Privilegiul special imobiliar al copărtaşilor. Înscrierea privilegiului în cartea funciară
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1737 pct. 3 C.civ. coerezii sunt privilegiaţi asupra imobilelor succesiunii pentru garanţia împărţelii făcute între ei şi a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziţii legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtaşilor, care se referă la garanţia pentru plata sultei între copărtaşi. Prin art. 1741 C.civ. se prevede că pentru conservarea privilegiului asupra imobilului care a făcut obiectul împărţelii, este necesar ca, creditorul privilegiat să ceară înscrierea acestuia în termen de 60 de zile de la data actului de împărţeală. Conform art. 1745 C.civ. toate creanţele privilegiate supuse la formalitatea inscripţiei, în privinţa cărora nu s-ar fi îndeplinit condiţiile prescrise pentru conservarea privilegiului, nu încetează cu toate acestea de a fi creanţe ipotecare. Prin urmare, faţă de aceste prevederi legale, trebuie reţinut că expirarea termenului de 60 de zile prevăzut pentru înscrierea privilegiului, nu îl lipseşte pe creditor de posibilitatea de a cere inscripţia privilegiului, iar sancţiunea nerespectării termenului menţionat constă în faptul că privilegiul copărtaşului se transformă într-o ipotecă legală. Prevederile legale sus-menţionate din C.civ. trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, prin care se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanţe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepţia situaţiei în care părţile renunţă în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanţa privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripţie ipotecară.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 320 din 12 aprilie 2011
Prin Sentința civilă nr. 1190 din 16 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a admis în parte plângerea petentului K.B. în contradictoriu cu intimata K.I. și în consecință s-a dispus radierea dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea defunctei K.I. asupra imobilului teren intravilan cu construcții, teren, casă și anexe, înscris în CF 50559 Cristuru Secuiesc sub nr. top. 46,47, cu suprafață de 604 mp. S-a respins cererea de radierea a dreptului de ipotecă înscris în favoarea lui K.I. senior și K.I. junior, asupra imobilului teren intravilan cu construcții, teren, casă și anexe înscris în CF nr. 50559 Cristuru Secuiesc sub nr. top. 46,47, cu suprafață de 604 mp.
Prin Decizia nr. 94 din 13 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, apelul formulat de apelanta K.I. în contradictoriu cu intimatul K.B., împotriva Sentinței civile sus-menționate și s-a respins cererea de aderare la apel, formulată de K.B.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petentul K.B. și a solicitat modificarea hotărârii atacate și în consecință admiterea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătorie și să se dispună radierea dreptului de ipotecă înscris în cartea funciară în favoarea numitelor K.I. senior și K.I. junior, în baza încheierii de carte funciară nr. 332 din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii de recurs s-a arătat că prin decizia atacată instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea încheierii de carte funciară nr. 332 din 11 ianuarie 2010, prin care s-a operat din oficiu înscrierea dreptului de ipotecă al intimatei K.I. junior în cartea funciară, instanța de apel reținând că art. 1741 C.civ. se referă la alte considerente decât cele susținute de petent și anume la conservarea privilegiilor legale.
Petentul a apreciat că instanța de apel a interpretat greșit prevederea legală menționată și sub acest aspect s-a arătat că dispozițiile art. 1741 C.civ. se află în secțiunea IV a Cap. II din titlul XVIII consacrat privilegiilor și ipotecilor din C.civ., intitulat „Cum se conservă privilegiile”, însă prevederile legale menționate consacră dreptul la un privilegiu legal special al comoștenitorilor și coproprietarilor.
Conform dispozițiilor ar. 1737 pct. 3 din C.civ. în categoria creditorilor cu privilegiu special asupra imobilelor se află și coerezii „asupra imobilelor succesiunii pentru garanția împărțelii făcute între ei și a sumelor cu care au rămas datori unul față de altul”. Este vorba însă de un privilegiu imobiliar special care nu se concretizează prin întabulare sultei datorate în cazul de față în baza unei sentințe, cu titlu de ipotecă. Prin dispozițiile art. 1741 C.civ. se stabilește modalitate de conservare, iar termenul prevăzut este unul de decădere la consemnarea privilegiului. în mod firesc dreptul copărtașului nu se stinge însă nu mai poate fi întabulat din oficiu ci doar în baza actului de partaj, în speță în baza sentinței civile de partaj nr. 1625 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și doar în situația în care instanța a dispus în mod expres acest lucru.
