Ordin de protecţie. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 690 din data de 07.06.2016
Chitanță de mână . Hotarâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.12.2015 pe rolul Judecătoriei Drăgășani sub nr. de dosar 2938/223/2015 reclamanta S M C, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S G V emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, evacuarea pârâtului din locuință și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe de 100 m față de locuință și interdicția ca pârâtul să se apropie de fiicele lor.
Reclamanta a arătat în motivarea acțiunii, în esență că din cauza acțiunilor și inacțiunilor intenționate ale pârâtului, pe fondul consumului de alcool atât ea cât și ambele fiice ale cuplului sunt permanent amenințate, pârâtul fiind o persoană agresivă atât din punct de vedere fizic cât și verbal. A mai arătat că a fost lovită de mai multe ori de pârât iar fiica cea mare a fost strânsă de gât când a dorit să îi ia apărarea.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 217 / 2003.
Prin sentința civilă nr. 817/16.12.2015, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S M și s-a dispus evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei situată în com. Șușani, să nu se apropie de reclamantă și de fiicele sale la o distanță mai mică de 100 m, să nu se apropie de unitatea de învățământ a fiicei S C A, la o distanță mai mică de 100 m.
Prin decizia nr. 134/A/2016 a fost admis apelul declarat de pârâtul S G - V împotriva Sentinței civile nr.817 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. 2938/223/2015, desființată sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Drăgășani.
S-a reținut că prima instanță a pronunțat sentința civilă criticată cu nerespectarea regulilor de procedură privind citarea pârâtului, implicit cele referitoare la dreptul de apărare al acestuia pentru că, pentru primul termen de judecată fixat la data de 16 decembrie 2015, când părțile au fost citate pentru a se prezenta la proces, nu s-a făcut dovada comunicării citației către pârât iar, prima instanță a procedat la soluționarea litigiului în fond, fără a da posibilitatea legală pârâtului de a se apăra, de a avea acces deplin la justiție, încălcând astfel principiile fundamentale ale procesului civil prev. de art.6,7 și 8 Cod proc.civ. De asemenea, s-a reținut că s-au încălcat și prevederile art.27 alin.2 din Legea nr.217/2003, text de lege ce prevede citarea părților de urgență, citare însemnând respectarea normelor procedurale care prevăd inclusiv dovada că cel în cauză a primit personal sau în alt mod prevăzut de lege citația.
În rejudecare, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitată de ambele părți.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind lipsită de interes în ceea ce privește emiterea ordinului de protecție pentru S C A, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 234 din 15 aprilie 2016, Judecătoria Drăgășani a respins cererea care o privește pe S C A ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S M-C, în contradictoriu cu pârâtul S G-V.
A fost admisă cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 800 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În considerentele sentinței s-a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, referitor la cererea formulată în numele numitei S C A, instanța constatând că aceasta este majoră, potrivit certificatului de naștere aflat la fila 13 dosar, a respins cererea care o privește pe S C A ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, art. 23 alin. 1, așa cum a fost modificată de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, anumite obligații sau interdicții.
Condiția esențială necesară pentru a beneficia de această protecție, este reprezentată de dovada existenței unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violență fizică sau psihică din partea unui membru al familiei.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, la solicitarea ambelor părți, reiese faptul că între reclamantă și pârât există o stare conflictuală, pe fondul căreia pârâtul i-a adresat cuvinte jignitoare acesteia și fiicei cea mare a cuplului. Cu toate acestea din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța nu poate reține faptul că viața, integritatea fizică sau psihică ale reclamantei ar fi puse în pericol printr-un act de violență din partea pârâtului.
Chiar, martora … ascultată la solicitarea reclamantei, a arătat faptul că nu au văzut-o pe reclamantă lovită, iar cele relatate în fața instanței erau cunoscute de către aceasta mai mult din povestirile reclamantei, pentru că în prezența sa nu au fost exercitate acte de violență fizică asupra reclamantei. Martora … a arătat numai că pârâtul obișnuia să îi adreseze injurii reclamantei pe fondul consumului de alcool.
