Scadenţa obligaţiei de plată a preţului în ipoteza în care părţile nu au stipulat un termen de plată; răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente ale bunului vândut
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 561 din data de 08.03.2014
Sentința civilă nr. 561/08.03.2014
Contracte
Scadența obligației de plată a prețului în ipoteza în care părțile nu au stipulat un termen de plată; răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente ale bunului vândut.
Constată că , prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2012 , reclamanta S.C. R. 2000 P. S.R.L. , cu sediul în A. I. , str. B. , nr. - , jud. A. , a solicitat obligarea pârâtei S.C. S. N. S.R.L. , cu sediul în Ș. M., str. P. , f.n. , jud. S., la plata sumei de 143.880 lei , reprezentând rest de preț neachitat , precum și a sumei care reprezintă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal în cuantum de 143.880 lei , calculată de la data de 3.02.2010 până la plata integrală a debitului principal ; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acțiunii sale , reclamanta susține că a vândut pârâtei un număr de 12 mașini industriale în valoare totală de 299.880 , pentru care s-a emis factura nr. 5/31.01.2010 , preț din care pârâta a achitat doar suma de 150.000 lei până în prezent , cu toate că a fost notificată în acest sens .
În drept sunt invocate prevederile art. 1719 , 1721 , 1725 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată , pârâta a solicitat respingerea acțiunii , cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea întâmpinării , pârâta susține că nu este exigibilă obligația de plată a sumei pretinse de reclamantă , pe de o parte , dat fiind faptul că în cuprinsul facturii nu este specificat un termen de plată a prețului , iar , pe de altă parte , având în vedere împrejurarea că între părți a intervenit o convenție privind plata în mod eșalonat a facturii , potrivit scadențarului atașat întâmpinării , corespunzător căruia plata urma să fie efectuată abia la data de 15.09.2013 .
Pe de altă parte , pârâta susține că a solicitat reclamantei să înlocuiască produsele defecte livrate , întrucât unele dintre mașinile industriale cumpărate erau nefuncționale , prevalându-se astfel de excepția de neexecutare a contractului .
Analizând actele și lucrările dosarului , instanța a reținut următoarele :
Reclamanta pretinde că a vândut și predat pârâtei un număr de 12 mașini industriale , în valoare totală de 299.880 lei , iar pârâta recunoaște că a cumpărat aceste produse .
Pentru încasarea prețului , reclamanta a emis factura nr. 5/31.01.2010 ( fila 9 dosar ) , în cuprinsul căreia sunt identificate mașinile industriale care au făcut obiectul convenției părților .
Factura nu este semnată sau parafată de către pârâtă prin reprezentantul său legal sau altă persoană desemnată în acest sens .
Părțile nu au consemnat contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă scrisă , iar în cuprinsul facturii nu s-au făcut mențiuni privind scadența obligației de plată a prețului sau modalitatea de plată a acestuia .
Pârâta a dovedit cu extrasele de cont atașate întâmpinării că a plătit în mai multe tranșe , în perioada februarie 2010 - decembrie 2011 , o parte din prețul convenit , anume suma de 156.000 lei , restul neachitat din preț fiind în cuantum de 143.880 lei .
Reclamanta susține că scadența obligației de plată a prețului s-ar fi împlinit la data de 3.02.2010 , dată de la care pretinde dobânda legală , și că nu a existat o înțelegere între părți privind plata eșalonată a prețului .
Pârâta , în schimb , afirmă că a existat o asemenea înțelegere , și că aceasta stă la baza scadențarului pe care ea l-a întocmit în scris ( aflat la dosar la fila 52 ).
Cert este că acest înscris , care evidențiază un număr de 41 de rate de plată a prețului , nu este semnat de către societatea reclamantă prin reprezentantul său legal sau altă persoană desemnată în acest sens , și nici nu este recunoscut de către aceasta ca reprezentând o convenție între părți asupra modalității de plată a prețului . Ca atare , se reține că scadențarul respectiv nu are valoarea probatorie a unui înscris sub semnătură privată .
