Modificarea cererii de chemare în judecată, în sensul indicării altor persoane în calitate de pârâţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 8 din data de 27.01.2014
Reclamanta a învestit inițial instanța cu o cerere de revendicare și constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în baza cărora pârâții P.D. și P.M. au dobândit imobilul în litigiu. Revendicarea a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cererii de constatare a nulității absolute, ce a fost disjunsă și înregistrată separat.
După rămânerea irevocabilă a sentinței civile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, dosarul a fost repus pe rol și s-au administrat probe.
Din raportul de expertiză topometrică a rezultat că nu există identitate între imobilul deținut de pârâți și cel ce a aparținut autoarei reclamantei.
La acel moment, reclamanta a formulat o cerere completatoare, solicitând să fie introdus în cauză, în calitate de pârât, municipiul B, prin Primar, ca posesor neproprietar al terenului revendicat, așa cum rezulta din raportul de expertiză.
Momentul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată.
Decizia civilă nr. 8/A din 27.01.2014 a Curții de Apel Galați
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 639/113/2009 reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâții P.M. și P.D. solicitând obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, str. V., nr…
În motivarea cererii se arată că imobilul format din teren în suprafață de 171 mp și construcții, situat în B, str. V., nr…, a fost dobândit de părinții reclamantei în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2108/1940. Se susține că în baza certificatului de moștenitor nr. …/10.06.2008 reclamanta este sigura moștenitoare a părinților săi. Imobilul a fost naționalizat, iar pârâții au dobândit bunul prin cumpărare, în baza contractelor autentificate sub nr. 6461/30.06.2005 și 9706/15.09.2005 de la un non-dominus. În aceste condiții se solicită compararea titlurilor de proprietate, constatarea că titlul reclamantei este preferabil. S-a făcut trimitere la d.c. nr. 190/20.01.2004 și d.c. nr. 5613/24.06.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, d.c. nr. 449/22.03.2007 a Curții de Apel Craiova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil de la 1865, art. 17 din Carta fundamentală a drepturilor omului, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
În întâmpinarea formulată pârâții P.D. și P.M. arată că sunt cumpărători de bună credință, că a fost verificată cartea funciară în care este înscris imobilul, nu era notat niciun litigiu. Și autorii pârâților au dobândit imobilul cu bună credință, prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2005.
Prin cerere reconvențională pârâții au solicitat în contradictoriu cu reclamanta să se constate că sunt proprietarii construcțiilor situate pe terenul revendicat.
În motivarea cererii se arată că pârâții sunt constructori de bună credință, au cumpărat o parte a construcției de la pârâții L.V.G. și L.G., construcția fiind terminată în baza autorizației de construire eliberată acestora din urmă. Pentru că s-a adus un spor de valoare construcției, se solicită a fi despăgubiți cu contravaloarea bunului.
Cererea reconvențională nu a fost întemeiată în drept.
Reclamanta a completat cererea dedusă judecății solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6461/30.06.2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9706/15.09.2005 în contradictoriu și cu pârâții L.V.G., L.G. și M.G., cerere care a fost disjunsă formându-se dosarul nr. 9152/196/2010 al Judecătoriei Brăila.
La data de 11.06.2012 s-a ridicat de către reclamantă excepția nelegalității ordinului nr. 419/29.10.2004 emis de Prefectul județului B pârâtului M.G., pentru terenul în suprafață de 171 mp, situat în Brăila, str. V., nr…, excepție care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 29.10.2012 a Tribunalului Brăila.
Prin sentința civilă 767/18 iunie 2013 a Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondată acțiunea, cât și cererea reconvențională.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.11.1940 C.M. și E.M. au dobândit imobilul situat în Brăila, str. V., nr… cu toate clădirile, îmbunătățirile și împrejmuirile aflate pe acesta. Dovada calității de moștenitor a reclamantei de pe urma defunctei K.M. s-a făcut cu copia certificatului de calitate de moștenitor nr. …/10.06.2008. Din certificatul aflat la dosar rezultă că E.M. a lăsat ca rude apropriate în viață pe soția sa, K.M., și pe fiica sa, M.
Nu s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive a imobilului aflat în litigiu, însă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005, pârâții P.M. și P.D. au dobândit de la pârâții L.V.G. și L.G. cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului situat în Brăila, str. V., nr..., înscris în cartea funciară …/N a localității B, având număr cadastral provizoriu … și o suprafață de 171 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/2005 pârâții P.M. și P.D și L.V.G și L.G. au dobândit de la pârâtul M.G. în cote indivize și egale dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus, vânzătorul deținând bunul imobil prin atribuire în baza ordinului nr. …/29.10.2004 emis de Prefectul județului B, în baza Legii nr. 341/2004.