în condițiile în care sentința menționată nu conține asemenea dispoziții, s-a susținut că în speță suntem în prezența unei operațiuni nelegale din partea Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc.
S-a mai invocat faptul că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil și sub acest aspect trebuie avut în vedere că în speță instanța de judecată nu a dispus constituirea vreunei garanții pe seama pârâtelor, situație în care nu suntem în prezența unei ipoteci constituite în mod valabil.
Prin sentința a cărei întabulare s-a solicitat s-a constituit în mod valabil un singur drept tabular și anume dreptul de proprietate al petentului, iar în situația în care intimata ar fi urmărit garantarea obținerii creanței stabilite cu titlu de sultă, ar fi trebuit să formuleze o cerere expresă în acest sens. Chiar și într-o asemenea situație, petentul nu ar fi putut solicita întabularea ipotecii, nefiind titularul acestui drept.
în susținerea recursului s-au invocat și prevederile art. 47 alin. (8) din Ordinul Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 663/2006, invocându-se faptul că din aceste prevederi rezultă că și în situația în care o persoană are la dispoziție un act prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, cum este cazul intimatei, aceasta nu ar putea obține înscrierea vreunui drept tabular în baza acestui document decât după autorizarea instanței sau pe calea executării silite.
întabularea dreptului de ipotecă s-a efectuat în aplicarea prevederilor art. 55 alin. (4) - (9) din Legea nr. 7/1996, respectiv art. 101 și 102 din regulament, petentul susținând că în aplicarea acestor prevederi Biroul de Cadastru a confundat ipoteca cu privilegiul imobiliar, deși acestea sunt modalități diferite de garantarea obligațiilor.
Conform prevederilor art. 1737 pct. 3 din C.civ. în categoria creditorilor cu privilegiu special asupra imobilelor se află și coerezii, însă este vorba de un privilegiu imobiliar special care nu se concretizează prin întabularea sultei datorate în baza sentinței, cu titlu de ipotecă.
Prin dispozițiile art. 1741 C.civ. se prevede un termen de 60 de zile de la data actului de împărțeală în care persoana interesată și anume, cel îndreptățit să primească o sumă de bani cu titlu de sultă, poate să înscrie privilegiul imobiliar. Din moment ce acel termen s-a împlinit la data de 27 aprilie 2007, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu putea să efectueze înscrierea privilegiului din oficiu, fiind vorba de un termen legal după împlinirea căruia coproprietarul îndreptățit de a primi plata sultei nu mai poate solicita înscrierea privilegiului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. (2) C.proc.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1625 din 14 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 377/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de petentul din prezenta cauză K.B. în contradictoriu cu K.I. senior și K.I. junior, s-a stabilit că masa succesorală după defunctul K.M. decedat la 11 decembrie 2002 se compune din cota de ½ parte din imobilul înscris în CF nr. 2154 Cristuru Secuiesc, nr. top. 46,47, format din construcții și teren. Totodată, s-a stabilit calitatea de moștenitori ai defunctului a persoanelor sus-menționate și s-a dispus sistarea indiviziunii asupra întregului imobil, care a fost atribuit în natură petentului K.B., acesta fiind obligat să plătească cu titlu de sultă suma de 58.636,87 lei în favoarea numitei K.I. senior și suma de 17.591 lei, în favoarea intimatei K.I. junior. Prin sentința menționată s-a dispus, de asemenea, întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentului, cu titlu de moștenire și partaj și instituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea numitei K.I. senior și notarea acestui drept în cartea funciară.
