Obligaţia conducătorului unui vehicul de a acorda prioritate pietonului, pe un drum cu un singur sens de mers, dar cu două benzi de circulaţie
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 1579 din data de 18.09.2013
Constată că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 30 iulie 2013 petentul G. E. D., domiciliat în M., str. Ș. S., nr. -, bl. -, sc. -, ap. -, jud. S., posesor al CI seria - nr. -, CNP -, solicită în contradictoriu cu intimatul IPJ S., cu sediul în S., str. - nr. -, jud. S., în principal, anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. - /2013, iar în secundar să se dispună înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivare arată că la data întocmirii procesului verbal se deplasa pe strada U. din Municipiul M., circulând cu viteză redusă, asigurându-se la trecerile de pietoni, dar după aproximativ 40 - 50 m din momentul intrării pe str. U. a fost oprit de către un echipaj de poliție, care i-a adus la cunoștință că va fi sancționat pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea șoselei. Mai arată că cele reținute de agentul constatator sunt neadevărate, greșite și eronate, în condițiile în care s-a angajat traversarea marcajului pietonal nu era nici un pieton angajat în traversarea acestuia, și doar în momentul în care era deja angajat în traversarea marcajului este posibil ca un pieton să se fi angajat în traversarea drumului, situație pe care nu a sesizat-o și care nu punea în pericol siguranța acestuia.
În drept invocă dispozițiile OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea plângerii, arătând că petentul, în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, care se afla pe sensul de mers al autovehiculului.
În drept invocă dispozițiile art. 135 alin. (1) lit. h) din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
În probațiune depune copia procesului verbal, , fișa abaterilor rutiere ale petentului, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, CD privind înregistrarea faptei și fișa de evaluare a cheltuielilor.
Examinând plângerea instanța reține:
Prin procesul verbal seria CP nr. - / 2013, în baza art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, petentul a fost sancționat cu 320 lei amendă pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 lit. b) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, reținându-se că, la data de 22.07.2013, ora 15:59, circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare SB - pe strada U. din M., în dreptul trecerii de pietoni din fața magazinului "A";, nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător. Totodată, conform art. 111 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile.
Procesul verbal este semnat de petent cu mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni.
Din înregistrarea video depusă de intimat la dosar se poate observa că, la data de 22.07.2013, ora 15:59:28, petentul s-a apropiat de trecerea de pietoni, aflată pe un drum cu un singur sens de mers, cu două benzi de circulație, iar în momentul în care s-a apropiat de trecere, un pieton a pășit pe trecere pe cealaltă bandă decât cea pe care circula petentul, observarea acestuia fiind aproape imposibilă, datorită unui autoturism parcat în imediata apropiere a trecerii. Pietonul a intrat în câmpul vizual al petentului numai după ce acesta a trecut de autoturismul parcat, la o distanță relativ mică de trecerea de pietoni, situație în care a încetinit, dar și-a continuat drumul pentru că pietonul se afla la o distanță de cca 3-4 m pe cealaltă bandă de mers, nefiind pusă în pericol vreun moment securitatea acestuia. Din înregistrare se poate vedea că și conducătorul auto care circula pe aceeași bandă cu pietonul l-a observat doar în ultimul moment și a oprit la limita trecerii de pietoni, datorită autoturismului parcat lângă trecere.
În esență, potrivit dispozițiilor art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Conform dispozițiilor art. art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a doua de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Prin urmare, constituie contravenție doar fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, nu și celor aflați în traversare pe celălalt sens. Prioritatea în sensul regulilor de circulație reprezintă dreptul de a fi primul, de a avea întâietate în concurs cu alți participanți la trafic. Atunci când accesul pe trecerea de pietoni nu este stânjenit de ceilalți participanți la trafic și se asigură un mod fluent de circulație, fără a fi pusă în pericol securitatea persoanelor sau a bunurilor, dreptul de a fi primul, de a avea prioritate, nu trebuie considerat ca fiind încălcat.
În situația în care drumul este cu un singur sens de mers, dar are mai multe benzi de circulație, teoretic este considerată neacordare de prioritate ori de câte ori un pieton se află angajat pe trecere, chiar dacă se află pe o bandă pe care nu circulă autoturismul considerat a fi încălcat legea, pentru că pietonul se află pe sensul de mers al acestuia.
Practic însă, această situație trebuie asimilată celei în care drumul este cu două sensuri de mers, iar în condițiile în care pietonul nu a fost stânjenit în dreptul său de a efectua trecea în siguranță, agentul constatator trebuie să aplice o sancțiune în raport cu pericolul social.
Or, raportat la starea de fapt descrisă și probată, instanța consideră că pericolul social al faptei petentului este unul scăzut, ceea ce nu impune aplicarea unei sancțiuni pecuniare, sens în care, în baza dispozițiilor art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001 va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 320 lei cu avertisment.
Cât privește sancțiunea complementară, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu exclud aplicarea sancțiunii complementare în cazul în care sancțiunea principală este avertismentul, dar potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei și pot fi cumulate.
Prin urmare, dacă în cazul aplicării sancțiunii prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, respectiv amenda, agentul constatator este practic obligat de dispoziția legală să aplice sancțiunea complementară, în cazul aplicării sancțiunii avertismentului nu mai există obligația aplicării acestei sancțiuni, urmând a se discerne dacă sancțiunea se impune sau nu.
Or, în raport de natura și de gravitatea faptei instanța consideră că nu se impune aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, această sancțiune fiind vădit disproporționată în raport cu fapta.
În consecință, instanța va dispune anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
| ← Executarea silită a unei creanţe fiscale în contextul în... | Transmiterea calităţii procesuale de debitor a Administraţiei... → |
|---|