Pârâții L.V.G. și L.G. au obținut autorizația de construire nr. …/27.12.2005 pentru edificarea unei construcții locuință P+1.
Prin s.c. nr. 8508/17.11.2011 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin d.c. nr. 170/12.04.2012 a Tribunalului Brăila, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. …/30.06.2005 și …/15.09.2005.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert J.N. pe str. V. nu există imobil cu număr poștal 10 bis, secvența de numerotare fiind 6, 8, 10, 10A, 12 etc. Imobilul aflat în proprietatea pârâților P.D. și P.M. a fost identificat la număr poștal 10A. S-a constatat că acest imobil nu este identic cu imobilul revendicat de reclamantă, care a aparținut autorilor acesteia. Imobilul aparținând autorilor reclamantei a fost identificat pe planul topografic al Municipiului B din anul 1976, prin compararea formei și dimensiunilor imobilelor de pe str. V. cu forma și dimensiunile din schița veche a imobilului revendicat. A fost identificat imobilul aparținând autorilor reclamantei ca fiind cel din str. V., nr… Reclamanta a făcut demersuri pentru depunerea la dosarul cauzei a altei schițe aferente contractului de vânzare-cumpărare a imobilului revendicat, fără însă a putea fi identificat un astfel de înscris. S-a comunicat expertului o copie a contractului de vânzare-cumpărare al vânzătorilor de la care autorii reclamantei au dobândit imobilul, expertul menținându-și și în aceste condiții punctul de vedere exprimat.
Pe baza acestor concluzii reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de modificare a acțiunii solicitând chemarea în judecată a pârâtei Municipiul B, prin primar, pentru lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în Brăila, str. V., nr…, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 16.05.2013, în temeiul dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
S-a reținut că, din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul revendicat de reclamantă se află în posesia vreunui pârât, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 480 Cod civil de la 1865, a respins acțiunea dedusă judecății ca nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a reținut că a fost precizată de pârâți în sensul că înțeleg să se judece doar cu pârâtul M.G., proprietar al terenului pe care a fost edificată de către aceștia construcția, având în vedere constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Pe de o parte, s-a reținut că la momentul edificării construcției, terenul se afla în proprietatea pârâților reclamanți, locuința fiind edificată în baza unei autorizații de construire. Nu s-a luat în considerare susținerea potrivit căreia autorizația a fost eliberată înainte de încheierea celor două contracte pe numele pârâților L.V.G. și L.G., și ca urmare aceasta nu le profită, atât timp cât modificările ce trebuie efectuate se pot face pe cale administrativă în baza unei cereri.
Pârâții au susținut chiar că o parte a construcției a fost ridicată de pârâții L.V.G. și L.G., fiindu-le înstrăinată. Pe de altă parte, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, prin care se solicită să se constate că pârâții reclamanți sunt proprietari asupra construcțiilor, nu este fondată, aceștia putând solicita să se constate în temeiul dispozițiilor art. 492 Cod civil că sunt constructori de bună credință, deoarece au edificat construcțiile cu consimțământul proprietarului terenului, respectiv pârâtul M.G. Edificarea unei construcții pe terenul altuia cu materiale proprii nu este de natură a duce la dobândirea unui drept de proprietate, drept ce se poate dobândi doar în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza textelor de lege invocate a respins ca nefondată cererea reconvențională dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâții-reclamanți P.M. și P.D.
Reclamanta S.M. a criticat soluția instanței de fond, în principal, sub următoarele aspecte:
1) Instanța de fond, în mod nelegal, a respins cererea de introducere în cauză a municipiului B. și stabilirea obiectului acțiunii, încălcându-se astfel disp. art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, care instituie îndatorirea judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, la aflarea adevărului și disp. art. 132 Cod procedură civilă, ce reprezintă mijlocul pus la dispoziția reclamantului pentru a da eficiență principiului instituit prin art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă.
Necesitatea modificării acțiunii a rezultat după administrarea probei cu expertiză, astfel încât erau imposibil de prevăzut momentul promovării acțiunii această împrejurare, neputând exista certitudinea identificării exacte, a suprapunerii perfecte cu imobilul reclamantei.
Întrucât disp. art. 132 Cod procedură civilă nu sunt imperative, e permisă modificarea cererii și după prima zi de înfățișare, în condițiile în care profită fără dubiu și părților din cadrul procesual inițial, iar reclamantei nu i se poate reproșa nicio culpă procesuală.