Prin încheierea de carte funciară nr. 332 din 11 ianuarie 2010, dată de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc s-a dispus întabularea în CF nr. 50559 Cristuru Secuiesac (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 2154 Cristuru Secuiesc) a dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului la care s-a făcut referire mai sus, cu titlu de moștenire și partaj, întabularea fiind făcută în baza hotărârii judecătorești sus-menționate. Prin aceeași încheiere s-a dispus înscrierea dreptului de uzufruct viager stabilit prin aceeași hotărâre judecătorească și a dreptului de ipotecă în favoarea celor două beneficiare ale sultei stabilită de instanță.
Prin plângerea formulată de petent împotriva încheierii de carte funciară s-a invocat faptul că în mod greșit s-a dispus înscrierea dreptului de uzufruct viager, atâta timp cât nu s-a solicitat acest lucru.
în privința înscrierii dreptului de ipotecă s-a susținut că această măsură este nelegală în condițiile în care instanța nu a dispus constituirea vreunei garanții pe seama persoanelor în favoarea cărora s-a înscris dreptul de ipotecă și nici nu există o dispoziție a instanței pentru o astfel de înscriere. S-a mai susținut că înscrierea dreptului de ipotecă s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 55 din Legea nr. 7/1996 și art. 101 și 102 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară. Pe de altă parte, s-a confundat ipoteca cu privilegiul imobiliar al copărtașului și nu s-a ținut cont de faptul că acest privilegiu poate fi înscris doar la cererea persoanei îndreptățite a primi o sumă de bani cu titlu de sultă în termen de 60 de zile socotite de la data actului de împărțeală, termen care nu a fost respectat, iar după împlinirea termenului respectiv persoana îndreptățită a primi o sumă cu titlu de sultă, nu mai poate solicita înscrierea privilegiului.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petent a fost admisă în parte în sensul că s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea defunctei K.I. senior, reținându-se că titulara acestui drept a decedat la 9 august 2009 și ca atare, dreptul de uzufruct viager stabilit în favoarea ei s-a stins.
în ceea ce privește cererea de radiere a dreptului de ipotecă înscris în favoarea beneficiarelor sultei, s-a apreciat că este nefondat și în acest sens s-a reținut că prevederile art. 1741 C.civ. referitoare la termenul de 60 de zile pentru înscrierea privilegiului copărtașului au fost abrogate tacit conform prevederilor art. 69 alin. ultim din Legea nr. 7/1996, iar calificarea sultei stabilită prin sentință, ca ipotecă legală în loc de privilegiu, nu îl afectează pe titularul dreptului de proprietate.
Instanța de apel a reținut că prima instanță în mod greșit a interpretat legea în sensul că art. 1741 C.civ., care reglementează termenul de 60 de zile pentru înscrierea privilegiului copărtașilor, a fost abrogat. S-a mai reținut că soluția de respingere a cererii de radiere a ipotecii este însă legală, dar pentru alte motive, fiind aplicabile sub acest aspect dispozițiile art. 1745 C.civ., care prevede că toate creanțele privilegiate supuse formalității inscripției în privința cărora nu s-au îndeplinit condițiile prescrise pentru conservarea privilegiului, vor fi creanțe ipotecare. De asemenea, prin art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 se prevede că înscrierea privilegiului conferit de lege se face din oficiu și ca atare, în mod justificat, garanția a fost înscrisă ca ipotecă, având în vedere că această înscriere s-a făcut după împlinirea termenului de 60 de zile de la data actului de împărțeală.
în privința recursului declarat de petent, curtea reține că potrivit art. 1737 pct. 3 C.civ. coerezii sunt privilegiați asupra imobilelor succesiunii pentru garanția împărțelii făcute între ei și a sumelor cu care a rămas dator unul către altul, prin aceste dispoziții legale fiind reglementat privilegiul special imobiliar al copărtașilor, care se referă la garanția pentru plata sultei între copărtași.
Prin art. 1741 C.civ. se prevede că pentru conservarea privilegiului asupra imobilului care a făcut obiectul împărțelii, este necesar ca, creditorul privilegiat să ceară înscrierea acestuia în termen de 60 de zile de la data actului de împărțeală. Conform art. 1745 C.civ. toate creanțele privilegiate supuse la formalitatea inscripției, în privința cărora nu s-ar fi îndeplinit condițiile prescrise pentru conservarea privilegiului, nu încetează cu toate acestea de a fi creanțe ipotecare.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, trebuie reținut că expirarea termenului de 60 de zile prevăzut pentru înscrierea privilegiului, nu îl lipsește pe creditor de posibilitatea de a cere inscripția privilegiului, iar sancțiunea nerespectării termenului menționat constă în faptul că privilegiul copărtașului se transformă într-o ipotecă legală.
