Stabilirea paternităţii. Recunoaştere voluntară. Copil din afara căsătoriei
| Comentarii |
|
Recunoaşterea voluntară de paternitate realizată de tată în faţa instanţei este asimilată cu recunoaşterea prin înscris autentic, act personal, unilateral, declarativ de filiaţie.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 1036 din 16 august 2012, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată, reclamantul S.(P.)0. a chemat în judecată pe pârâta S.M., solicitând instanţei să constate că el este tatăl minorei S.A.A., născută la data de 19.03.2011, în municipiul Bistriţa; să efectueze menţiunile cuvenite în certificatul de naştere al minorei în sensul înscrierii numelui său la rubrica „tatăl”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit certificatului de naştere seria NJ nr. (...), emis de Primăria municipiului
B., înregistrat sub nr. 754 din 4.05.2011, la data de 19.03.2011 pârâta a dat naştere minorei S.A.A., persoană faţă de care nu a fost stabilită filiaţia paternă. Reclamantul a introdus la data de 03.05.2012 acţiunea de faţă, solicitând instanţei ca minora să fie trecută pe numele său, el fiind tatăl biologic al minorei.
Din probatoriul administrat în cauză - înscrisurile existente la dosar şi ancheta socială, respectiv poziţia părţilor - reiese că părţile au avut o relaţie de concubinaj în perioada anilor 2007-2011, relaţie care ulterior (29.11.2011) a fost materializată prin căsătoria părţilor. Potrivit susţinerilor reclamantului, confirmate de către pârâtă, minora S.A.A., născută la data de 19.03.2011, a rezultat din relaţia de concubinaj anterioară încheierii căsătoriei dintre părţi. Personal, în faţa instanţei, reclamantul a declarat că recunoaşte paternitatea minorei S.A.A., născută la data de
19.03.2011. Instanţa reţine incidenţa art. 57 C. fam. (aplicabil la data naşterii minorei, raportat la art. 47 din Legea nr. 71/2011), potrivit căruia copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de tatăl său, iar recunoaşterea se face la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau testament.
Raportat la starea de fapt mai sus reţinută şi la recunoaşterea voluntară realizată de reclamant în faţa instanţei, asimilată cu recunoaşterea prin înscris autentic, act personal, unilateral, declarativ de filiaţie, in
stanţa a admis prezenta acţiune şi, implicit, a luat act de recunoaşterea reclamantului în sensul că este tatăl biologic al minorei S.A.A., născută la data de 19.03.2011, dispunând, potrivit dispoziţiilor legale în materie (Legea nr. 119/1996), efectuarea cuvenitelor menţiuni în exemplarele I şi II ale registrului de stare civilă al Primăriei municipiului B. şi, totodată, în certificatul de naştere al minorei.
Având în vedere că, odată cu stabilirea filiaţiei minorei faţă de tată, prin recunoaşterea acestuia, instanţa este obligată să se pronunţe şi asupra cererilor accesorii, în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa, văzând şi dispoziţiile art. 505, art. 506 NCC (aplicabile faţă de data introducerii acţiunii), a constatat că exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi este în deplină concordanţă cu interesul superior al minorei, copil din afara căsătoriei, care trebuie să se bucure de exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, exact ca un copil rezultat din căsătorie, neexistând în acest moment niciun motiv temeinic pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mama minorei. Cât priveşte stabilirea locuinţei minorei, instanţa, având în vedere interesul superior al minorei şi situaţia specială a tatălui, care este privat de libertate, precum şi concluziile autorităţii tutelare consemnate în cuprinsul anchetei sociale, în temeiul art. 496 NCC (aplicabil la data introducerii acţiunii), a stabilit locuinţa minorei la domiciliul mamei, respectiv în localitatea B.
Raportat la dispoziţiile art. 499 şi art. 527 NCC (aplicabile la data introducerii acţiunii) şi având în vedere faptul că locuinţa minorei a fost stabilită la mamă, prezumându-se că aceasta prestează în natură întreţinerea minorei, tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în funcţiei de nevoile minorei şi mijloacele de care reclamantul dispune. Având în vedere că reclamantul a fost de acord să plătească minorei pensie de întreţinere raportat la venitul minim pe economie, faţă de principiul disponibilităţii, instanţa a obligat reclamantul la plata pensiei de întreţinere în sumă de 175 lei lunar în favoarea minorei S.A.A., născută la data de 19.03.2011, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorei.
