Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru plata drepturilor salariale reprezentate de diferenta intre cuantumul sporului cuvenit si cuantumul sporului efectiv primit
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1070 din data de 20.09.2016
Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru plata drepturilor salariale reprezentate de diferenta intre cuantumul sporului cuvenit si cuantumul sporului efectiv primit este data cand salariatul a cunoscut efectiv sporurile ce i-au fost acordate și de când acesta avea la dispoziție 3 ani pentru a solicita instanței să i se calculeze și să i să plătească eventuale diferențe neacordate.
Sentinta civila nr. 1070/20.09.2016
Prin cererea înregistrată sub nr. 2xxxx/233/2015, pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta CAG a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AM S.A., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata unor sume reprezentând sporuri cuvenite și neacordate în procent de 100%, constând în spor vechime, spor de condiții grele, spor de siguranța circulației și spor de condiții nocive.
În motivarea cererii, a arătat că în data de 0x.0x.2014 a depus la compartimentul Resurse Umane din cadrul AM S.A., adresa nr. 8xxx/0x.0x.2014 prin care a solicitat sa i se acorde plata tuturor sporurilor cuvenite și neacordate sau acordate în procent diminuat, pe toata perioada cât și-a desfășurat activitatea în cadrul S.C. AM S.A., dar nu a primit sporurile solicitate, astfel încât a formulat cererea de chemare în judecată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Galați, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Totodată, a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că acțiunea are caracter patrimonial deoarece se urmărește obținerea unor drepturi bănești, termenul de prescripție fiind de 3 ani, conform art. 268 alin.1 lit. c Codul Muncii, art. 2501 alin.1 Cod civil. A mai precizat că data nașterii dreptului la acțiune este data încetării raporturilor de muncă, moment la care acesteia i s-a înmânat carnetul de muncă din care aceasta a aflat cu certitudine sporurile ce i-au fost acordate. Reclamanta și-a încetat activitatea în 1x.0x.1999 și chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripție ar curge de la data când i s-a eliberat adeverința în care sunt consemnate toate sporurile acordate (2x.0x.2008), acțiunea este oricum prescrisă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece pe durata cât a fost încadrată în muncă reclamanta a beneficiat de drepturile salariale prevăzute în contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta, precum și în contractul colectiv de muncă aplicabil la acea dată, sporurile fiind acordate în concordanță cu reglementările legale în vigoare la acea dată. Pârâta a detaliat în ce procent a fost acordat fiecare dintre sporurile cuvenite reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2xxx/1x.0x.2016, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, invocată de parata AM S.A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția I Civilă, unde dosarul a fost înregistrat sub același număr, în data de 0x.0x.2016.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 C.pr.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune a Tribunalului Galați, invocată de pârâta, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta a fost angajată în cadrul UET - Secția RCM, în perioada 0x.1x.1981 - 1x.0x.1999 și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata unor sume reprezentând sporuri cuvenite și neacordate în procent de 100%, constând în spor vechime, spor de condiții grele, spor de siguranța circulației, spor de condiții nocive, pe perioadele evidențiate în adeverința nr. 9xxx/6xxxxxx/2x.0x.2008.
Conform adeverinței, reclamanta a beneficiat de următoarele sporuri care nu erau înscrise în carnetul de muncă : spor de vechime din 01.04.1992 până în 12.08.1999, spor de condiții grele din 01.02.1990 până în 12.08.1999, spor de siguranța circulației din 01.07.1991 până în 12.08.1999, precum si de spor pentru muncă prestată în timpul nopții pentru perioade din intervalul dintre 01.11.1981 și 12.08.1999.
Potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În cazul reclamantei, dreptul la acțiune nu s-a născut la data încetării raporturilor de muncă, după cum a invocat pârâta prin întâmpinare, deoarece chiar dacă la acea dată i s-ar fi înmânat carnetul de muncă, după cum a învederat pârâta (fără însă a și proba), din adeverința nr. 9xxx/6xxxxxx/2x.0x.2008 rezultă că sporurile nu erau înscrise în carnetul de muncă.
Prin urmare se poate reține că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este 2x.0x.2008, de când reclamanta a cunoscut sporurile ce i-au fost acordate și de când aceasta avea la dispoziție 3 ani pentru a solicita în fața instanței să i se calculeze și să i să plătească eventuale diferențe neacordate. Or, reclamanta a formulat prezenta acțiune în 2x.1x.2015, la mai mult de 3 ani de când începuse să curgă termenul de prescripție.
Instanța a reținut și că susținerea reclamantei, potrivit căreia termenul de prescripție a început să curgă în 1x.0x.2015 și 0x.1x.2015, este nefondată. La datele respective au fost emise de pârâtă adrese prin care a informat-o pe reclamantă cu privire la stadiul de soluționare a solicitării sale privind eliberarea unei adeverințe care să ateste venitul brut realizat lunar de reclamantă, cu menționarea acordului global și a sporurilor aferente, iar reclamanta nu poate face să curgă un nou termen de prescripție prin formularea unor asemenea solicitări de eliberare de adeverințe după ce a luat cunoștință din 2008 de sporurile de care beneficiase.
Cum a fost admisă excepția dreptului la acțiune, iar acțiunea a fost respinsă ca prescrisă, nu s-a mai impus cercetarea motivelor invocate de reclamantă pe fondul cauzei.
| ← Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la... | Începerea executării faţă de o persoană decedată nu... → |
|---|