Prevederile legale sus-menționate din C.civ. trebuie coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, prin care se prevede că în toate cazurile în care prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanțe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepția situației în care părțile renunță în mod expres la acest beneficiu, iar înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripție ipotecară.
Prin memoriul de recurs nu s-a contestat faptul că prin expirarea termenului de 60 de zile prevăzut pentru înscrierea privilegiului copărtașului, dreptul acestuia nu se stinge, însă s-a susținut că acest drept nu mai poate fi întabulat din oficiu, ci doar în baza actului de partaj și a dispoziției exprese a instanței.
Susținerile recurentului se apreciază a fi nefondate, în contextul în care în urma expirării termenului de 60 de zile, privilegiul copărtașilor rezultat din sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 2154 Cristuru Secuiesc, a devenit o ipotecă legală. Fiind vorba de un drept de ipotecă acordat de lege și care potrivit art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 se înscrie din oficiu în cartea funciară, în mod nejustificat se susține că înscrierea se putea face doar dacă instanța ar fi dispus expres acest lucru. O asemenea condiție nu este prevăzută de art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, prevăzându-se doar că înscrierea se face din oficiu în baza înscrisului din care rezultă creanța sa ipoteca, or, în speță dreptul copărtașilor înscris în cartea funciară rezultă din sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune și este prevăzut de lege, iar acest drept există independent de dispoziția expresă a instanței de a fi înscris în cartea funciară.
De asemenea, nu are relevanță faptul că instanța nu a dispus în mod expres constituire vreunei garanții pe seama intimatei K.I. junior și a autoarei acesteia K.I. senior. Acestor persoane, în calitate de copărtașe, le este recunoscut de lege un privilegiu special imobiliar pentru plata sultelor stabilite în favoarea lor, care a devenit o ipotecă legală, ca urmare a neînscrierii în cartea funciară în termen de 60 de zile de la data actului de împărțeală și ca atare nu era necesar ca instanța să dispună expres constituirea garanției menționate prin sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune. Pe de altă parte, nu are relevanță că titularul dreptului sus-menționat nu a cerut înscrierea în cartea funciară, din moment ce în lipsa cererii înscrierea se face și din oficiu în condițiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996.
Susținerile recurentului în sensul că Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc a confundat ipoteca cu privilegiul imobiliar se apreciază de asemenea, a fi nefondate.
După cum s-a mai precizat, pentru conservarea privilegiului copărtașului creditorul trebuie să ceară înscrierea în termen de 60 de zile. Faptul că în speță nu s-a formulat o astfel de solicitare în termenul menționat nu înseamnă că înscrierea nu mai poate fi efectuată, singura consecință fiind aceea că neîndeplinirea formalităților de publicitate în termenul menționat duce la transformarea privilegiului într-o ipotecă, care va avea un rang inferior unei eventuale ipoteci înscrise anterior. în contextul în care conform art. 1745 C.civ. creanța privilegiată constând în plata sultei va fi creanță ipotecară, în situația în care nu s-au îndeplinit în termen formalitățile de publicitate, în mod nejustificat se susține că înscrierea dreptului de ipotecă s-a făcut în mod greșit.
în consecință, curtea a apreciat că în mod corect a reținut instanța de apel că încheierea de carte funciară atacată este legală, fiind dată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, respectiv art. 1737 și următoarele din C.civ. și art. 55 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 și ca atare, nu se impune modificarea deciziei pronunțate de tribunal.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt incidente motive care ar putea atrage modificarea sau casarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., curtea a respins ca nefondat recursul declarat de petent.
| ← Măsura de protecţie specială a plasamentului copilului.... | Sechestru asigurătoriu instituit în temeiul art. 129 alin. (8)... → |
|---|
