Stabilirea paternităţii. Condiţii. Probe
| Comentarii |
|
1. Pentru admiterea unei cereri de stabilire a paternităţii trebuie dovedite următoarele împrejurări neechivoce: naşterea copilului, legăturile intime dintre mama copilului şi presupusul tată în perioada concepţiei acestuia şi stabilirea în mod cert că bărbatul cu care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
Având în vedere declaraţiile martorilor reclamantei care se coroborează cu prezumţiile ce s-au născut din refuzul pârâtei de a se prezenta la administrarea probei cu expertiza medico-legală, instanţa a admis acţiunea, dând valoare probatorie declaraţiei martorilor, în lipsa unei probe contrare, având în vedere că aceştia au constatat nemijlocit existenţa raporturilor intime între pârât şi mama minorei,
în intervalul ce se circumscrie, din punct de vedere legal, în perioada de concepţie a reclamantei.
2. Prin hotărârea C.E.D.O. în cauza A.M.M. c. României din 14 februarie 2012 s-a statuat că refuzul prezumtivului tată de a participa la administrarea probelor ştiinţifice poate constitui un început de dovadă, care să se coroboreze cu alte probe.
Jud. Sectorului 1 Bucureşti, sent. nr. 22478 din 28 noiembrie 2012
Prin cererca înregistrată la data de 17.05.2011, reclamanta B.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.P., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.P., A.M.P., I.P., A.P, în calitate de fii ai aceluiaşi defunct, B.I.S., A.D., R.B.O.M. şi autoritatea tutelară Primăria Sectorului 1 Bucureşti, să se stabilească paternitatea faţă de defunctul A.P, decedat la data de 05.11.2010. In completarea obiectului cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să constate că are calitatea de moştenitoare a tatălui său, defunctul A.P. Reclamanta a mai solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să poarte numele tatălui său
A.P, precum şi să dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni pe marginea actului de naştere nr. 5623/18.07.1968, înregistrat în registrul stării civile al Consiliului local al Sectorului 1, în sensul modificării în certificatul de naştere a numelui la rubrica „nume” din B. în P, iar la rubrica „nume şi prenume tată” din B.N. în P.A.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 17.05.2011,
reclamanta fiind născută la data de 14.07.1968. In raport de modificările legislative, respectiv intrarea în vigoare a noului cod civil la data de 01.10.2011, instanţa reţine că, potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Codului civil, tăgăduirea paternităţii, stabilirea filiaţiei sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai
în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. In speţă, acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 56, art. 59 alin. (1), art. 60 alin. (4) şi art. 65 C. fam., care se aflau în vigoare atât la data naşterii reclamantei, cât şi la data introducerii prezentei acţiuni, prin urmare, aceste prevederi legale sunt aplicabile în cauză.
Se stabileşte în acest mod dreptul oricărei persoane de a-şi cunoaşte ascendenţa şi legăturile de familie în situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei, când ascendenţa este necunoscută sau nu corespunde realităţii. Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, pentru admiterea unei cereri de stabilire a paternităţii, trebuie stabilite împrejurări neechivoce: naşterea copilului, legăturile intime dintre mama copilului şi presupusul tată în
perioada concepţiei acestuia şi stabilirea în mod cert că bărbatul cu care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
In ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii, instanţa reţine că s-a făcut dovada naşterii copilului prin certificatul de naştere al reclamantei seria NL nr. (...) din data de 23.10.2002, din care rezultă că reclamanta s-a născut la data de 14.07.1968, în certificat fiind trecut la rubrica „tatăl” numitul B.N. Prin sentinţa civilă nr. 11190/20.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, având ca obiect tăgada paternităţii, instanţa a constatat că defunctul B.N. nu este tatăl biologic al reclamantei, fapt stabilit cu putere de lucru judecat, rezultând astfel că un alt bărbat decât soţul mamei de la acea vreme este tatăl biologic al reclamantei.