Pârâții-reclamanți au criticat soluția instanței de fond numai sub aspectul modului de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.000 lei (3.500 lei onorariul pentru cele două expertize și 1.500 lei onorariul de avocat).
Examinând soluția instanței de fond prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Apelul reclamantei
Pentru a verifica aplicarea corectă a disp. art. 132 Cod procedură civilă, în speță, e necesară analiza atitudinii procesuale a reclamantei pe parcursul soluționării dosarului.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23.02.2009, reclamanta S.M. a învestit instanța cu o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâții P.M. și D., prin care a solicitat să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate imobilul ce a aparținut părinților săi, C.M. și E.M., imobilul ce se identifică în prezent cu acela situat în str. V. nr. 10A.
Părinții-reclamanți P.D. și P.M. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate că sunt constructori de bună-credință ai imobilului și, în eventualitatea admiterii acțiunii în revendicare, să fie obligată reclamanta, prin aplicarea dispozițiilor din materia accesiunii, la plata contravalorii construcției.
La data de 22.06.2009, reclamanta-pârâtă S.M. a formulat cererea completatoare, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare …/30.06.2005, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005, prin care pârâții-reclamanți P.D. și P.M. au dobândit de la M.G. și respectiv L.V. și L.G. imobilul în litigiu.
Prin încheierea din 08.10.2009 a Tribunalului Brăila s-a dispus disjungerea cererii completatoare și formarea altui dosar și, în conformitate cu disp. art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată acțiunea în revendicare până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în cererea completatoare.
Prin sentința civilă 8508/17.11.2011 a Judecătoriei Brăila s-a admis cererea formulată de reclamanta S.M. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/30.06.2005 de BNP Societatea civilă "V.și A."; și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2005 de BNP Societatea civilă "V. și A.";.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de pârâți împotriva acestei sentinței a fost respins ca tardiv formulat.
Prezentul dosar a fost repus pe rol la data de 12.06.2012, termen la care reclamanta S.M. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 419 din 29.10.2004, emis de Prefectul județului B în baza Legii nr. 341/2004, prin care pârâtului M.G. i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 171 mp teren, situat în str. V. nr...
Prin încheierea din 29.10.2012, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de sesizare a Secției a I-a civilă și de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Ordinului 419/29.10.2004, cu motivarea că nu e vorba de un act administrativ, ci de un act civil, ce poate fi atacat pe calea dreptului comun.
În cauză, au fost efectuate două rapoarte de expertiză, una topometrică de identificare a imobilului revendicat și alta tehnică imobiliară.
După ce din concluziile raportului de expertiză topometrică a rezultat că imobilul deținut de pârâți pe strada V. nr... nu este cel dobândit de autorii reclamantului, reclamanta a solicitat la data de 26.04.2013 suplimentarea obiectivului expertizei cu un nou punct, respectiv identificarea imobilului ce a aparținut autorilor reclamantei.
La data de 16.05.2013, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat să fie introdus în calitate de pârât și municipiul B, prin primar, argumentând la fel ca în motivele de apel, că necesitatea modificării a reieșit din aspectele noi ce rezultau din raportul de expertiză topografică și că nu i se poate reproșa nicio cupă procesuală, având în vedere situația probatoriului din cauză.
Prin încheierea din 16.05.2013 s-a respins ca tardiv formulată cererea modificatoare.
Ulterior, din raportul de expertiză suplimentar a rezultat că nu există identitate între imobil deținut de pârâții-reclamanți P.M. și P.D. și cel dobândit la 15 noiembrie 1940 de autorii reclamantei, E. și C.M.
Apelanții afirmă că, raportat la dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, ce stipulează îndatorirea judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale de aflare a adevărului, raportat la împrejurările concrete ale speței, în situația în care necesitatea modificării a reieșit după administrarea probei, dincolo de orice culpă procesuală a reclamantei, era posibilă modificarea acțiunii la acel moment, avându-se în vedere și dispozițiile supletive ale art. 132 Cod procedură civilă.
Susținerile apelanților nu pot fi primite.
Potrivit art. 132 alin 1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, pentru a face întâmpinare.