Martorul …, fiind ascultat de către instanță a arătat că nu l-a auzit niciodată pe pârât să o jignească pe reclamantă și nici să exercite acte de violență asupra acesteia. Martorul a arătat că a asistat la momentul la care pârâtul i-a spus fiicei cea mare a cuplului pe un ton mai ridicat, să intre în casă și a îmbrâncit-o spre casă. Arată că nu crede că pârâtul ar constitui un pericol pentru reclamantă, și că părțile ar putea să conviețuiască în continuare în aceeași casă.
Apoi, reclamanta a susținut că a formulat plângeri la Poliția din Comuna Șușani, însă, din adresa la dosar reiese că pârâtul este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 228, respectiv furt, art. 229 alin. 1 lit. d, respectiv furt calificat și art. 287 alin. 1 lit. g, nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În aceste condiții, din adresa menționată, reiese în mod evident că petentul nu este cercetat penal pentru săvârșirea unor infracțiuni contra persoanei, fiind vorba despre infracțiuni contra patrimoniului.
În vederea emiterii în favoarea unei persoane a unui ordin de protecție, respectiv pentru a limita alteia, pretins agresivă, libertatea de mișcare, cu consecințele drastice prevăzute de lege în caz de nerespectare a acestora, respectiv condamnare la pedeapsa închisorii fără posibilitatea de a se dispune suspendarea executării pedepsei, legea impune existența unor dovezi certe privind persoana care exercită violențele(fizice sau psihice) și starea de pericol ce decurge din exercitarea acestora.
Prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește să evacueze pârâtul din locuință și să obțină obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe de 100 m față de locuință și interdicția ca pârâtul să se apropie de fiicele lor.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, pentru a se emite un ordin de protecție împotriva unei persoane trebuie să se dovedească faptul că această persoană urmărește, prin acte de violență să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică a unei persoane, aspect care în speța de față nu a fost dovedit.
Prima instanță a concluzionat că din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu reiese că pârâtul ar constitui un pericol pentru reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 234 din 15 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Drăgășani a declarat apel reclamanta S M C.
Apelul a fost declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 468, 470 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă aplicabil cauzei față de data formulării cererii de chemare în judecată, ulterioară datei de 15 februarie 2013, și de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că la data de 20.04.2015 a formulat cerere de divorț în contradictoriu cu S G V solicitând instanței de judecată desfacerea căsătoriei dintre părți din vina exclusivă a pârâtului, întrucât acesta consumă în mod excesiv și frecvent alcool, iar pe fondul consumului de alcool devine agresiv fizic și verbal, în privința apelantei și a fiicei noastre majore S CA, precum și pentru faptul că acesta a intrat într-o relație extraconjugală.
La data de 02.12.2015, până la pronunțarea hotărârii de divorț a formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecție, întrucât pârâtul S G V și-a intensificat acțiunile agresive asupra apelantei și a fiicei părților, S C A, apelanta fiind lovită, iar fiica fiind strânsă de gât, ca urmare a faptului că a depus acțiunea de divorț, pârâtul amenințând chiar că va da foc casei în care locuiesc în timp ce dormim.
În cadrul dosarului privind cererea de emitere a ordinului de protecție a fost audiat martorul … vecina de gard (fila 30 dosar fond), care a relatat pe larg problemele cu care familia se confruntă ca urmare a comportamentului agresiv și violent al numitului S G V.
La data de 21.01.2016 a fost pronunțată sentința civilă nr. 101/2016 în dosarul nr. 913/223/2015 privind desfacerea căsătoriei dintre apelantă și S G V, instanța constatând în mod definitiv că vinovat de desfacerea căsătoriei este pârâtul S G V, datorită agresiunilor fizice și insultelor la care sunt supuse apelanta și fiica mai mare S C A)
In rejudecarea prezentului dosar a fost audiat martorul… care deși nu este vecină cu părțile, a relatat că pârâtul consumă băuturi alcoolice și devine agresiv, acesta intervenind ca apelanta să nu fie bătută.
