Obligaţia de a face. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2244/2014 din data de 10.10.2014
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 2244/2014
Ședința publică de la 10 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE .........
Grefier ......
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant x în contradictoriu cu pârâtul y, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de către avocat z, lipsind reprezentanții pârâtului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-au depus note scrise de către reclamant.
Avocat z, depune la dosar împuternicire avocațială prin care face dovada reprezentării reclamantului.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
Avocat z, solicită respingerea excepției invocate apreciind că, prezenta cauza se întemeiază pe drepturi care decurg dintr-o lege privind funcționari publicii cu statut special și prin urmare competentă pentru soluționare este secția de contencios administrativ fiscal.
Nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța în baza art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Avocat z, solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, în sensul că drepturile solicitate reprezintă 26 de solde nu 26 de salarii cum greșit s-a consemnat în cererea de chemare în judecată, drepturi ce sunt prevăzute prin Legea nr. 284/2010. Prin întâmpinare s-au invocat de către pârât norme care în speța de față nu sunt aplicabile, invocându-se O.U.G. nr. 84/2012 prin care se menționează că, s-ar fi sistat plata acestor drepturi pentru anul 2012, iar prin O.U.G nr. 103/2013 s-a prevăzut că aceste drepturi nu se acordă, însă reclamantul a ieșit la pensie în luna octombrie 2013, iar decizia a fost emisă în decembrie 2013, an pentru care nu se invocă nici o normă juridică, astfel că, aceste texte legale invocate de către pârât prin întâmpinare nu au aplicabilitate. Solicită cheltuieli de judecată, scop în care depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16 iunie 2014 sub nr. -----, reclamantul x a chemat în judecată pârâtul y, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata celor 26 de salarii ale funcției de bază actualizate cu dobânda legală calculată până în momentul plații efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionată cu prezenta acțiune.
În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamant că, a activat 19 ani, 2 luni și 6 zile până la data de 07.10.2013 când a fost pensionat conform Deciziei nr.170338 din 13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, emisă de ----- din cadrul ------.
Arată reclamantul că în conformitate cu prevederile art.20 alin. l si 2 al anexei VII cap. II, secțiunea a III-a din Legea 284/2010, la data ieșirii la pensie avea dreptul la 26 de salarii ale funcției de baza ( 10 salarii pentru o vechime de peste 15 ani în cadrul structurilor din poliție și câte 2 salarii pentru fiecare an întreg pana la împlinirea vârstei de 57 ani și 9 luni).
După emiterea deciziei de pensionare a solicitat--------, calcularea și achitarea celor 26 de salarii prevăzute de lege, iar acesta prin adresa nr. --- din 05.06.2014 i-a comunicat că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. l din O.U.G. nr.103 din 14.11.2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, nu se acordă ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, totodată informându-l că în anul 2013, nu s-au aplicat prevederile art. 20 din capitolul II al anexei VII din Legea-cadru nr.284/2010.
A precizat reclamantul că în conformitate cu prevederile art.20 alin. 1 coroborat cu Anexa VII, cap. III, secțiunea a III-a din legea 284/2010, rezultă că la trecerea în rezervă, în raport cu vechimea efectivă, este îndreptățit la un ajutor de 26 de salarii ale funcției de bază.
În acest sens, a prezentat sentința civilă nr. 621 F a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3592/15.10.2012 a Curții de Apel București, într-o cauză asemănătoare a unui agent de poliție pensionat în condițiile prevăzute de lege.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 188/1999, Legii 360/2002, Legii 284/2010, Legii 263/2010 și O.G. 13/2011.
A anexat la cerere în copie, următoarele: Decizia de pensionare nr. ----/13.12.2013; Sentința civila nr. 621 F a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă; Decizia civilă nr. 3592/15.10.2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal; adresa Inspectoratului de Politie Județean Gorj nr.55239/05.06.2014 și Hotărârea din 2 noiembrie 2010 a Curții Internaționale de Justiție Strasbourg.
La data de 28.07.2014, pârâtul y, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal apreciind că această competență aparține Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele motive: reclamantul a fost încadrat la ------ până la data de -----, când, astfel cum rezultă din Dispoziția șefului ----- nr. ---/26.09.2013, în temeiul art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/2002 privind Statutul polițistului, i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie.
A arătat pârâtul că reclamantul invocă drept temei legal în susținerea pretențiilor sale, prevederile art. 20 alin. 1 și 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie, polițiștii beneficiază de ajutoare în funcție de vechimea efectivă ca polițist și de timpul rămas până la limita de vârstă de pensionare.