Perioada concepţiei, potrivit dispoziţiilor art. 61 C. fam., este intervalul de timp legal cuprins între a trei suta zi şi a o sută optzecea zi
dinaintea naşterii copilului, acest termen calculându-se zi cu zi. In cauză, reclamanta s-a născut la data de 14.07.1968, deci perioada de concepţie
este cuprinsă în intervalul septembrie 1967-martie 1968. In raport de aceste date şi din analiza probelor administrate la dosarul cauzei, instanţa constată că mama reclamantei şi soţul acesteia, numitul B.N., au fost despărţiţi în fapt din februarie 1967 şi până după naşterea reclamantei, timp în care defunctul A.P. şi mama reclamantei au avut o relaţie intimă exclusivă, fiind de notorietate că cei doi formau un cuplu [aşa cum reiese din declaraţia martorului C.V.D., dar şi din înscrisul aparţinând numitei
B.G.R., prin care arată că era încă căsătorită cu N.B. când a rămas însărcinată cu reclamanta, afirmând, totodată, că a locuit neîntrerupt în locuinţa mamei sale din str. (...) în perioada februarie 1967-iulie 1968].
Stabilirea cu certitudine că defunctul A.P. este cel cu care mama reclamantei a avut relaţii intime şi că acesta este tatăl reclamantei ar fi fost posibilă prin efectuarea expertizei medico-lcgale-test AND. Instanţa a acordat termen pentru efectuarea acestei expertize, în acest sens punând în vedere pârâtei A.M.P., fiica defunctului A.P, să se prezinte la I.N.M.L. Mina Minovici, pentru recoltarea probelor biologice necesare efectuării expertizei, însă aceasta nu s-a prezentat şi nici nu a oferit vreo explicate privind neprezentarea. Prin urmare, instanţa reţine prezumţia simplă de recunoaştere a paternităţii reclamantei faţa de defunctul A.P. prin atitudinea procesuală a pârâtei. în plus, instanţa reţine că pârâţii din prezenta cauză nu au contestat niciodată pretenţia reclamantei, iar din declaraţia martorei R.B.O.M. coroborată cu imaginile de pe DVD-ul ataşat la dosar, reiese că reclamanta a fost chemată de către familia P. la parastasul de pomenire a defunctului A.P. la doi ani de la dispariţie.
Atât martora R.B.O.M., cât şi martorul C.V.D. au afirmat că defunctul A.P. a dorit să o recunoască pe reclamantă ca fiind fiica sa, în acest
sens fiind efectuate probe serologice în perioada în care reclamanta a locuit împreună cu defunctul A.P. şi familia acestuia în locuinţa lor, timp de 6 luni. Astfel, în anul 1982 au fost prelevate probe de sânge şi au fost efectuate analize din care a reieşit că reclamanta este compatibilă cu defunctul A.P., şi nu cu tatăl său, B.N., care a fost trecut în certificatul de naştere ca fiind tatăl reclamantei. Deşi defunctul A.P. a dorit să o recunoască în mod oficial pe reclamantă ca fiind fiica sa, mama acesteia s-a opus, neputând fi astfel îndeplinite formalităţile pentru a fi operate modificări în certificatul de naştere în sensul schimbării numelui tatălui biologic pentru a corespunde realităţii.
Din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că, cel puţin în familiile P. şi B., era de notorietate faptul că defunctul A.P. mai are o fiică, fapt care reiese din declaraţiile martorilor R.B.O.M. şi C.V.D. Astfel, tatăl defunctului A.P. o vizita în mod regulat pe reclamantă, iar aceasta pleca împreună cu ceilalţi copii ai defunctului. Chiar şi după moartea defunctului, pârâţii au afirmat în mod public, în diverse publicaţii, că nu se opun acţiunii introduse de către reclamantă, aşteptând ca justiţia să soluţioneze această problemă.
Din analiza coroborată a declaraţiilor martorilor cu împrejurările cuprinse în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cărora instanţa le-a dat valoare probatorie, rezultă că, în perioada de concepţie a minorei, între defunctul A.P. şi mama reclamantei au existat raporturi intime. De altfel, această reţinere nu a fost răsturnată de pârâţi, aceştia nu au administrat probe în sens contrar.
Astfel, instanţa, pentru a putea stabili cu certitudine dacă defunctul A.P. este sau nu tatăl reclamantei, a încuviinţat proba ADN, probă care, deşi a fost solicitată de reclamantă, profită şi pârâţilor în apărare, în sensul că l-ar fi putut exclude de la paternitate pe defunctul A.P., în situaţia în care ar fi susţinut că acesta nu este tatăl reclamantei. Proba serologică dispusă în cauză are caracterul unei probe obiective, cu forţă doveditoare absolută, ea neputând fi combătută decât cu o altă probă de aceeaşi valoare.