Cu toate acestea , este evident că reclamanta cel puțin a acceptat tacit , dacă nu chiar expres , plata eșalonată a prețului , având în vedere faptul că aceasta a fost în concret modalitatea de plată a prețului , pârâta efectuând plăți parțiale cu regularitate aproape lunară în perioada februarie 2010 - decembrie 2011 , fără să existe vreo opoziție din partea reclamantei .
În acest sens este de reținut că reclamanta a notificat pârâta doar o singură dată , la începutul anului 2012 pentru plata diferenței neachitate din preț ( notificare - fila 8 dosar), fără să fi procedat astfel în perioada celor 2 ani de la încheierea convenției , perioadă în care pârâta făcea plăți în mod eșalonat .
Martora C. E. , care a prestat în favoarea reclamantei servicii de contabilitate și consultanță fiscală din 2008 până în prezent , este cea care a ținut legătura cu directorul societății pârâte în perioada plăților făcute de aceasta , anume cu martorul P. N. .
Din declarația acestei martore ( fila 73 ) reiese că administratorul societății reclamante , care o contacta telefonic pentru a se interesa de plata prețului , a acceptat , în perioada celor doi ani în care pârâta a efectuat în mod eșalonat plăți în contul prețului , această modalitate de plată ; acesta s-a exprimat tranșant în sensul refuzului unei plăți eșalonate doar la începutul anului 2012 , când directorul societății pârâte i-a prezentat martorei C. E. acel scadențar , refuzul vizând doar perioada ulterioară acelui moment de la începutul anului 2012 . Un argument în plus în acest sens , este tocmai decizia luată de administratorul societății reclamante de a notifica societatea pârâtă doar în primele luni ale anului 2012 ( notificarea comunicată pârâtei , aflată la dosar la fila 8 , nu conține nici-o dată de întocmire , singurul reper pentru stabilirea reperului temporal al emiterii acesteia fiind data de 20.04.2012 menționată în cuprinsul notificării ca și dată desemnată pentru desfășurarea concilierii directe , dată care este în mod evident ulterioară întocmirii notificării ; un alt reper este indicat de momentul la care pârâta a întocmit un răspuns la notificare - înregistrat la data de 18.04.2012 în evidența pârâtei - fila 54 dosar ).
Martorul P. N., director al societății pârâte , care s-a ocupat în concret de efectuarea plăților în contul prețului , relatează ( fila 75 dosar ) că inițiativa încheierii convenției de vânzare cumpărare a utilajelor a aparținut reclamantei , și că , în aceeași manieră a fost inițiat și un alt contract de aceeași natură , ce a fost încheiat de părți în anul 2009 , reclamanta fiind interesată să își vândă utilajele pe care le-a folosit în activitatea sa de producție , în urma încetării acestei activități , atât la sediul său din A. I. , cât și în cadrul unei firme din Polonia .
Martorul arată că a asistat la discuția purtată de administratorul societății reclamante cu cel al societății pârâte atunci când aceștia au decis încheierea contractului de vânzare cumpărare analizat în cauză , context în care administratorul societății pârâte i-a pus în vedere că trebuie să plătească inițial suma reprezentând TVA -ul aferent prețului convenit , până la data de 25 a lunii următoare .
Totodată , martorul susține că , în același context , administratorul pârâtei i-a spus că s-ar fi înțeles cu administratorul reclamantei ca restul din preț să fie plătit în 4 ani , în rate lunare egale , în cuantum de 1.300 - 1.400 euro .
Extrasele de cont atașate de pârâtă întâmpinării , precum și situația plăților efectuate prezentată de reclamantă în înscrisul de la fila 6 , dovedesc faptul că în februarie - martie 2010 , atunci când s-au făcut primele plăți în contul prețului , pârâta a plătit de două ori câte 25.000 lei , iar în luna iulie a anului 2010 , 20.000 lei , în total 70.000 lei , cuantumul acestor plăți fiind mai mare decât cel al fiecărei plăți ulterioare . Suma de 70.000 lei reprezintă aproximativ cuantumul TVA -ului aferent prețului convenit de părți . Ca atare , se confirmă afirmațiile martorului privind înțelegerea intervenită între cei doi administratori pentru a se plăti inițial contravaloarea TVA -ului aferent prețului convenit de părți , și , deci , implicit , faptul că restul prețului urma să se plătească eșalonat .
