Netemeinicia cererii de restituire a unei prestaţii contractuale
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 1262 din data de 21.06.2013
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub acest număr de dosar la
data de 17 aprilie 2013 reclamanta M. M. - prin primar a chemat în judecată pe pârâta P.F.A. C. A.,
solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.000 lei reprezentând contravaloarea contractului de prestări servicii nr.1/2007, prelungit pentru anul 2011 printr-un act adițional.
În expunerea de motive a acțiunii introductive de instanță reclamanta arată, în esență, următoarele:
- la data de 27 iunie 2007 unitatea administrativ - teritorială a încheiat cu
pârâta un contract de prestări servicii, având ca obiect servicii de arhitectură, inginerie și consultanță, servicii pentru care reclamanta i-a achitat pârâtei suma totală de 11.000 lei;
- un control pe linie de audit financiar efectuat la reclamantă a stabilit că
această plată a fost nelegală pentru că reclamanta avea angajat personal de specialitate propriu, și s-a dispus recuperarea sumelor;
- reclamanta a convocat pârâtul la conciliere directă, dar nu s-a ajuns la
stingerea litigiului;
- dat fiind faptul că decizia organului de control este executorie, se impune
recuperarea prejudiciului de la pârâtă.
Acțiunea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.94 și 148 din Codul de
procedură civilă și ale art.1359, 1381 și 1384 alin.2 din Codul civil.
Cererea nu s-a timbrat , fiind scutită de plata taxelor de timbru conform dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Atașat cererii introductive de instanță reclamantul a depus decizia nr.25/22 mai 2012 emisă de Camera de conturi; decizia nr.25/1 din 7 decembrie 2012; dovada efectuării concilierii directe; contractul de prestări servicii nr.1/27 iunie 2007 cu actul adițional nr.4 la contractul de prestări servicii.
Pârâta P.F.A. C. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.23 dosar), prin care cere respingerea acțiunii.
În justificarea acestei poziții procesuale pârâtul arată succint următoarele:
- a fost angajat al reclamantei până în anul 2007, în cadrul direcției de urbanism, unde a prestat activități de arhitectură, inginerie, etc.;
- la solicitarea primarului de atunci pârâtul s-a autorizat ca persoană fizică și apoi a încheiat cu reclamanta un contract de prestări servicii, ce a fost apoi prelungit prin acte adiționale, obiectul fiind executare servicii de consultanță tehnică, arhitectură și inginerie;
- în privința concluziilor raportului agentului de control pârâtul arată că nu este de acord, el respectându-și întocmai obligațiile contractuale;
- legat de sumele de bani încasate în contul prestațiilor, pârâtul arată că este inacceptabil faptul că i se cere restituirea sumei de 11.000 lei, în condițiile în care din banii încasați el a achitat impozitul aferent și contribuția la casa de asigurări de sănătate;
- în fine, pârâtul arată că de la data de 1 ianuarie 2013 și-a încetat activitatea de prestări de servicii și a procedat la închiderea persoanei fizice autorizate la administrația fiscală.
Întâmpinarea s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
Atașat întâmpinării pârâtul a depus anexa la contractul de prestări servicii nr.1; certificatul de înregistrare a firmei; autorizația de funcționare a pârâtei; referatele privind activitatea desfășurată de pârâtă pe anul 2011 și referatul întocmit de autoritatea competentă din structura reclamantei, privind prelungirea contractului de prestări servicii 1/2007 (f.24 și următoarele dosar).
La data de 31 mai 2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspunsul la întâmpinare (f.44 dosar), prin care arată că suma de 11.000 lei trebuie recuperată de la cel în beneficiul căruia s-a plătit; reclamanta poate pretinde restituirea sumelor remise pârâtului, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția pârâtului în încasarea sumei de bani, fiind vorba despre o formă specială de răspundere, a cărei singură condiție este existența unei plăți și caracterul nedatorat, urmare a lipsei unui temei legal de natură a fundamenta această plată.
Mai arată reclamanta faptul că suma de bani încasată de pârât i-a mărit acestuia patrimoniul, în detrimentul patrimoniului reclamantului, iar conform dispozițiilor art.1638 cod civil prestația primită sau executată în temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămâne întotdeauna supusă restituirii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține cele ce urmează.
Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune civilă prin care solicită obligarea părții pârâte la restituirea sumei de 11.000 lei, ce reprezintă prețul unor servicii contractuale făcute de pârât în beneficiul reclamantei.
Deși aparent ar fi vorba despre angajarea unei răspunderi contractuale, reclamantul nu solicită desființarea contractului de prestări servicii în baza căruia părțile și-au îndeplinit obligațiile specifice.
Mai mult, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile legale ce reglementează repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes (art.1359 Cod civil - răspunderea pentru fapta proprie); obiectul reparației (art.1381 Cod civil) în cadrul răspunderii civile delictuale și dreptul de regres în ipoteza în care cel care răspunde pentru fapta altuia este Statul, iar M. F. regresează / pe cale judiciară / în contra celui ce a cauza prejudiciul.
În privința actului civil încheiat inițial în 2007 și prelungit ulterior prin acte adiționale, municipiul M. - prin primar a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii în baza căruia pârâtul / prestator se obliga la servicii specifice de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea, iar reclamantul - în calitate de achizitor - se obliga să plătească prețul convenit.
Dacă și în ce măsură contractul s-a încheiat valabil, părțile și-au respectat obligațiile, etc., instanța nu poate face verificări deoarece nu a fost învestită cu astfel de petite.
Cert este că organul de control a apreciat că achiziționarea serviciilor făcute de reclamant a fost nelegală, în condițiile în care avea personal angajat cu atribuții similare, și din acest motiv sumele plătite trebuiesc recuperate.
Din probele dosarului rezultă / contrar celor susținute de reclamant / faptul că culpabil de angajarea acestor servicii și - în ultimă instanță - de cauzarea prejudiciului este chiar partea ce le-a achiziționat, adică reclamantul, care își ignoră astfel (voit sau nu) propria culpă.
Instanța nu poate face abstracție de temeiul juridic delictual pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, cu atât mai mult cu cât prin răspunsul la întâmpinare se arată că, în ultimă instanță, "este irelevantă vinovăția sau nevinovăția pârâtului";.
Pe de altă parte, aceeași reclamantă mai arată că acțiunea de față este una "în restituire";, având ca obiect suma cu care a fost mărit patrimoniul pârâtei, în detrimentul patrimoniului său, dar ignoră faptul că restituirea trebuie să aibă la bază / conform dispozițiilor art.1635 Cod civil / un act juridic desființat cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din motive acolo precizate. În speță nu este cazul.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, contractul părților nu a fost atacat, nu a fost desființat și chiar a ajuns la termen, motiv pentru care obligația de restituire fundamentată pe dispozițiile art.1638 Cod civil nu subzistă.
În fine, sub aspect delictual reclamantul nici nu a invocat și nici nu a probat împotriva pârâtei existența condițiilor cerute de lege pentru antrenarea acestui tip de răspundere, astfel că acțiunea fiind neîntemeiată va fi respinsă.
| ← Transmiterea calităţii procesuale de debitor a Administraţiei... | Transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii → |
|---|
