ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 128 din data de 20.02.2015
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 128
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta S A I și pe pârâtul S D, având ca obiect ordonanță președințială.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 81/214/2015 reclamanta S A - I a chemat în judecată pe pârâtul S D pentru ca, pe cale de ordonanță președințială instanța să dispună stabilirea domiciliului minorului S D I la domiciliul său, încasarea alocației de stat pentru copil de către reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2005, din căsătorie rezultând minorul S D I. Întrucât relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, reclamanta a introdus o cerere de divorț, înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Costești dosarul nr. 2010/214/2015, cu termen de judecată la data de 26.02.2015. Reclamanta mai arată în cuprinsul cererii introductive de instanță faptul că pârâtul îi interzice să ia legătura cu minorul în vârstă de 2 ani și 10 luni, iar prezenta mamei lângă minor, cât și atașamentul minorului de mamă sunt absolut necesare la această vârstă. Se mai precizează totodată de către reclamantă faptul că a plecat din domiciliul conjugal pe fondul violențelor manifestate de către pârât, care au culminat cu agresiuni fizice repetate pe fondul consumului excesiv de alcool, astfel încât la data de 21.11.2014 a fost nevoită să părăsească locuința pârâtului unde se află minorul în prezent.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 919 C.pr.civ., art. 966 și urm. C.pr.civ., art. 400 C.civ., art. 529 alin. 2 C.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și un martor.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
La data de 13.02.2015 pârâtul S D a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta S A I. În motivare, pârâtul a arătat că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, reclamanta nu beneficiază de condiții bune pentru a locui împreună cu minorul și nu se justifică interesul major al minorului care încă de când s-a născut a fost îngrijit de pârât și familia acestuia. Mai arată pârâtul faptul că reclamanta a părăsit în mai multe rânduri domiciliul conjugal încă de la începutul anului 2014, minorul rămânând în îngrijirea sa și a familiei sale. În luna noiembrie 2014, reclamanta a părăsit definitiv domiciliul, nemaidorind să discute cu minorul nici măcar la telefon și nu a dorit să participe la un eveniment important din viața acestuia, tăierea moțului. Totodată, pârâtul a precizat că nu i-a interzis niciodată să își vadă copilul la domiciliul lor comun, însă aceasta a refuzat de fiecare dată.
În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și audierea unui martor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Din căsătoria încheiată între reclamanta S A I și pârâtul S D la data de 27.08.2005 a rezultat minorul S D I, născut la data de 13.03.2012.
În urma unui conflict între pârât și reclamantă, aceasta a părăsit domiciliul conjugal la data de 21.11.2014, motivat de faptul că pârâtul a agresat-o fizic, lăsând totodată minorul la domiciliul acestuia. Din declarațiile martorelor rezultă că după momentul în care reclamanta S A I a plecat din locuința în care locuia cu pârâtul, aceasta s-a deplasat în Spania.
Anterior incidentului sus-menționat, la data de 23.06.2014, pe rolul Judecătoriei Costești a fost înregistrată cererea reclamantei S A prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între aceasta și pârât din culpa acestuia din urmă, exercitarea în comun a autorității părintești a minorului S D I, stabilirea locuinței minorului la domiciliul său din Costești, str. P, bl. X, sc. X, ap. X, et. 4, jud. Argeș, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia și revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de M. Dosarul sus-menționat are termen de judecată la data de 26.02.2015.
În prezent, minorul S D I, în vârstă de 3 ani, locuiește împreună cu tatăl, pârâtul S D și cu bunicii paterni la domiciliul acestora din comuna Suseni, sat Tutulești, jud. Argeș.
În ceea ce privește prezenta cauză, conform disp. art. 919 C.p.c., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile sus-menționate, spre deosebire de cererile de ordonanță președințială de drept comun, instanța are a verifica îndeplinirea cumulativă doar a două condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului, la care se adaugă condiția suplimentară de a exista un proces de divorț.
În această materie, condiția urgenței este prezumată de legiuitor, nefiind necesar să fie dovedită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, măsurile nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț.