Se reține , totodată , că reprezentantul în instanță al reclamantei a făcut referire la plata cu întârziere a ratelor de către pârâtă ; acesta susține că timp de doi ani s-au plătit ratele la insistențe ( fapt , de altfel , dovedit cu martora C. ) , deoarece pârâta întârzia cu plata acestora ( încheierea de ședință din data de 8.02.2013 - fila 61 dosar ). Poziția acestuia contrazice vehemența cu care reclamanta a negat orice înțelegere privind plata în rate a prețului .
Așadar , există o serie de argumente care converg înspre a concluziona în sensul că părțile au convenit , odată cu încheierea contractului , plata eșalonată a prețului . Unul dintre argumente este reprezentat și de existența unui contract similar anterior încheiat de părți ( filele 69 - 72 ) în care părțile au stabilit în scris plata eșalonată a prețului ( care are un cuantum apropiat de cel analizat în cauză - 249.000 lei ) , eșalonare prevăzută pentru o perioadă de 1 an și 6 luni . Ce nu s-a dovedit , însă , este modalitatea de eșalonare a plății , și termenele de plată , acestea nefiind stabilite de părți .
Susținerea pârâtei , în sensul că data ultimului termen de plată convenit ar fi 15.09.2013 , nu poate fi primită , având în vedere faptul că acel scadențar invocat în apărare nu a fost însușit de către reclamantă .
Mai mult , afirmația directorului societății pârâte , în calitatea sa de martor , în sensul că părțile ar fi convenit ca prețul să se achite în 4 ani , nu are relevanță probatorie , dat fiind faptul că nu se coroborează cu alte elemente probatorii , și ea aparține unei persoane care , prin funcția sa , are interesul să susțină apărarea pârâtei în cauză .
Pârâta a invocat în apărare și excepția de neexecutare a contractului , față de împrejurarea că două dintre utilajele cumpărate ar fi fost defecte și , deci , nefuncționale .
Cele două utilaje au fost identificate de către avocatul pârâtei în ședința de judecată din data de 8.02.2013 ( încheiere - fila 61 ) ca fiind cele indicate la poziția a 2-a și a 5-a din factură .
Prețul acestor două utilaje este de 64.260 lei , astfel cum reiese din conținutul facturii ( fila 9 ) , or pârâta a refuzat plata sumei de 143.880 lei .
Martorul P. afirmă în declarația sa că ar fi aflat că cele două utilaje nu funcționau încă din primăvara anului 2010 și că , pentru că nu a putut folosi cele două utilaje , a sistat plata prețului . Susținerea acestuia este , însă , infirmată de situația plăților făcute în contul prețului , care indică faptul că pârâta a făcut astfel de plăți aproape lunar până în 19.12.2011 ( potrivit extraselor decont depuse de pârâtă în apărare ).
Predarea utilajelor s-a făcut fie la data întocmirii facturii , anume la 31.01.2010 , astfel cum susține reclamanta la interogatoriu ( fila 58 ) fie înainte de întocmirea facturii - corespunzător declarației martorei C. ; oricum momentul predării acestora nu a făcut obiectul controversei părților și nu are relevanță stabilirea cu exactitate a acestuia în cauză .
Potrivit declarației martorului P. N. , pârâta a cerut asistență tehnică reclamantei pentru rezolvarea problemelor de funcționalitate a celor două utilaje , sens în care aceasta din urmă a desemnat doi colaboratori ai săi , care au intervenit în vederea reparării acestora , fără succes , însă.
Astfel cum susține și martora C. , și cum reiese și din declarația martorului P. , reclamanta și-a manifestat disponibilitatea de a ajuta pârâta în continuare pentru aducerea în stare de funcționare a acelor utilaje , ajutorul oferit a fost , însă , refuzat de către pârâtă , din cauza costurilor presupuse de reparații , costuri pe care nu era dispusă să le suporte .