Conform art. 2 al O.U.G. nr. 84/2012, prevederile art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, probată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Susține pârâtul că între măsurile instituite de art. II din O.U.G. nr. 80/2010, la care face trimitere art. 2 al O.U.G. nr. 84/2012, este și cea de la art. 9, conform căruia "în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea sporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă";.
De asemenea, se susține că, ulterior anului 2013, în reglementările legale referitoare la salarizarea polițiștilor ( art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013) s-a prevăzut faptul că în 2014, aceste ajutoare nu se acordă.
Față de motivele invocate a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 10.09.2014, reclamantul a formulat note scrise prin care a depus "precizări la acțiune" și "răspunsuri la întâmpinare", astfel:
Cu privire la precizările la acțiune, a arătat că, cauza are ca obiect litigiul privind funcționarii publici statutari, susținând că a înțeles să cheme în judecată y pentru a fi obligat la plata ajutorului sub forma a 26 de solde (din eroare, în acțiune, în loc de solde, fiind trecut "salarii") ale funcției de bază (a avut gradul profesional de agent șef în cadrul ----), actualizate cu dobânda legală până la momentul plății efective, începând cu data scadentă, solicitând, totodată, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În baza dispoziției șefului ----- nr.------/20.09.2013, începând cu data de -----, i-au încetat raporturile de serviciu cu această instituție, având drept de pensie, fiind pensionat conform deciziei nr. ------/13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, act juridic emis de către -------.
Că potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 și alin.2 coroborat cu anexa VII, capitolul II, secțiunea a III- a din Legea nr.284/2010, în raport de vechimea, efectivă, în structurile de poliție, de peste 15 ani, vechimea reală în structurile de poliție a fost de 20 de ani, 5 luni și 3 zile cu stagiul complet de cotizare de 37 de ani, 11 luni și 19 zile, aspecte menționate în conținutul dispoziției nr.431392/20.09.2013 de către șeful -----, cât și diferenței de vârstă, până la limita de vârstă pentru pensionare (s-a pensionat din structurile de poliție la 49 de ani, 5 luni și 4 zile, putând să se pensioneze la limita de vârstă de 57 de ani și 9 luni) este îndreptățit la un ajutor reprezentând plata a 26 de solde ale funcției de bază, compus din: a. 10 solde, pentru o vechime în structurile de politie de minim 15 ani; b. 16 solde, adică câte 2 solde pentru fiecare an întreg, până la împlinirea vârstei de 57 de ani și 9 luni, când putea să se pensioneze la limita de vârstă, față de 49 de ani, 5 luni și 4 zile, când s-a pensionat, fiind, deci, 8 ani întregi, în care trebuie să beneficieze de câte 2 solde ale funcției de bază, până la împlinirea vârstei de 57 de ani si 9 luni. Că la ieșirea la pensie nu a beneficiat de plata acestui ajutor, care trebuie acordat militarilor și personalului statutar ce lucrează în structurile de poliție, conform legii cadru care, în ceea ce îl privește, este Legea nr. 284/2010, ----- pretinzând că, pentru plata acestor ajutoare, nu sunt alocate fondurile bugetare nici pentru anul 2013 și nici pentru anul 2014, susținând nefondat că, până în anul 2013 și în anul 2014, nu s-au aplicat prevederile art.20 din Legea nr.284/2010.
Întrucât, este vorba despre un drept recunoscut și conferit de lege, iar plata acestuia nu poate fi condiționată "sine die" (fără termen) de existența acestor fonduri bugetare, ce trebuie alocate cu titlu de ajutor, creanța sa trebuie satisfăcută integral, prin obligarea pârâtului la repararea prejudiciului pe care l-a suferit atât prin plata celor 26 de solde ("dammnum emergens"), cât și prin obligarea la daunele moratorii, sub forma dobânzii legale de la data scadentă (------) până la data plății efective ("lucruum cessans"), astfel încât, sub aceste aspecte, solicită a fi admisă cererea sa, pentru toate petitele, inclusiv privind cheltuielile de judecată.
A mai arătat că în acest sens este și practica, constantă, a instanțelor naționale, deoarece un drept legal nu poate fi doar iluzoriu și ipotetic, el trebuind să fie materializat și concretizat printr-o sumă cuantificabilă, iar în cazul în care instituțiile abilitate nu-l acordă, trebuie obligate la plata acestuia, inclusiv prin obligarea la dobânzile legale, începând cu data scadentă, până la data plății efective.
În ceea ce privește răspunsul la întâmpinare, arată că solicită a fi respinsă cererea ----- de a fi transpusă cauza la secția conflicte de muncă a Tribunalului Gorj, întrucât a avut doar raporturi de serviciu cu ----- și nu raporturi de muncă, fiind funcționar public cu statut special.
