Modificare măsuri privind copilul. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Decizie nr. 112/A/MF din data de 11.11.2013
Modificare măsuri privind copilul
(Tribunalul Mehedinți d.c.- 112/A/MF /11.11.2013)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 15.03.2013 sub nr. 3928/225/2013, reclamanta S.A.M. , a chemat în judecată pe pârâtul S. I. C. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună , modificarea programului de întrevedere minor, stabilit prin sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011, în sensul ca pârâtul să îl viziteze pe minorul S. D.A., doar la domiciliul minorului și doar în prezenta sa.
În motivarea acțiunii, a arătat că , prin sentința de minori si familie nr. 519/12.05.2011 minorul S. D. A. a fost încredințat reclamantei , spre creștere si educare, iar paratului i s-a încuviințat sa păstreze legături personale cu minorul potrivit următorului program: doua weekenduri in fiecare luna, respectiv prima si a treia săptămâna, de sâmbăta ora 11:00 pana duminica ora 21:00; o perioada de șapte zile si nopți consecutive, in perioada de iarna (intre 1 decembrie si 28 februarie); o perioada de 14 zile si nopți, respectiv 10 consecutive si alte 4 consecutive in perioada de vara (1 iunie - 31 august); de Paste, o zi; de Crăciun o zi.
Solicită ca paratul sa îl viziteze pe minor numai la domiciliul său , fără ca paratul sa il mai ia la domiciliul sau, ca urmare a programului stabilit prin sentința menționata, din următoarele considerente:
Arată că, după ce minorul revine de la domiciliul paratului acesta prezintă tulburări de comportament, stări febrile si insomnii, ca urmare a faptului ca minorul, atunci când se afla la locuința paratului nu are mese regulate si consistente, se culca la ore târzii in noapte si merge cu paratul in vizita la diverse persoane, unde se consuma alcool si se fumează, petrecându-si timpul in condiții care ii pun in pericol sănătatea si dezvoltarea.
Din discuțiile cu minorul, acesta a confirmat faptul ca paratul îl duce pe acesta in restaurant, dându-i sa consume alcool si cafea, acest lucru întâmplându - se de mai multe ori, chiar si in prezenta mea.
Starea sanatatii minorului si tulburările comportamentale ale acestuia au fost diagnosticate de medicul psiholog si consemnate in examinarea psihologica nr. 375/1.03.2013, minorul fiind înscris intr-un program de consiliere, pentru a reuși ca starea psihologica a acestuia sa fie imbunatatita.
Precizează ca imediat după desfacerea căsătoriei dintre ea si parat a fost nevoita sa îl interneze pe minor la Spitalul clinic Louis Turcanu, secția NPI, Timișoara, ca urmare a faptului ca minorul a fost supus unui stres continuu provocat de neînțelegerile permanente din familie.
În toata aceasta perioada paratul nu s-a interesat deloc de soarta minorului.
In urma tratamentului minorul si-a revenit, reușind sa se integreze in colectivul de la grădinița, moment in care paratul si-a făcut din nou apariția, pretinzând drepturi si reușind prin comportamentul sau sa îl destabilizeze emoțional pe minor , periclitându-i sănătatea si dezvoltarea.
În acest sens, solicită ca programul de întrevedere cu minorul sa fie modificat si paratul sa îl viziteze pe minor doar la domiciliul său, fara ca acesta sa mai aibă posibilitatea sa îl ia la domiciliul lui si sa-i agraveze starea sanatatii.
In drept, și-a întemeiez acțiunea pe disp. art. 403 Cod civ.
Pârâtul , a formulat întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă.
A arătat că, nu se poate restrânge dreptul său la a avea relații personale cu minorul, deoarece litigiul d e față este determinat în principal de neînțelegeri de ordin subiectiv dintre reclamanta și pârât iar nu de prejudicii aduse minorului, pentru ca nu există pericolul ca minorul să fie prejudiciat din punctul de vedere al sănătății sau al moralei de relațiile personale cu tatăl sau.
Reclamanta se opune ca pârâtul să ia minorul la domiciliul său, susținând că este necesara permanent prezenta mamei. Este adevărat că atașamentul de mamă este foarte mare la vârste fragede, lucru recunoscut și prin faptul că, la divorț cu acordul său, minorul a fost încredințată reclamantei spre creștere, dar de aici nu se poate concluziona că relațiile personale ale tatălui cu minorul trebuie limitate la vizitele pe care acesta i le va face la domiciliu. Vârsta fragedă impune, dimpotrivă, ca minorul să petreacă un timp cât mai mult cu ambii părinți, eventual în mod egal; altfel, minorul va crește fără tată, iar ulterior, la o vârstă mai mare, va fi prea târziu pentru stabilirea relațiilor normale tată-fiu. Din acest punct de vedere, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Precizează că , prin sentința civila nr. 519/12.05.2011 irevocabila, s-a dispus desfacerea căsătoriei pârtilor prin acord. A fost încuviințata învoiala pârtilor cu privire la încredințarea minorului, astfel încât minorul S. D. A., născut la data de 29 ianuarie 2007 a fost încredințat reclamantei, iar el a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 350 lei lunar. De asemenea, instanța a luat act de învoiala pârtilor cu privire la exercitarea drepturilor părintești, reclamanta fiind obligata sa-i permită sa aiba legaturi personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima si a treia săptămâna a fiecărei luni de sâmbăta dimineața ora 11:00 pâna duminica seara la ora 21:00; o perioadă de șapte zile și nopți, consecutive, în perioada de iarnă (între 01 decembrie și 28 februarie); o perioadă de 14 zile și nopți, respectiv 10 consecutive și alte 4 consecutive, în perioada de vară (01 iunie - 31 august); o zi de Paște și de Crăciun.