Cert este că din probele administrate nu reiese că părțile s-ar fi înțeles ca utilajele ce fac obiectul convenției să fie funcționale , sau cel puțin să fie verificată funcționalitatea acestora înainte de încheierea contractului , cu toate că s-ar fi impus o asemenea condiție tocmai pentru că acestea nu erau noi , ci fuseseră folosite în activitatea de producție a reclamantei . Mai mult decât atât , este evident că pârâta a preluat bunurile fără să fi procedat la o verificare a funcționalității acestora , martorul P. confirmând că doar după o lună sau două de la predare , a aflat că cele două utilaje sunt defecte .
Vânzătorul nu răspunde de viciile aparente și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă ( art.1352 vechiul C.civ.) , el este răspunzător doar pentru cele ascunse , pe care cumpărătorul nu le-ar fi putut identifica cu ocazia încheierii convenției .
În speță , pârâta nu a manifestat niciun fel de diligență , nici când a încheiat contractul , nici când i s-au predat bunurile , pentru a verifica starea de funcționare a utilajelor , însă atunci când a făcut-o , a putut constata fără nici-o dificultate că cele două utilaje erau defecte , viciile acestora nefiind nicidecum ascunse .
Chiar să fi fost ascunse viciile , ele ar fi putut fi invocate doar în limita termenului de prescripție de 6 luni ( prevăzut de art. 5 din Decretul 167/1958 ) ; or , nefiind invocate în termenul de prescripție , acestea nu pot fi invocate nici pe cale de excepție în acțiunea vânzătorului pentru plata prețului .
Invocarea excepției de neexecutare a contractului influențează poziția exprimată de pârâtă în apărare cu privire la neexigibilitatea obligației sale de plată a prețului . Invocarea acesteia presupune existența unei obligații de plată scadente , care este însușită de către debitorul ei , pentru că excepția de neexecutare doar suspendă executarea acestei obligații până la executarea obligației celeilalte părți contractante , care face obiectul excepției .
Așadar , și din această perspectivă , se poate argumenta în sensul că obligația de plată a prețului este scadentă .
Cumpărătorul unui bun este obligat să plătească prețul acestuia - potrivit art. 1361 din vechiul C.civ.
Scadența obligației de plată a prețului nu este , în speță , astfel cum s-a argumentat pe larg în cele ce preced , nici data predării bunurilor , nici data întocmirii facturii , în condițiile în care a existat o convenție privind plata eșalonată a acestuia , fără să se poată determina , însă , termenul limită de achitare integrală a prețului .
Prin urmare , solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la dobândă legală începând cu data de 3.02.2010 , nu are temei .
Reclamanta este îndreptățită la a primi daune interese pentru neexecutarea obligației de plată a prețului de către pârâtă ( potrivit art. 1082 vechiul C.civ. ) , daune interese care cuprind , pe lângă pierderea suferită și beneficiul nerealizat de care a fost lipsită ( art. 1084 vechiul C.civ. ) , acesta din urmă fiind reprezentat de dobânda legală penalizatoare , potrivit prevederilor art. 1088 vechiul C.civ. și cele ale art.3 alin.2 din O.G.13/2011.
În lipsa unei date certe a scadenței obligației de plată a prețului , aceasta se va acorda doar de la data introducerii acțiunii - 29.11.2012, până la plata integrală a debitului principal .
Pentru considerentele expuse , va fi admisă în parte acțiunea reclamantei , în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 143.880 lei , reprezentând rest de preț neachitat , precum și suma care reprezintă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal în cuantum de 143.880 lei , calculată de la data introducerii acțiunii - 29.11.2012, până la plata integrală a debitului principal ; vor fi respinse pretențiile reclamantei privind dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal , pentru perioada 3.02.2010 - 28.11.2012 .
În temeiul art. 274 C.proc.civ. , având culpă procesuală , pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 8.000 lei , raportat la măsura în care a fost admisă acțiunea .
| ← Contravenţii - înlocuire muncă în folosul comunităţii cu amendă | Executarea silită a unei creanţe fiscale în contextul în... → |
|---|