Ajutorul respectiv este conferit de lege la data trecerii în rezervă (și al fuzionării), ca urmare a statutului său de funcționar public și nu ca efect al unor inexistente relații de serviciu cu -----, de aceea și cauza are ca obiect litigiul privind funcționarii publici statutari.
A precizat că decizia nr.2965/07.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București (atașată la dosar ca practică judiciară) este o decizie de speță întemeiată pe prevederile anexei IV/2 pct.2 alin. 1 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cauză ce este total străină de obiectul actualului litigiu, astfel încât, nefiind o decizie pronunțată de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție București în interesul legii, nu are aplicabilitate în cauza de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, așa cum a fost precizată, reclamantul x a chemat în judecată pârâtul y, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata celor 26 de solde ale funcției de bază actualizate cu dobânda legală calculată până în momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.
A susținut reclamantul că, a activat 19 ani 2 luni și 6 zile până la data de ----- când a fost pensionat conform Deciziei nr.----- din 13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, emisă de ------.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cum prin întâmpinarea formulată, pârâtul y a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal apreciind că această competență aparține Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, instanța față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - Republicată, care prevăd că "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";, precum și că plata celor 26 de solde se referă la drepturi cu caracter de remunerație în baza raporturilor de serviciu avute cu pârâtul, urmează să respingă această excepție. Relevanță prezintă faptul că legiuitorul a prevăzut aceste drepturi în legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că pretenția reclamantului a fost întemeiată pe acest act normativ. Pentru munca prestată în calitate de polițist, prin legea unică de salarizare s-au prevăzut o serie de drepturi cu caracter de remunerație printre care și plata ajutorului compensatoriu, după încetarea raporturilor de muncă. Se impune precizarea că aceste drepturi, în cadrul jurisprudenței comunitare, sunt considerate elemente de remunerație. Mai mult, se constată că în competența instanțelor de asigurări sociale intră doar litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, precum și cele privind alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul legii 263/2010. S-a reținut că ajutorul, respectiv, indemnizația sau compensația la pensionare solicitată de reclamant, în temeiul unei legi cadru de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu poate fi calificat ca fiind un astfel de drept de asigurări sociale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a investit instanța cu o cerere pentru obligarea ------ la plata ajutorului stabilit prin art. 20 alin 1 și 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010.
Este de menționat că reglementarea sporului acordat la pensionarea personalului militar și a polițiștilor a fost prevăzută pentru anul 2011 prin Legea -Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1.01.2011, conform art.46 din actul normativ precitat.
Potrivit art. 20 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, …, polițiștii …, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:.. pentru o vechime efectivă între 15-20 de ani, un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază…( alin 1 ), iar la alin 2 s-a prevăzut că …polițiștii…, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă pentru pensionare … de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază.
La aceeași dată - 1.01.2011, a intrat în vigoare și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prin art. 13 alin 1 a prevăzut că ,, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă nu se aplică.,,.
Pentru anul 2012, se reține că o reglementare asemănătoare a fost prevăzută de art. II -art. 9 din OUG 80/2010, conform cărora ,, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.,,.
Prin dispozițiile art. 2 din O.U.G nr. 84/2012 s-a stabilit că prevederile … art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată precum și din decizia nr. ---- din data de 13.12.2013, emisă de ------ (fila nr. 2 dosar), reiese că, reclamantul a ieșit la pensie începând cu data de -----, dată la care dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 ale anexei VII, cap. II, secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se aflau sub incidența dispozițiilor legale mai sus arătate.
Din interpretarea acestor reglementări instanța reține că voința legiuitorului a fost aceea ca în anul 2013, ca și în anii anteriori, să nu fie aplicate dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor privind ieșirea la pensie. În opinia tribunalului formularea din text se referă la neaplicarea acelor dispoziții și nu la suspendarea eventualelor plăți ce s-ar putea efectua după anul în discuție; textul nu vizează plata acestor drepturi ci tocmai dreptul de a beneficia de ele.
Astfel fiind, nu se poate reține , așa cum susține reclamantul, că acest drept este recunoscut de lege, întrucât chiar dacă articolul prin care s-a prevăzut acest drept nu a fost abrogat, aplicarea lui a fost limitată pentru anul 2013.
În considerarea celor ce preced, instanța privește ca neîntemeiată acțiunea cauzei de față și în consecință urmează să o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ.
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul X, domiciliat în -------, în contradictoriu cu pârâtul Y, cu sediul în.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
| ← Anulare act administrativ. Jurisprudență Cereri; Chemare în... | Pretenţii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