Pentru a verifica dacă modificarea adusă de reclamanți cererii lor inițiale a fost ori nu făcută în termenul legal trebuie așadar, să ne raportăm la definiția dată instituției primei zile de înfățișare. Potrivit art. 134 Cod de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual și de a complini anumite deficiențe, de a invoca anumite excepții, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfățișare atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior. Privind prin prisma importanței efectelor pe care le are aceasta prima zi de înfățișare, interpretarea dată noțiunii de "a putea pune concluzii";, a fost aceea ca părțile să aibă cunoștință de posibilitățile procedurale pe care legea le pune la dispoziție pentru a-și apăra drepturile și de a avea efectiv posibilitatea punerii de concluzii în cauză
În speță, este dincolo de orice îndoială că modificarea cererii de chemare în judecată a fost formulată cu mult după prima zi de înfățișare.
Astfel, în cauză, instanța luase act la data de 22.06.2009 de o cerere modificatoare (completatoare) pentru soluționarea căreia dosarul a fost suspendat tip de 2 ani și 6 luni, fiind repus pe rol a 12.06.2012.
La acel moment instanța a soluționat și o cerere de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului privind suprafața de teren revendicat.
Mai mult, în cauză s-au încuviințat și administrat probe: expertiză topografică și tehnică - imobiliară.
În concluzie, la data de 16.05.2013 când s-a formulat cererea completatoare era cu mult depășită prima zi de înfățișare .
Se admite, totuși, că disp. art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ și că atunci când partea adversă nu se opune, cererea completatoare poate fi soluționată în cadrul aceluiași dosar.
În caz contrar, instanța urmează să constate decăderea dreptului reclamantului din dreptul de a modifica cererea (art. 132 Cod procedură civilă și art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă).
Aceasta din urmă este situația din speță, din mai multe considerente:
1) Pârâții-reclamanți P.N. și P.D. nu au fost de acord cu cererea modificatoare, exprimându-și opoziția la termenul din 16.05.2013.
2) Așa numita cerere completatoare era în realitate o cerere cu totul nouă vizând un alt imobil, situat în str. V. nr…, județul B și alt pârât municipiul B, prin primar general.
3) Admiterea unei astfel de modificări/completări ar fi însemnat nu numai încălcarea disp. art. 132 Cod procedură civilă, ci și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, căci ar fi rupt echilibrul procesual între părți.
Astfel, ca urmare a unei erori a reclamantei, pârâții au fost chemați în judecată la data de 23.02.2009 pentru revendicarea imobilului pe care l-au dobândit în baza a două contracte de vânzare-cumpărare din anul 2005, imobil ce nu coincidea cu acela al autorilor reclamantei.
Mai mult, prin admiterea cererii formulate de reclamantă s-a dispus anularea actelor de proprietate ale pârâților-reclamanți și s-a încercat și anularea Ordinului Prefectului cu privire la teren.
Reclamanta-pârâtă nu se poate prevala de lipsa oricărei culpe referitoare la identificarea imobilului pentru că, în baza schiței anexă la contractul de vânzare-cumpărare al autorilor ei, putea apela anterior declanșării procesului, la serviciile unui expert topometrist.
Modificarea/completarea acțiunii ar fi extrem de împovărătoare pentru pârâții-reclamanți, chemați în garanție în judecată încă din anul 2009, sub aspectul duratei rezonabile de soluționare a cauzei, întrucât practic ar începe un nou proces în care s-ar administra probatorii, în contradictoriu cu noul pârât, municipiul B, dar ar figura în continuare în calitate de părți și P.M. și P.D., cu privire la care nu s-a renunțat la judecată.
Din toate aceste considerente, Curtea apreciază că apelul reclamantei este nefondat și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă urmează să fie respins ca atare.
Apelul pârâților
Din considerentele reținute la pct. 3 din analiza apelului reclamantei, reținând culpa reclamantei în declanșarea procedurii, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile probate (contravaloarea expertizei topografice necesară pentru soluționarea, cererii în revendicare - 2.500 lei și ½ din onorariul de avocat - 1.500 lei), dar și împrejurarea că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată legate de respingerea cererii reconvenționale, urmează să admită apelul declarat de pârâții-reclamanți P.M. și P.D. și să schimbe soluția instanței de fond numai cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
În consecință, va obliga pe reclamantă la plata sumei de 4.000 lei.
Onorariul de 1.000 lei plătit pentru efectuarea expertizei tehnice imobiliare nu poate fi acordat, deoarece viza soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâtă, respinsă pe fond, soluției ce nu a făcut obiectul criticii în apel.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată în apel.
| ← Divorţ şi stabilirea autorităţii părinteşti în cauze cu... | Plângere împotriva înscrierii în cartea funciară → |
|---|
