Măsura de protecţie specială a plasamentului copilului. Exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor părinteşti
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului instituirea unei tutele. Întrucât situaţia minorului din cauză, faţă de care s-a instituit măsura de protecţie specială a plasamentului în temeiul prevederilor art. 56 lit. b) din Legea nr. 272/2004, care urmăresc protejarea intereselor copilului care nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, nu se încadrează în dispoziţiile legale care reglementează instituirea tutelei, este evidentă şi absenţa ipotezei ca aceasta să nu fi putut să fie instituită. Astfel nu sunt incidente nici prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în conformitate cu care drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 599 din 21 iunie 2011
Prin sentința civilă nr. 575/10 martie 2011, Tribunalul Harghita a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, în contradictoriu cu pârâții A.A., mama minorului în cauză, L.I., tatăl minorului în cauză, A.K., asistent maternal profesionist, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Harghita, Președintele Consiliului Județean Harghita și, drept consecință:
- a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență, stabilită prin Dispoziția nr. 1228/25.11.2010 a Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, cu privire la minorul L.N.T., născut la data de 16.02.2009, în municipiul Gheorghieni, fiul lui L.I. și A.A., măsură stabilită la asistentul maternal profesionist A.K., cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist;
- a dispus plata alocației de plasament acordată de către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Harghita, în temeiul art. 119 din Legea nr. 272/2004, către asistentul maternal profesionist A.K.;
- a dispus exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către părinții minorului în cauză, numiții L.I. și A.A.
în adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că minorul s-a născut din relația de concubinaj a părinților, în prezent aceștia fiind despărțiți, iar la cererea mamei a fost plasat în regim de urgență la asistentul maternal profesionist A.K., întrucât nu dispune de locuință proprie și mijloace materiale de întreținere.
Cum nici bunicii minorului nu au optat pentru preluarea acestuia în familie, datorită vârstei înaintate și constatându-se că probatoriul administrat în cauză a confirmat existența unor condiții optime de creștere și educare la asistentul maternal profesionist menționat, tribunalul s-a pronunțat în sensul celor descrise prin dispozitiv, reținând îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 272/2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Președintele Consiliului Județean Harghita, criticând-o pentru nelegalitate - prin invocarea motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., sub aspectul dispoziției privind exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești față de minor, susținând că în cazul de față sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, care stabilesc că în situația copilului pentru care nu a putu fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului, drepturile și obligațiile părintești sunt îndeplinite de către președintele consiliului județean.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta a susținut legalitatea hotărârii primei instanțe, apreciind că recurentul se află în eroare în ceea ce privește interpretarea textului de lege invocat.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 și 306 alin. (2) C.proc.civ., Curtea a constat că acesta este nefondat, astfel că s-a respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Măsura de protecție specială a plasamentului, instituită în cauză în favoarea minorului L.N.T., s-a raportat la prevederile art. 56 lit. b) din Legea nr. 272/2004, dispoziții care urmăresc protejarea intereselor copilului care nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora.
Or, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din aceeași lege, tutela se instituie în situația în care ambii părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, precum și în cazul în care, la încetarea adopției, instanța judecătorească hotărăște că este în interesul copilului instituirea unei tutele.
Cum situația minorului din cauză nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează instituirea tutelei, este evidentă și absența ipotezei ca aceasta să nu fi putut să fie instituită, astfel că nu sunt incidente nici prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, în conformitate cu care drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.
Concluzia menționată se desprinde, de altfel, și din cuprinsul prevederilor art. 62 alin. (4)din lege, care dispun că modalitatea de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoană și la bunurile copilului aflat în situația prevăzută la art. 56 lit. c) și d) și, respectiv, la art. 56 lit. b) și e) se stabilește de către instanța judecătorească, reieșind astfel, fără echivoc, faptul că dispozițiile art. 62 alin. (2) sunt aplicabile doar în ipoteza reglementată de art. 56 lit. a) - respectiv, pentru copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela.
Raportat la cele anterior expuse, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești față de minor de către părinții acestuia, care nu se află în situația prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, neidentificând în cauză motive de nelegalitate, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
| ← Partaj între soţi. Datorii comune ale soţilor. Împrumut... | Privilegiul special imobiliar al copărtaşilor. Înscrierea... → |
|---|
