Litigiu de asigurări sociale. indemnizația de șomaj. condiții de acordare. neconcordanțe între actele de identitate. refuz nejustificat art. 39 din legea nr. 76/2002, ordinul nr. 85/2002
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1831 din data de 08.04.2016
Litigiu de asigurări sociale. Indemnizația de șomaj. Condiții de acordare. Neconcordanțe între actele de identitate. Refuz nejustificat
Art. 39 din Legea nr. 76/2002, Ordinul nr. 85/2002
Este adevărat că, procedural, cererea însoțită de toate actele învederate de pârâtă trebuie să conțină același nume și că nu există o obligație legală pentru pârâtă să acorde indemnizația de șomaj pe baza unor înscrisuri care prezintă neconcordanțe. Dar, dacă aceste date existau în sistemul informatic al pârâtei, au fost confirmate prin depunerea adeverinței eliberate de S.P.C.L.E.P. Hotarele, iar pârâta avea posibilitatea să solicite angajatorului corectarea respectivelor documente, este nelegală interpretarea restrictivă dată de pârâtă dispozițiilor legale.
Ceea ce trebuie să primeze insă în aplicarea oricăror dispoziții legale este rațiunea legii, iar, în speță pârâta avea obligația de a stabili dreptul la indemnizație de șomaj, cu respectarea principiului contributivității, chiar dacă Ordinul nr. 85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj nu prevedea expres această ipoteză.
În această situație, trebuie să primeze principiile generale ce guvernează sistemul asigurărilor sociale și, în special, principiul contributivității. Neacordarea dreptului la indemnizație de șomaj pentru neconcordanțe între documentele depuse la dosar de către reclamant, ar echivala cu o încălcare a principiului contributivității, deoarece atât cuantum cât și perioada pentru care se plătește indemnizația de șomaj se stabilesc în raport de stagiul de cotizare, potrivit art. 39 din Legea nr. 76/2002.
Art. 18 alin. 3 din același act normativ prevede că asigurații au obligația să plătească contribuțiile de asigurări pentru șomaj și au dreptul să beneficieze de indemnizația de șomaj, conform prezentei legi.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.1831 din 08 aprilie 2016)
Prin motivele de apel, întemeiate în drept, pe dispozițiile art.466 și urm. Cod Procedură Civilă, a arătat că astfel cum a arătat și la instanța de fond, prin Dispoziția nr.08/16.04.2015 AJOFM respinge dreptul contestatorului la indemnizație de șomaj, pentru neconcordanța documentelor.
A arătat la instanța de fond neconcordanța flagrantă între documentele depuse la AJOFM, în vederea stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, fiind încălcate prevederile art. 5 alin.(4) din Ordinul nr.85/2002 privind aprobarea procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj, cu modificările și completările ulterioare, cât și a prevederilor art.82-83 Cod civil.
Însăși instanța de fond, în considerentele expuse arată că "este adevărat că, procedural, cererea însoțită toate actele învederate de pârâtă trebuie să conțină același nume și că nu exista o obligație legală să acorde indemnizația de șomaj pe baza unor înscrisuri care prezintă neconcordante.";
Arată că motivarea în continuare a instanței de fond nu poate fi reținută de instanța de apel, deoarece datele cu privire la numele reclamantului nu exista în baza de date a AJOFM Giurgiu, această bază de date se constituie pe baza documentelor furnizate de persoanele solicitante ale drepturilor.
Pe de altă parte, AJOFM poate solicita angajatorului corectarea neconcordantelor cu privire la raporturile de muncă și nu cu privire la neconcordante în actele de identitate și de stare civilă ale solicitantului.
În acest sens, se face trimitere la dispozițiile art. 18 alin.(6) din HG nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede:
"În situația în care sunt identificate neconcordanțe între conținutul adeverinței și informațiile din cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (4) depuse de angajator sau plătitorul de venit și/sau înscrisurile efectuate în carnetul de muncă până la data de 31 decembrie 2010 ori se constată că angajatorul sau plătitorul de venit prevăzut la alin. (2) nu a depus potrivit prevederilor legale declarația lunară, agențiile pentru ocuparea forței de muncă solicită în scris angajatorului corectarea respectivelor documente și depunerea lor la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, cu excepția declarației lunare care se depune potrivit prevederilor din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Dacă ne raportăm strict la principiul contributivității, în virtutea căruia instanța de fond a admis acțiunea reclamatului, și acceptăm argumentul că "primează principiile generale ce guvernează sistemul asigurărilor sociale", ar însemna că legile speciale care reglementează condițiile speciale de acordare a diferitelor drepturi de asigurări sociale - în speță Legea nr.76/2002, Ordinul nr.85/2002 - să fie cu ușurința încălcate sau să rămână fără aplicare.
Consideră că motivarea instanței de fond - principiul contributivității - nu poate fi primită, deoarece conduce la încălcarea legii speciale pentru acordarea dreptului la indemnizația de șomaj, fiind încălcat principul fundamental de drept potrivit căruia "Specialia generalibus derogant".
De asemenea, solicită să se constate că instanța de fond a nesocotit legile speciale pentru acordarea dreptului la indemnizația de șomaj și să constate că Dispoziția nr.8/16.04.2015 de respingere a dreptului la indemnizației de șomaj emisă de AJOFM este temeinică și legală.
În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației formulată de SL, ca fiind neîntemeiată și menținerea Deciziei de respingere a dreptului la indemnizația de șomaj emisă de AJOFM, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul intimat s-a adresat apelantei pârâte în vederea acordării indemnizației de șomaj prin cererea nr. 1624/12.09.2014, în temeiul art. 17 lit. a din Legea nr. 76/2002, cererea acestuia fiind respinsă prin Dispoziția nr. 8/16.04.2015, apelanta pârâtă invocând existența unor neconcordanțe între documentele de identitate (carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie) și cele eliberate de angajator (adeverință de vechime, decizie de încetare) în privința numelui de familie al petentului.
