărârii.
Referitor la criticile vizând caracterul nefondat al hotărârii, intimata a arătat că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că nu are caracter exigibil creanța în cuantum de 62.000 lei deținută de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. față de societate, ceea ce conduce la neaplicarea art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificată. Astfel, din examinarea contractului de lucrări încheiat de părți rezultă că obligația de plată intervenea în termen de 5 zile de la data confirmării facturii de către beneficiar, factură care se va depune la sediul beneficiarului după acceptarea situațiilor de lucrări de către acesta, conform art. 18.1 din contract. Or, aceste formalități nu au fost îndeplinite, factura fiind trimisă prin poștă, fără a avea la bază o situație de lucrări.
Referitor la starea de pasivitate invocată de recurentă, intimata reclamantă a arătat că dispozițiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificată reglementează o posibilitate conferită de lege, care nu privează însă terțul poprit de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată pentru a verifica legalitatea măsurii, invocând în acest sens o decizie de speță a Curții de Apel Pitești.
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 42-47), recurenta pârâtă A.J.F.P. B. a reiterat argumentele din cererea de recurs.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând recursul declarat de pârâta A.J.F.P. B., prin prisma dispozițiilor art. 488 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la faptul că hotărârea instanței de fond nu respectă exigențele motivării unei hotărâri judecătorești, deoarece în considerente au fost luate în considerare numai apărările expuse de reclamantă, fără luarea în considerare a susținerilor sale exprimate în întâmpinare va fi analizat prin prisma art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, dar nu este fondat.
Astfel, verificând considerentele expuse de prima instanță, Curtea constată că aceasta a expus pe larg motivele de fapt și de drept care au determinat-o să pronunțe soluția din sentința recurată, iar faptul că și-a însușit, în considerente, doar sub aspectul situației de fapt, o parte a argumentelor intimatei reclamante, pe care le-a structurat și dezvoltat în maniera proprie, nu este de natură să atragă nulitatea sentinței.
Al doilea motiv de recurs invocat, ce se constituie în motivul principal de reformare a sentinței primei instanțe, este greșita aplicare a legii - art. 149 alin. 9, alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificată, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Astfel, prima instanță a reținut că actele fiscale contestate sunt nelegale motivat de faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 149 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, modificată, deoarece creanța deținută de debitoarea S.C. RR B.M.C. S.R.L. față de societatea intimată, creanță invocată de către recurentă pentru a angaja răspunderea S.C. A.F. S.R.L. B. în condițiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificată, ca terț poprit, nu este exigibilă.
Conform art. 663 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este exigibilă "dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.";
În cauză, în mod legal a reținut prima instanță că factura nr. 64/01.07.2013, factură care este semnată numai de către emitent, nu și de beneficiar (intimata reclamantă S.C. A.F. S.R.L.) și care a fost emisă în baza contractului de lucrări din data de 31.12.2012, nu consemnează o creanță exigibilă.
În mod corect, prima instanță, analizând clauzele contractuale care reglementează modalitatea de plată - art. 18, contract ce reprezintă legea părților, în condițiile art. 1270 alin. 1 Cod civil, a reținut că plata facturii emise intervine în termen de 5 zile de la data confirmării facturii de către beneficiar, după acceptarea situației de lucrări.
Or, în cauză, recurenta pârâtă nu a făcut dovada că factura respectivă a fost confirmată de către intimata reclamantă și nici că lucrările vizate de factura nr. 64/01.07.2013 au fost acceptate de beneficiar, realitatea acestora fiind, de altfel, contestată de către societatea intimată.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile art. 149 alin. 9 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, modificată, conform cărora "terțul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare"; nu sunt aplicabile în cauză, cum a reținut și tribunalul, astfel că, implicit, nu se poate atrage nici răspunderea terțului poprit, în condițiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificată.
Nu poate fi reținut argumentul recurentei pârâte în sensul că societatea reclamantă nu a dat curs solicitărilor sale, nu a efectuat nici o plată și nici nu a uzat de dispozițiile art. 149 alin. 91 din O.G. nr. 92/2003, modificată, respectiv de a înștiința organul fiscal, în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi, că nu datorează sume de bani debitoarei, rămânând în pasivitate.
Această atitudine a societății reclamante nu poate fi un motiv pentru angajarea răspunderii sale în condițiile art. 27 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003, modificată, ci, eventual, devin incidente dispozițiile art. 219 alin. 1 lit. k) din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a terțului poprit pentru nerespectarea obligațiilor stabilite de codul de procedură fiscală.
Nu poate fi reținut nici argumentul referitor la faptul că suma cuprinsă în factura 64/01.07.2013 a fost evidențiată în documentele contabile ale societății debitoare (S.C. RR B.M.C. S.R.L.) și în declarația informativă nr. 394 aferentă lunii iulie 2013 depusă atât de societatea debitoare, cât și de societatea reclamantă, deoarece acest aspect nu influențează exigibilitatea creanței respective. Înregistrarea în contabilitate a facturii respective, factură nesemnată spre acceptare de reprezentantul legal și cuprinderea acesteia în declarațiile depuse de către societatea intimată la organul fiscal nu conferă sumei cuprinse în factură caracterul cert și exigibil, ci reprezintă numai îndeplinirea, strict sub aspect formal, a obligației prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicată, de înregistrare a tuturor operațiunilor economico-financiare, în condițiile în care între părți existau relații contractuale.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă A.J.F.P. B. împotriva sentinței civile nr. 2487/CA/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
| ← Nerespectarea clauzelor contractuale sub aspectul calităţii... | Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neparcurgerea... → |
|---|