Având în vedere aspectele mai sus expuse, instanța constată a fi îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 919 C.p.c.
Instanța reține că în toate demersurile și deciziile care privesc copiii trebuie să prevaleze principiul interesului superior al copilului, care trebuie întotdeauna să se circumscrie situației concrete și particularităților cauzei, fără însă a interesa în această procedură motivele care au condus la introducerea acțiunii de divorț.
Minorul S D I a locuit încă de când s-a născut la locuința tatălui și a bunicilor paterni, pe care reclamanta a părăsit-o la 21.11.2014. Din declarațiile martorelor S E și M T a rezultat că minorul a dezvoltat legături afective puternice cu tatăl său și bunicii paterni, copilul fiind bine îngrijit de aceștia, aspecte recunoscute inclusiv de reclamantă la întrebările nr. 3 și 4 din interogatoriu, din probele administrate rezultând totodată că minorul dispune de condiții bune de locuit. Copia referatului de anchetă socială depus la dosarul cauzei coroborată cu declarația martorei M T și răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei relevă faptul că reclamanta locuiește în orașul Costești, la domiciliul părinților, într-un apartament de două camere, împreună cu mama sa, tatăl său, sora sa în vârstă de 12 ani și fratele său în vârstă de 28 de ani ce are nevoie de îngrijire permanentă, tatăl și fratele său locuind ocazional și în com. Suseni.
Garantarea și respectarea interesului superior al copilului se realizează, printre altele, conform principiului asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea acestuia. Minorul S D I a locuit până la momentul plecării reclamantei împreună cu ambii părinți și bunicii paterni în locuința în care a rămas și după acest moment, fiind îngrijit în continuare de tată și bunici.
Având în vedere mediul familial în care crește minorul la acest moment alături de tatăl său și bunicii paterni, precum și faptul că din probele administrate a reieșit că acesta dispune de condiții corespunzătoare la domiciliul tatălui, că este bine îngrijit și că este atașat de tată și bunici, instanța apreciază că nu se impune o măsură vremelnică de stabilire a domiciliului acestuia la mamă până la soluționarea cererii principale. Astfel, este în interesul său să rămână în continuare în acest mediu, caracterizat prin echilibru și stabilitate materială și afectivă, având în vedere vârsta fragedă a minorului, vârstă la care orice modificare de mediu, cu atât mai mult vremelnică, ar conduce la un dezechilibru ce ar putea avea consecințe negative asupra dezvoltării și a stării afective a acestuia. Motivele invocate de reclamantă în sensul că pârâtul îi interzice să ia legătura cu minorul, cu excepția ocaziei în care a apelat la organele de poliție nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei cereri, care nu are ca obiect stabilirea de legături personale cu acesta. Prin urmare, necesitatea asigurării stabilității și continuității menționată mai sus impune ca până la soluționarea acțiunii de divorț, copilul să rămână în continuare la domiciliul tatălui, unde a locuit până la acest moment și unde are parte de îngrijirea și afecțiunea necesare.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge cererea reclamantei S A I în contradictoriu cu pârâtul S D de stabilire a domiciliului minorului S D I la domiciliul său, și, pe cale de consecință, și cererile referitoare la încasarea alocației de stat pentru copil de către reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
În ceea ce privește cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Instanța constată reclamanta ca fiind în culpă procesuală, astfel încât o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către pârât. Avocatul pârâtului a depus la dosarul cauzei o chitanță pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat. Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. și va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului la suma de 500 lei, față de complexitatea cauzei, care s-a soluționat în doar două termene de judecată, mandatul avocatului nefiind dat și pentru redactarea întâmpinării, ci doar pentru asistare și reprezentare la aceste două termene. Potrivit art. 451 alin. 2 teza finală C.pr.civ., măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta S A I, în contradictoriu cu pârâtul S D.
Admite, în parte, cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei, constând în onorariu avocat.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Costești.
| ← plângere contravenţională OG 15/2002. Jurisprudență | divorţ. Jurisprudență → |
|---|