De la data pronunțării acestei sentințe si pana in prezent, respectiv pe o perioada de aproape 2 ani, in mod constant s-a preocupat de soarta minorului, l-a vizitat periodic, a păstrat legătura cu acesta și a contribuit material si afectiv la creșterea minorului. L-a vizitat regulat si chiar a petrecut mai multe week-end-uri cu acesta la domiciliul reclamantei. A procedat in acest fel, întrucât in perioada iulie 2011 - august 2012 a lucrat in Orșova, unde locuia cu chirie si de unde venea sa viziteze minorul cel puțin de 2 ori pe luna, alteori si mai des, in funcție de cum era liber de la serviciu. In perioada cat a lucrat in Orșova, chiar reclamanta a venit împreuna cu minorul sa îl viziteze si sa petreacă împreuna câteva week-end-uri, mergând cu aceștia în excursii in zona.
Începând cu luna august 2012, s-a întors sa locuiască in Dr Tr Severin pentru a fi mai aproape de fiul său , ocazie cu care a încercat sa o convingă pe reclamanta, sa respecte hotărârea judecătoreasca si sa îl lase sa petrecă timpul cu fiul său asa cum era in sentința.
De fiecare data cand a rugat-o pe reclamanta sa ii dea copilul conform hotărârii judecătorești, sub diferite pretexte a refuzat, iar el pentru binele copilului a acceptat sa se întâlnesc cu fiul său in prezenta reclamantei.
Mai arată că, minorul a fost dus la Spitalul clinic Loius Turcanu Timișoara, pentru evaluare clinica si investigații de ambii părinți, ceea ce dovedește ca reclamanta încearcă sa inducă in eroare instanța prin susținerile sale din acțiune.
De asemenea precizează faptul că împotriva reclamantei a formulat plângere penală înregistrată la Poliția mun. Dr. Tr. Severin sub nr.2502/02.03.2013 din 1057/P/2013 în care se efectuează acte premergătoare pentru nerespectarea hotărâri judecătorești și rele tratamente asupra minorului. Prin această plângere a încercat să o determine, pe calea legală, pe reclamantă să respecte hotărârea judecătorească .
Opoziția mamei de a nu-i permite să aibă legături personale cu minorul prin luare de la domiciliu este greșită și încalcă reglementările legale, având în vedere că în temeiul art. 43 al. 3 din Codul familiei, potrivit cărora părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea lui profesională , și mai mult decât atât încalcă art. 8 CEDO care consacră dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Reclamanta, la data de 30.04.2013, a formulat răspuns la întâmpinare , prin care înțelege sa invoce excepția nulității întampinarii formulata de paratul S. I. C., aceasta nefiind semnata de parat, astfel ca prevederile art. 205 alin. 2 lit. e) care stabilesc semnătura ca element obligatoriu al intampinarii nu sunt respectate.
De asemenea, in dovedirea susținerilor sale paratul precizează ca înțelege sa uzeze proba cu înscrisuri si proba cu martori, fara a indica insa si atașa copii după aceste înscrisuri, respectiv fara a arata numele si adresele martorilor, astfel ca aceasta întâmpinare nu respecta nici cerința prevăzuta la pct. d) al art. 205 C. pr. civ.
In al doilea rând precizeză ca nu încearcă prin acest demers juridic sa se opună dreptului paratului de a avea legături personale cu minorul sau de a afecta dezvoltarea relației tata-fiu așa cum susține paratul, ci urmărește doar interesul fiului lor , respectiv imbunatatirea stării de sănătate a acestuia, nicidecum " împlinirea aberanta a dorinței de a deveni amanta legala", așa cum afirma paratul.
Mai mult, chiar paratul recunoaște faptul ca nu l-a împiedicat sa se intalneasca cu fiul său , ci din contra l-a invitat in oraș alături de fiul lor si au mers împreuna in excursii in week-end-uri.
Cu privire la plângerea penala la care face referire paratul menționează faptul ca in acel week-end minorul era bolnav, astfel ca acesta nu a putut merge la tatăl sau, acesta convingându-se singur de starea sanatatii minorului întrucât 1-a vizitat si a observat ca se simțea rău.
De altfel, starea sanatatii minorului a fost dovedita cu acte medicale.