Având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului astfel cum acestea sunt stabilite de prevederile art.477 și 478 C.pr.civ., Curtea constată că susținerile apelantei sunt nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, prin apelul formulat apelanta pârâtă invocă nerespectarea în cauză a prevederilor art. 5 alin.(4) din Ordinul nr.85/2002 privind aprobarea procedurii de primire și de soluționare a cererilor de loc de muncă sau indemnizație de șomaj, cu modificările și completările ulterioare, cât și a prevederilor art.82-83 Cod civil.
Potrivit prevederilor art.5 al.4 din Ordinul nr.85/2002 " În afara documentelor prevăzute la alin. (3), care urmează să fie prezentate de toate categoriile de solicitanți de indemnizație de șomaj, cererea pentru acordarea indemnizației de șomaj va fi însoțită, după caz, și de următoarele documente:
A. în cazul persoanelor provenite din muncă:
a) carnetul de muncă, în original și în copie, și adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte acte care, potrivit legii, atestă existența unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 și, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;
b) copie de pe hotărârea judecătorească definitivă prin care instanța competentă potrivit legii a dispus reintegrarea în muncă, atunci când reintegrarea nu mai este posibilă la unitatea la care persoana a fost încadrată în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia;
c) adeverință de la unitatea care a preluat patrimoniul unității în care persoana a fost încadrată anterior, din care să rezulte că reîncadrarea în muncă nu mai este posibilă din cauza desființării postului;
B. în cazul pensionarilor de invaliditate care își redobândesc capacitatea de muncă:
a) carnetul de muncă, în original și în copie, și adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte acte care, potrivit legii, atestă existența unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 și, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;
b) decizia de revizuire medicală, în original și în copie, emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, din care să rezulte redobândirea capacității de muncă;
c) adeverință de la ultima unitate sau unitatea care a preluat patrimoniul acesteia, după caz, din care să rezulte că reîncadrarea în muncă nu mai este posibilă din lipsa unui post vacant de natura celui ocupat anterior;
C. în cazul persoanelor ale căror raporturi de muncă sau de serviciu au încetat în perioada de suspendare a acestora:
a) carnetul de muncă, în original și în copie, și adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau, în cazul în care nu există carnet de muncă întocmit, adeverința prevăzută la art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte acte care, potrivit legii, atestă existența unor raporturi de muncă sau de serviciu până la data de 31 decembrie 2010 și, după caz, vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 martie 2002;
b) act din care să rezulte data încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
D. în cazul absolvenților instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale:
a) actul de absolvire a formei respective de învățământ, în original și în copie;
b) adeverință eliberată de furnizorul de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă, prin care se certifică data înregistrării persoanei în evidențele proprii, în cazul în care persoana s-a înregistrat în vederea medierii pentru încadrare în muncă la un furnizor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă, acreditat sau notificat conform legii;
E. în cazul absolvenților școlilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale: actul de absolvire a școlii speciale pentru persoane cu handicap, în original și în copie.
Potrivit art. art. 82 din Codul civil, invocat de asemenea de către apelantă, orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii, iar potrivit art. 83, numele cuprinde numele de familie și prenumele.
Or, raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că în cauză nu rezultă nerespectarea prevederilor legale invocate, apelanta necontestând depunerea tuturor documentelor necesare de către intimat.
Cu privire la celelalte susțineri apelantei, se mai notează că deși datele cu privire la numele reclamantului nu există în baza de date a AJOFM, iar această instituție, în raport de prevederile art. 18 alin.(6) din HG nr. 174/2002 are obligația de a solicita angajatorului corectarea documentelor numai în situația în care sunt identificate neconcordanțe între conținutul adeverinței și informațiile din cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (4) depuse de angajator sau plătitorul de venit și/sau înscrisurile efectuate în carnetul de muncă până la data de 31 decembrie 2010, ori dacă se constată că angajatorul sau plătitorul de venit prevăzut la alin. (2) nu a depus potrivit prevederilor legale declarația lunară, apelanta a respins în mod neîntemeiat și total formalist cererea reclamantului de acordare a indemnizației de șomaj, și aceasta în condițiile în care din înscrisurile depuse rezulta pe deplin identitatea persoanei menționate în cuprinsul documentelor, pe baza codului numeric personal.
Apelanta nu a invocat nicio altă neconcordanță în privința documentelor depuse de reclamant decât pe aceea privind numele de familie. În consecință, Curtea reiterează că negarea dreptului intimatului reclamant la acordarea indemnizației de șomaj, în condițiile îndeplinirii pe fond a condițiilor acordării acesteia, pentru singurele neconcordanțe existente în cuprinsul documentelor depuse sub aspectul numelui, ar fi de un formalism exagerat, ce ar duce la înfrângerea principiilor ce guvernează materia asigurărilor sociale. Astfel, reluând ideea că apelanta nu era nevoită a face solicitări suplimentare sub aspectul clarificării neconcordanțelor din actele depuse în vederea obținerii indemnizației de șomaj, cât timp scopul depunerii documentelor este acela de a dovedi îndeplinirea de către petent a condițiilor ce-l fac eligibil pentru obținerea indemnizației, iar identitatea acestuia era e deplin stabilită prin indicarea CNP-ului în cuprinsul documentelor, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect temeinicia pretențiilor reclamantului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, in temeiul dispozițiilor art.480 Cod procedura civila, va respinge apelul, ca nefondat.
| ← Apel tardiv. cerere de repunere în termenul de apel. cauză... | Conflict de competenţă. contract de muncă sau contract civil → |
|---|