Mai mult decât atât, chiar și martorul pârâtului … a relatat că pârâtul a exercitat agresiuni asupra fiicei majore a părților.
Prin ordonanța din 08.12.2015 dispusă în dosarul nr. 1046/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani s-a constatat că suspectul Stelea Gheorghe Viorel a adresat amenințări cu moartea și a agresat-o fizic pe S C A, suspectul recunoscând săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, organul "de urmărire1 penală reținând că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare și lovire sau alte violențe.
Cu toate acestea, instanța de fond prin Sentința civilă nr. 234/15.04.2016 pronunțată în Dosarul nr. 2938/223/2015* al Judecătoriei Drăgășani a respins cererea de emitere a ordinului de protecție, analizând în mod eronat probele administrate în cauză.
Apelanta a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată și a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă fără dubiu ca S G V devine violent fizic și verbal pe fondul consumului de alcool, pe care acesta îl consumă în mod frecvent.
Chiar dacă, hotărârea instanței la prima judecată în fond a fost desființată, declarația martorului … are relevanța foarte mare, întrucât aceasta este vecină gard în gard cu familia apelantei, fiind singura persoană care cunoaște situația de fapt aproape în totalitate, aceasta relatând că au fost exercitate acte de violență fizică și psihică asupra apelantei și fiicei părților. Chiar martorii audiați la fond în rejudecare, deși aceștia sunt persoane care au văzut decât de câteva ori comportamentul intimatului au relatat că acesta are o atitudine amenințătoare la adresa apelantei, jignind-o și aplicând "corecții" părintești fiicei cea mare.
Mai mult decât atât, martorul pârâtului, respectiv …, are o atitudine cel puțin oscilatorie, declarând în fața organelor de cercetare penală că a scăpat-o pe S C A de tatăl său S G V, când acesta o strângea de gât, aspect reținut prin ordonanța din 08.12.2015, iar în declarația de martor de la fila 23 să relateze că el consideră că părțile pot conviețui în aceeași casă și că pârâtul nu constituie un pericol pentru apelantă și fiică.
Instanța de fond în rejudecare nu a observat că prin ordonanța din 08.12.2015 dispusă în dosarul nr. 1046/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani s-a constatat că suspectul S G V a adresat amenințări cu moartea și a agresat-o fizic pe fiica acestora, S C A, suspectul recunoscând săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, organul de urmărire penală reținând că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare și lovire sau alte violente.
Apelanta a mai susținut că și daca se va aprecia că cererea introdusă de fiica majoră este neconformă, neexistând mandat de formulare a acțiunii din partea acesteia, întrucât la data introducerii aceasta era majoră, probele administrate în privința acesteia pentru dovedirea violenței în familie sunt câștigate cauzei, făcând dovada atitudinii și comportamentului neadecvat pe care fostul soț îl are față de familie.
Apelanta a mai susținut că sentința apelată este nelegală întrucât instanța de fond a pronunțat hotărârea cu nesocotirea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 întrucât nu as avut în vedere că viața apelantei și a fiicei acesteia le este pusă în pericol, intimatul amenințându-le cu moartea.
A mai susținut că instanța de fond nu a observat că și integritatea fizică le este pusă în pericol, ambele fiind lovite de către intimat. Instanța de fond nu a observat că și integritatea psihică le este pusă în pericol, fiind jignite și înjosite în mod constant de fostul soț, lucru relatat de absolut toți martorii audiați în cauză, inclusiv de martorul pârâtului …, fiind ținute sub o stare de teroare continuă și în prezent, acesta făcându-le vizite când este în stare de ebrietate.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu neobservarea dispozițiilor art. 2 lit b și lit c din Legea 217/2003, apreciind eronat faptul că, acțiunile intimatului respectă principiile statuate de lege privind respectarea demnității umane, în condițiile în care apelanta și fiica sa sunt lovite, jignite și înjosite în mod constant de fostul soț.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 din CPC, art. 4 și art. 23 din Legea nr. 217/2003.
Prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului, susținând că sentința este legală și temeinică, instanța de fond reținând corect situația de fapt dovedită în cauză. Față de art. 23 din Legea nr. 217/2003, condiția esențiala necesara pentru a beneficia de aceasta protecție este reprezentata de dovada existentei unei stări de pericol ce decurge din exercitarea unei forme de violență fizică sau psihică din partea unui membru al familiei.
Raportat la probatoriul administrat în cauza, la solicitarea ambelor părti, reiese faptul că între părți a fost o stare conflictuala, pe fondul căreia părțile și-au adresat cuvinte jignitoare. Cu toate acestea, din coroborarea probelor administrate in cauza, instanța a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, întrucât viata, integritatea fizică sau psihică ale reclamantei nu sunt puse în pericol în nici un fel.
Din declarația martorei ….. propusa de reclamanta, reiese ca aceasta nu a văzut-o pe reclamanta lovita sau cu urme de violenta, iar cele relatate de către aceasta erau cunoscute din spusele reclamantei, pentru că în prezenta sa nu au fost exercitate acte de violenta asupra reclamantei.
Martorul ….. o declarat că nu l-a văzut niciodată nici jignind-o si nici exercitând acte de violenta asupra reclamantei. De asemenea, acesta o arătat ca a asistat la momentul la care intimatul i-a spus fiicei sale majore, pe un ton mai ridicat, să intre in casa si a îmbrâncit-o spre casă. Acesta a mai relatat că intimatul muncește pentru a-și întreține familia, că are grija de copiii săi, fiind respectat in comunitate, relația conjugala eșuând din cauza influentelor exercitate de membrii familiei reclamantei.
Intimatul a precizat că din adresele depuse de Politia Susani reiese că reclamanta a depus plângeri penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, respectiv furt calificat si nicidecum pentru infracțiuni de violență. Aceste plângeri au fost depuse ca urmare a respingerii cererii privind emiterea ordinului de protecție de către instanța de apel prin dec. civ. nr. 134/A/2016, moment în care intimatul a încercat să revină în locuința proprie, însa reclamanta nu i-a permis accesul.
Față de probele administrate în cauza, instanța de fond a reținut că nu poate fi admisa cererea reclamantei, întrucât, în vederea emiterii unui ordin de protecție, respectiv pentru a limita libertatea de mișcare o unei persoane, pretins agresive, cu consecințele drastic prevăzute de lege, legea impune existenta unor dovezi certe privind persoana care exercita pretinsele violente fizice sau psihice si starea de pericol ce decurge din exercitarea acestora.
Martora …., despre care face vorbire reclamanta, este ruda cu reclamanta, în grad prohibit de lege, fiind cumnata acesteia, iar instanța de fond care a rejudecata fondul după desființarea primei hotărâri a dispus înlocuirea acesteia.
In drept, intimatul a invocat art. 205 C. pr. civilă și Lg. nr. 217/2003.
Analizând apelul în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile materiei deduse judecății, tribunalul îl apreciază ca fiind fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la situația juridică din cauză a fiicei majore a părților, tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală în condițiile în care aceasta ar fi trebuit să formuleze acțiunea în nume propriu, iar reprezentarea acesteia, nemaifiind legală, putea fi doar convențională, în condițiile art. 85 din Codul de procedură civilă. În acest sens sunt prevederile art. 25 alin. 2 și 3 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora"cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:
a) procuror;
b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței în familie;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, acreditați conform legii, cu acordul victimei.";
Cu privire la aspectele de fond ale cauzei, vizate de prezentul apel, și care, față de soluția anterioară privesc pe apelantă și fiica minoră a părților, contrar considerentelor reținute de prima instanță referitoare la situația de fapt dovedită în cauză, tribunalul apreciază că în cauză reclamanta a dovedit că față de ea și fiica minoră pentru care a formulat cererea în calitate de reprezentant legal sunt îndeplinite cerințele emiterii ordinului de protecție.