Jurisprudenţă C.E.D.O. 1. Când se pune problema stabilirii paternităţii copilului împotriva voinţei presupusului tată, prin supunerea acestuia din urmă la teste biologice, apare un conflict între dreptul copilului de a-şi cunoaşte identitatea personală (ce intră în sfera dreptului la viaţa privată şi de familie, protejat de art. 8 al Convenţiei europene) şi dreptul presupusului tată de a nu fi supus la teste medicale împotriva voinţei sale. Rezolvarea acestui conflict trebuie să se facă într-o aşa manieră încât
să existe o proporţionalitate între drepturile aflate în conflict (C.E.D.O., Mikulicc. Croaţiei, 7 februarie 2002).
2. S-a pus în discuţie refuzul înregistrării la starea civilă a unui trans-sexual operat, ca tată al unui copil căruia i-a dat naştere partenera sa în urma inseminării artificiale cu donator. X este un transsexual (născut femeie şi devenit bărbat), care trăia cu Y, care, în anul 1992, îl naşte pe Z, după inseminare artificială cu produs biologic de la un donator. La cererea lor de a fi înregistraţi ca părinţi, X este refuzat, dar copilul poate să-i poarte numele. Petenţii s-au plâns de violarea art. 8 (dreptul la viaţă privată), art. 12 (dreptul de a se căsători), art. 13 (dreptul la un remediu efectiv) şi art. 14 (care interzice discriminarea) din Convenţia europeană. Curtea Europeană a reţinut că X şi Y se comportă ca o familie în societate, chiar dacă nu sunt căsătoriţi legal, iar de la naşterea lui Z, X şi-a asumat rolul de tată, astfel că art. 8 este aplicabil. Având însă în vedere coerenţa regulilor de drept existente şi (conform dreptului familiei) primatul interesului copilului, Curtea nu doreşte să creeze un precedent şi să încurajeze transsexualismul. Mai mult, consideră că art. 8 nu implică obligaţia pentru stat de a recunoaşte ca tată al copilului o persoană care nu-i este tată biologic, astfel că nici nu reţine, în final, o violare a art. 8. Inconvenientele refuzului ar putea fi depăşite prin redactarea unui testament de către X în favoarea copilului, prin solicitarea unei ordonanţe de luare în îngrijire comună a acestuia pentru a avea autoritate parentală conform dreptului englez şi prin comportarea în continuare ca o familie (C.E.D.O., X, Y, Z c. Regatului Unit, 22 aprilie 1997).
3. Franţa a fost condamnată de instanţa europeană, întrucât instanţa naţională a decis că un copil adulterin nu putea veni la moştenirea părinţilor săi, decât pentru jumătate din cât ar reveni unui copil legitim, în ceea ce priveşte cererea referitoare la incompatibilitatea discriminării între copilul legitim şi copilul adulterin cu dispoziţiile Convenţiei, curtea de apel a reţinut că dispoziţiile art. 760 C. civ. francez, care limitează drepturile succesorale ale copilului adulterin, au o legătură nemijlocită cu principiul ordinii publice din dreptul francez, conform căruia mariajul are un caracter monogam şi conform căruia este necesar a proteja soţia şi copiii, care sunt victime ale adulterului. în aprecierea Curţii, statele membre ale Consiliului Europei atribuie, în prezent, importanţă egalităţii în materie de drepturi cu caracter civil între copiii născuţi din căsătorie şi copiii născuţi în afara acesteia. O dovadă este Convenţia europeană din 1975 cu privire la statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, care nu a fost ratificată de Franţa. Deci, numai din motive excepţionale, o distincţie fondată pe naşterea în afara căsătoriei ar putea să fie considerată compatibilă cu Convenţia (mutatis mutandis, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c. Regatului Unii, 28 mai 1985) (C.E.D.O., Mazurek c. Franţei, 1 februarie 2000).
| ← Stabilirea paternităţii. Copil născut anterior intrării în... | Transformare obligaţie de întreţinere → |
|---|