In ceea ce privește afirmația paratului cum ca solicitând vizitarea minorului de către acesta fara posibilitatea de a-1 mai lua la domiciliul sau este greșita si nelegala precizează ca, aceasta nu poate fi reținuta întrucât acțiunea formulata are doar scopul de a evita anumiți factori perturbatori- alcool, tutun, mediul inadecvat de petrecere a timpului-care accentuează problemele de sănătate si dezvoltarea minorului.
De altfel, atât din reglementarea naționala cat si din cea europeana rezulta faptul ca întotdeauna primează interesul superior al minorului, iar daca acesta o impune, poate conduce la limitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorul, prevalând fata de acesta din urma, principiu consfințit atât de jurisprudența interna, cat si de cea europeana.
Instanța, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă, apreciind că sunt concludente, a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar , respectiv , certificatul de naștere al minorului ,Sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011,examinarea psihologică nr.375/1.03.2013, adeverința medicală nr.179/11.03.2013, biletul de ieșire din spital din 3.08.2011, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii C.G. D. și A. M.
Prin sentința civilă nr. 403/MF/04.06.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea reținând că pârâtul manifestă afecțiune față de minor, susținerile reclamantei potrivit cărora minorul se culca la ore târzii și mergea cu pârâtul în vizită la diverse persoane unde se consuma alcool și se fumează, petrecându-și timpul în condiții care îi pun în pericol sănătatea și dezvoltarea nu au fost dovedite.
S-a mai reținut că atât minorul cât și pârâtul au dreptul de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin stabilirea și dezvoltarea unor relații personale, în mod efectiv și fără nici o ingerință, legăturile personale ale minorului cu tatăl său trebuie să fie menținute cu regularitate și nu cu un caracter sporadic, accidental, impunându-se ca relațiile personale dintre pârât și minor să se desfășoare în continuare la locuința tatălui, așa cum s-a stabilit prin sentința nr. 519/2011, în contextul în care nu s-a probat că dezvoltarea fizică și psihică a minorului ar fi afectată din cauza legăturilor personale cu tatăl său.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs ( recalificat în apel) reclamanta, susținând că instanța nu a analizat în profunzime probele depuse la dosar în susținerea cererii de chemare în judecată, enumerând articole din codul civil care nu au corespondent în realitate.
Ulterior, reclamanta a depus dezvoltare motive apel ,prin care a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât față de probele administrate în cauză, instanța în mod eronat nu a reținut faptul că vizitele minorului la domiciliul pârâtului îi afectează starea sănătății, din actele medicale aflate la dosar rezultând că sănătatea minorului s-a agravat, instabilitatea sa emoțională s-a accentuat, că interesul superior al minorului, primează, astfel că poate fi limitat dreptul tatălui la legăturile personale cu minorul și cu atât mai mult la modificarea modalității concrete de exercitare a acestui drept.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că programul de vizitare al minorului rezultat din căsătoria părților ,s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,în data de 12.05.2011, prin cererea dedusă judecății,reclamanta solicitând modificarea modalității de vizitare stabilită irevocabil, fără a dovedi că starea de sănătate a minorului s-a agravat ca urmare a întâlnirilor pe care acesta le-a avut cu tatăl său, la locuința acestuia, din actele medicale și examinarea psihologică, rezultând că minorul are o stare de anxietate, însă din relatările martorilor audiați în cauză, coroborate cu demersurile făcute de pârât în scopul păstrării legăturilor personale cu fiul său, reiese că acesta manifestă atașament față de copil, prima instanță apreciind în mod corect, pe baza probelor respective, că dezvoltarea fizică și psihică a copilului nu este afectată de interacțiunea dinte copil și părintele său.
Art. 14 și 15 din legea nr. 272/2004 , dar și art. 262 alin. 2 c.civ. și art. 263 alin. 1 c.civ. art. 401 c. civ., menționate în considerentele hotărârii de către instanță, pentru motivarea în drept a acesteia, vizează dreptul copilului dar și al părintelui separat de copilul său, de a se bucura reciproc de compania celuilalt, relația dintre părinți și copii intrând în sfera vieții de familie,în sensul art. 8 din Convenție, astfel că, susținerile apelantei sub acest aspect , nu sunt întemeiate.
Ori, starea conflictuală evidentă dintre părinții minorului , afectează raporturile familiale dintre părinte și copil, programul solicitat de reclamantă, respectiv ,vizitarea copilului de către tatăl său la domiciliul acesteia, nu ar putea fi pus în practică, aceasta,prin atitudinea sa,intenționând ,de fapt , îndepărtarea copilului de tatăl său.
Prin urmare, s-a apreciat corect, pe baza probatoriului administrat în cauză , că dreptul minorului și al pârâtului, de a avea o viață de familie, nu se poate realiza în mod efectiv decât în modalitatea stabilită prin sentința nr. 519/2011, respectiv legăturile personale dintre tată și fiu să aibă loc în continuare, la locuința tatălui, astfel că , în conf. cu disp. art. 480 c. pr. civ. ,urmează a respinge ca nefondat apelul.
| ← Ordin de protecţie. Jurisprudență Minori | Anulare act → |
|---|