In ceea ce priveşte administrarea acestei probe, instanţa reţine poziţia procesuală exprimată de pârâţi prin neprezentare, instanţa reţinând că pârâta A.M.P. se prevalează de principiul disponibilităţii părţilor, fiind astfel imposibil de administrat această probă în lipsa consimţământului
liber consimţit al părţilor, aşa cum s-a reţinut şi mai sus. Insă, prin acest refuz de participare la administrarea probei cu expertiza medico-legală, se întăreşte situaţia reţinută de instanţă în considerentele expuse mai sus, pârâţii neputând invoca netemeinicia acesteia, atât timp cât din cauza
lor nu s-a realizat expertiza medico-legală, dovadă cu valoare probatorie absolută.
De asemenea, instanţa reţine că principiul disponibilităţii părţilor, care se circumscrie unui drept constituţional, respectiv drept fundamental al acelei persoane, nu poate fi opus unei alte persoane. Deşi în cauza de faţă nu este vorba despre un minor, reclamanta fiind majoră, instanţa va avea totuşi în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în hotărârea Mikulic c. Croaţiei din 07.02.2002 că interesul minorului este primordial, cu atât mai mult cu cât este vorba de stabilirea filiaţiei acestuia, a propriei identităţi, aceasta neputând fi lăsată la latitudinea presupusului tată, aceea de a se prezenta sau nu la
administrarea probelor. In speţă, reclamantei nu îi poate fi refuzat dreptul de a-şi stabili identitatea din cauza refuzului pârâtei de a se prezenta la
I.N.M.L. în vederea efectuării expertizei medico-legale. Totodată, prin hotărârea C.E.D.O. în cauza A.M.M. c. României din 2012 s-a statuat că refuzul prezumtivului tată de a participa la administrarea probelor ştiinţifice poate constitui un început de dovadă, care să se coroboreze cu alte probe.
In consecinţă, având în vedere declaraţiile martorilor, care se coroborează cu prezumţiile ce s-au născut din refuzul pârâtei de a se prezenta la administrarea probelor, instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost formulată. Ca urmare, instanţa a dat valoare probatorie declaraţiei martorilor reclamantei, în lipsa unei probe contrare, având în vedere că aceştia au constatat nemijlocit existenţa raporturilor intime între pârât şi mama minorei, în perioada februarie 1967-iulie 1968, perioadă ce se circumscrie, din punct de vedere legal, în perioada de concepţie a reclamantei (art. 61 C. fam., între a trei suta şi a o sută optzeci zi dinaintea
naşterii). In consecinţă, a constatat că defunctul A.P. este tatăl reclamantei B.A.M. şi a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul de naşteri al Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, cu consecinţa eliberării unui nou certificat de naştere, în sensul că la rubrica numele şi prenumele tatălui din certificatul de naştere al reclamantei urmează a fi menţionate numele şi prenumele defunctului, respectiv P.A.
In ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la purtarea de către reclamantă a numelui de P., instanţa a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 11190/20.06.2012, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a constatat că defunctul B.N. nu este tatăl biologic la reclamantei. Prin urmare, a fost răsturnată prezumţia de paternitate în privinţa soţului mamei de la data naşterii reclamantei, aceasta având astfel situaţia unui copil din afara căsătoriei, având filiaţia stabilită doar faţă de mamă. Având în vedere cele reţinute deja mai sus de către instanţă, precum şi soluţia pronunţată în
prezenta cauză, în sensul stabilirii filiaţiei reclamantei faţă de defunctul A.P., în acord cu prevederile art. 64 alin. (2) C. fam., instanţa judecătorească va putea da încuviinţare reclamantei să poarte numele părintelui faţă de care şi-a stabilit ulterior paternitatea. Prin urmare, instanţa consideră că stabilirea filiaţiei reclamantei şi faţă de tată trebuie să se reflecte şi în posibilitatea ca aceasta să poarte numele de familie al tatălui, ca o expresie a legăturilor stabilite între cei doi, în virtutea legii. Aşadar, a încuviinţat cererea reclamantei de a purta numele de familie al tatălui, respectiv acela de P. Faţă de capătul de cerere al reclamantei privind stabilirea calităţii de moştenitoare a defunctului A.P, decedat la 05.11.2010, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acestuia.
| ← Stabilirea paternităţii. Admisibilitate. Probe | Stabilirea paternităţii. Copil născut anterior intrării în... → |
|---|
