Menţinerea măsurii de plasament . Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 993 din data de 11.08.2016
Ulterior adoptării unei măsuri de protecție specială în condițiile Legii nr. 272/2004, sesizarea instanței este necesară doar în situația în care s-a conturat necesitatea modificării sau încetării măsurii luate cu privire la copil și doar dacă instanța este cea care a dispus o asemenea măsură. Daca măsura plasamentului a fost legal instituită și este în vigoare și în prezent, iar reprezentanții DGASPC nu consideră că este necesară înlocuirea sau încetarea acesteia, acțiunea prin care se solicita mentinerea acesteia apare ca fiind lipsită de interes, nefiind identificat un folos practic urmărit prin menținerea măsurii.
Sentinta civila nr. 993/11.08.2016
Prin cererea înregistrată sub nr. 2xxx/121/2016, reclamanta DGASPC GALAȚI în contradictoriu cu pârâta AA, a solicitat menținerea măsurii de plasament în Centrul de Plasament nr. X Galați pentru minora CE, născută la data de 1x.0x.2000, fiica pârâtei, tatăl minorei fiind necunoscut. S-a solicitat ca instanța să se pronunțe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.
În motivare, reclamanta a arătat că, în anul 2000, mama copilului a solicitat instituirea măsurii plasamentului pentru fiica sa, deoarece aceasta avea grave probleme de sănătate, necesita îngrijiri medicale de specialitate, iar mama nu avea resurse financiare și materiale pentru creșterea în familia naturală. Reclamanta a arătat că minora a fost preluată într-un serviciu de tip rezidențial, iar, ulterior, a beneficiat de măsura plasamentului la un asistent maternal profesionist.
Pârâta s-a căsătorit cu numitul AA în anul 2000, iar, din această căsătorie, au rezultat doi copii: AC, născută la data de 0x.0x.2003 și AA, născut la data de 1x.0x.2005, diagnosticat cu retard psihic sever.
Reclamanta a precizat că, în anul 2009, măsura plasamentului a fost dispusă, cu acordul mamei, în Centrul de Plasament nr. X Galați. Pe durata măsurii de plasament, membrii familiei lărgite nu s-au interesat de situația copilului.
În anul 2013, mama și-a dat acordul cu privire la deschiderea procedurii de adopție, iar minora a devenit adoptabilă, conform sentinței civile nr. 1xxx/0x.0x.2013, însă, în perioada 2013 - 2015, nu a fost identificată nicio familie adoptatoare, efectele sentinței menționate încetând.
Potrivit reclamantei, în prezent, minora este înscrisă în anul școlar 2015 - 2016, fiind în evidența medicului de familie cu diagnosticul de autism, retard psihic sever și despicătură labio - maxilo - palatină. S-a menționat că mama își asumă responsabilitatea pentru creșterea și îngrijirea copiilor aflați în grija sa, însă, față de minora E., manifestă o atitudine indiferentă.
În perioada reevaluată, copilul a fost vizitat de mătușa maternă CM, care a fost impresionată de situația nepoatei sale și a declarat că o va mai vizita și cu alte ocazii. S-a învederat că mătușa locuiește în străinătate și revine doar periodic în țară, astfel încât nu își poate asuma responsabilitatea pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Bunicul matern a refuzat să colaboreze cu autoritățile locale în vederea menținerii legăturii cu nepoata sa și nu au fost identificate alte rude dispuse să acorde sprijin copilului.
Reclamanta a concluzionat că minora are nevoie să îi fie asigurat un mediu cât mai apropiat de necesitățile psihosociale ale acesteia și asigurarea de servicii medicale și primare.
În ședința publică din data de 1x.0x.2016, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes în exercitarea acțiunii, retinand ca prin Hotărârea nr. 1xx/0x.0x.2009 a Comisiei pentru Protecția Copilului Galați s-a dispus înlocuirea măsurii de plasament la asistent maternal profesionist IE cu măsura plasamentului la Centrul de Plasament nr. X Galați în ceea ce o privește pe minora CE, iar prin acțiunea ce facea obiectul cauzei reclamanta a solicitat menținerea aceleiași măsuri, necontestate, luate conform hotărârii menționate anterior.
Potrivit art. 72 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, iar, în cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii. Dispoziții similare erau cuprinse în art. 68 din Legea nr. 272/2004 (forma legii în vigoare la data pronunțării Hotărârii nr. 1xx/0x.0x.2009).
Este evident, astfel, date fiind și dispozițiile art. 73 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, că, ulterior adoptării unei măsuri de protecție specială în condițiile legii, sesizarea instanței este necesară doar în situația în care s-a conturat necesitatea modificării sau încetării măsurii luate cu privire la copil și doar dacă instanța este cea care a dispus o asemenea măsură.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. d C.proc.civ., interesul reprezintă una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile. Interesul poate fi definit ca folosul practic urmărit prin exercitarea acțiunii civile, iar, conform art. 33 alin. 1 C.proc.civ., acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Or, în împrejurarea în care măsura plasamentului în Centrul de Plasament nr. X a fost legal instituită și este în vigoare și în prezent, iar reprezentanții DGASPC nu consideră că este necesară înlocuirea sau încetarea acesteia, acțiunea apare ca fiind lipsită de interes, nefiind identificat un folos practic urmărit prin menținerea măsurii.
Pentru aceste argumente, instanta a admis excepția invocată și a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes.
| ← Actiune in regres | Minor aflat in plasament. Cerere de inlocuire a masurii cu una... → |
|---|
