Stabilirea paternităţii. Copil născut anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabilă
| Comentarii |
|
Deşi acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 408 alin. (3) şi art. 448 NCC, acestea nu sunt aplicabile în speţă, raportat la art. 47 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 1484 din 14 noiembrie 2012,
Prin acţiunea înregistrată, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâtul S.T., solicitând instanţei să constate că pârâtul este tatăl minorei N.I., născută la data de 25.10.2010, în Bistriţa; să dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul stării civile şi în certificatul de naştere al minorei, seria NJ nr. (...), emis de Primăria municipiului B. la data de 27.10.2010, la poziţia „tatăl - numele şi prenumele tatălui”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut faptul că la data de 25.10.2010 s-a născut minora N.I., în certificatul de naştere al acesteia fiind menţionat doar numele mamei, reclamanta N.M. Din probatoriul testimonial administrat în cauză, coroborat cu răspunsul părţilor la interogatoriu, reiese că părţile au avut o relaţie şi au întreţinut relaţii intime începând din primăvara anului 2009, până la începutul anului 2010 (timp în care reclamanta nu a mai fost văzută cu alţi bărbaţi), des-părţindu-se în fapt la data de 29.03.2010. Anterior despărţirii în fapt, reclamanta a aflat că este însărcinată, însă de la despărţire pârâtul nu a mai căutat-o niciodată.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. (...)/7.02.2012, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud reiese că, potrivit calculelor biostatistice, minora fiind născută la data de 25.10.2010, ziua cea mai probabilă a raportului fecundant a fost 27.01.2010 sau o dată situată în perioada 21.12.2009-5.03.2010, prin aplicarea abaterii maxime de plus-minus 40 zile. Potrivit raportului de expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii - examen serologic nr. (...)/2012 realizat de Institutul de Medicină Legală Târgu-Mureş, din examinările serologice efectuate, rezultă că tatăl copilului N.l. poate fi numitul S.T., în limita sistemelor serologice efectuate, sau oricare alt bărbat al cărui mozaic antigenic se încadrează în complexul serologic compatibil filiaţiei.
Cum pentru stabilirea paternităţii este necesar să se dovedească nu numai legăturile intime dintre mama copilului şi presupusul tată în pe
rioada de concepţie a copilului, ci şi că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului, la termenul din 2.08.2012, instanţa din oficiu a pus în discuţie necesitatea efectuării unei expertize ADN, probă ce a fost încuviinţată. Aceasta expertiză este necesară şi pentru că minora, fiind născută în afara căsătoriei, nu beneficiază de prezumţia legală de paternitate. Astfel, la data de 18.10.2012, Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici a comunicat la dosar raportul de expertiză
medico-legală - examen ADN ( )/2012, concluziile acestuia fiind în
sensul că analiza comparativă a profilelor ADN determinate, pornind de la eşantioanele de salivă aparţinând numiţilor N.M., N.I. şi S.T., indică la nivelul locilor ADN investigaţi, existenţa unei relaţii de înrudire biologică între numitul S.T. şi minora N.I., iar numitul S.T. este tatăl biologic al minorei N.I. cu o probabilitate de 99,999843%. Prin urmare, examinând probele ştiinţifice administrate în cauză, coroborat cu celelalte probe încuviinţate, se constată că reclamanta a dovedit cu certitudine că pârâtul este tatăl minorei. De altfel, după comunicarea la dosar a raportului de expertiză medico-legală - examen ADN, pârâtul a arătat că nu se opune admiterii acţiunii, în sensul constatării că el este tatăl minorei.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 56, art. 59, art. 60, art. 61 C. fam., având în vedere că reclamanta a dovedit că pârâtul este tatăl biologic al minorei, din probele ştiinţifice administrate în cauză rezultând fară putinţă de tăgadă că paternitatea minorei îi aparţine acestuia, s-a reţinut că pârâtul este tatăl minorei N.I. şi s-a dispus înscrierea numelui şi prenumelui acestuia în certificatul de naştere al minorei, precum şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în exemplarele I şi II ale actului de stare civilă anterior menţionat.
De menţionat că, deşi acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 408 alin. (3) şi art. 448 NCC, acestea nu sunt aplicabile în speţă, raportat la art. 47 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare”. Or, minora fiind născută la data de 25.10.2010, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, prezentei acţiuni în stabilirea filiaţiei îi sunt aplicabile prevederile Codului familiei.
In ceea ce priveşte numele minorei, raportat la prevederile art. 64 C. fam. şi la poziţia exprimată de pârât în răspunsul la interogatoriu, se va dispune ca aceasta să poarte numele mamei, acela de N. Referitor la solicitarea reclamantei din completarea de acţiune depusă la ultimul termen de judecată, de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreţinere,
se reţine că, în baza art. 86 C. fam., obligaţia de întreţinere există între părinţi şi copii, descendentul cât timp este minor are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află. Astfel, având în vedere că minora locuieşte separat de tatăl pârât, aflându-se în îngrijirea mamei, precum şi poziţia pârâtului, care a fost de acord cu stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina sa, a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei. Cum în cauză nu s-a depus vreo dovadă a veniturilor obţinute de pârât, acesta a arătat că nu lucrează, iar reclamanta, prin reprezentant, a precizat ca pensia de întreţinere să se stabilească în funcţie de venitul minim pe economie, urmează a se lua în considerare salariul de bază minim brut pe ţară de 700 lei, stabilit prin H.G. nr. 1225/2011.
Având în vedere cele sus arătate şi prevederile art. 86 şi art. 94 alin. (3) C. fam., s-a stabilit o pensie de întreţinere pentru minora N.I., în cuantum de 175 lei lunar, în sarcina pârâtului, începând cu data formulării acestei solicitări, 14.11.2012 (data depunerii completării de acţiune), şi până la majoratul minorei. Nu poate fi admisă solicitarea reclamantei de a se stabili pensia de întreţinere începând cu data formulării acţiunii iniţiale, întrucât prin acţiune nu s-a formulat capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei. Această solicitare a fost formulată abia prin completarea de acţiune depusă la ultimul termen de judecată din 14.11.2012, prin urmare, pensia se va stabili de la data cererii prin care a fost solicitată de reclamantă, considerându-se că aceasta este data de la care este în nevoie, motiv pentru care acţiunea completată a fost admisă în parte. De asemenea, instanţa a avut în vedere la stabilirea acestui cuantum faptul că pârâtul nu mai are în întreţinerea sa un alt copil minor, nefiind depuse la dosar dovezi în acest sens.
| ← Stabilirea paternităţii. Condiţii. Probe | Stabilirea paternităţii. Recunoaştere voluntară. Copil din... → |
|---|