Astfel, din ordonanța din 8 decembrie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, în soluționarea unei plângeri depuse de reclamantă anterior formulării cererii deduse prezentei judecăți, s-a renunțat la urmărirea penală față de suspectul intimat, pentru comiterea infracțiunilor de lovire și amenințare și s-a impus în sarcina acestuia obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Din cuprinsul acestei ordonanțe rezultă că intimatul le-a amenințat și lovit pe apelantă și fiica acestora, acesta recunoscând săvârșirea faptelor motivat de existența unor relații tensionate între soți pe fondul acțiunii de divorț formulate de apelantă.
Tribunalul mai reține că prin sentința civilă nr. 101 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr. 913/223/2015, s-a admis acțiunea de divorț, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina pârâtului, instanța pronunțându-se și asupra altor aspecte referitoare la nume, situația copilului minor.
Din considerentele acestei sentințe rezultă că vinovat de destrămarea relațiilor de familie a fost apreciat pârâtul care are o atitudine violentă, a încălcat obligația de fidelitate și respect reciproc.
De asemenea, și din declarațiile martorilor audiați, inclusiv a martorei …. care, contrar apărării intimatului, nu a fost înlăturată de către Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 134/2016 (motivul desființării primei sentințe constând în necitarea pârâtului și nu în necesitatea administrării ori înlăturării unor probe), rezultă că intimatul are o atitudine violentă fizic și verbal față de reclamantă și fiicele acestora, obișnuiește să consume alcool.
De asemenea, contrar susținerilor intimatului, martora …. a declarat aspecte cunoscute personal, în mod direct, dar și aspecte relatate de către reclamantă . Situația este identică și în privința martorului …., audiat la cererea pârâtului, care a relatat despre inclusiv despre incidentul dintre intimat și fiica majoră.
Potrivit art. 324 din Codul de procedură civilă, "în aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.";
Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, "în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.";
Astfel cum rezultă din art. 4 din lege, violența în familie se poate manifesta sub diferite forme, respectiv violența verbală, psihologică, fizică,sexuală, economică, socială sau spirituală.
Față de probele expuse mai sus, tribunalul apreciază că în cauză s-a dovedit existența violenței fizice, verbale și psihologice, intimatul agresând fizic pe apelantă, amenințând-o pe aceasta și provocând stări de tensiune în familie, contrare unor relații normale. Aceste acte de violență sunt de natură să pună în pericol desfășurarea normală a vieții apelantei și fiicei acesteia, integritatea fizică și psihică a acestora, motiv pentru care sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 23 din lege.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentință în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 23 din Legea nr. 217/2003 cu modificările ulterioare, tribunalul va dispune emiterea unui ordin de protecție în sensul că va stabili în sarcina pârâtului următoarele obligații: -evacuarea pârâtului din locuința comună, pentru o perioadă de 6 luni;- interdicția aplicată pârâtului ca pentru o perioadă de 6 luni să nu se apropie la o distanță mai mică de 100 m, de reclamantă, de fiica minoră a părților, de locuința comună, de unitatea de învățământ a minorei, de locul de muncă al reclamantei.
Va fi menținută în rest sentința, respectiv, sub aspectul soluționării acțiunii față de fiica majoră.
Văzând că intimatul pârât a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, acesta va fi obligat la plata sumei de 1550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În temeiul art. 31 din lege, ordinul de protecție este executoriu fără somație și trecerea vreunui termen și se va comunica părților, structurilor Poliției Române de la domiciliul părților.
| ← Cerere de chemare în garanţie. Jurisprudență Chemare în... | Contestaţie împotriva dispoziţiei emise de primar în baza... → |
|---|
