ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 445/2015 din data de 16.04.2015
Text speță:
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C H , reprezentată prin primar H I , în contradictoriu cu pârâții L G D și L A H , având ca obiect ordonanță președințială.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16.04.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 16.03.2014, legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței de la fila 6 din dosarul nr. 506/187/2015, reclamanta C H , reprezentată prin primar H I în contradictoriu cu pârâții L G D L și L A H , a solicitat instanței, pe cale de ordonanță președințială, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâților la ridicarea bunurilor mobile depozitate fără drept pe terenul reclamantei identificat prin număr cadastral 50417 înscris în CF 50417 H ori autorizarea acesteia la ridicarea bunurilor și depozitarea lor pe cheltuiala pârâților, iar executarea hotărârii să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat faptul că aceasta a depus la Judecătoria Beiuș o acțiune civilă în revendicare imobiliară, îndreptată împotriva pârâților, prin care a solicitat lăsarea în liniștită posesie a imobilului, ce în natură reprezintă teren identificat prin numărul cadastral 50417 înscris în CF 50417 H .
Totodată, reclamanta a arătat faptul că aceasta a accesat printr-un program FEADR, fonduri necesare pentru investiția aferentă proiectului Construire centru after school în localitatea H , pe terenul cu nr. cadastral 50417 H și în consecință, în anul 2014, primăria a semnat un contract de lucrări de execuție al acestui centru.
Față de această împrejurare, la data de 02.03.2015 s-a procedat la predarea amplasamentului iar constructorul a început imediat lucrările, executând anumite terasamente, însă pârâtul L G și fiul acestuia, pârâtul L A H au demolat acele terasamente și au adus două autovehicule pe care le-au așezat pe locul unde urma să se efectueze construcția, pretinzând că acel teren a aparținut numitului D G , socrul, respectiv bunicul acestora.
Mai mult decât atât, muncitorii aparținând societății executante au fost agresați și amenințați verbal, astfel că executantul a sistat executarea lucrării până la soluționarea diferendului ivit, motiv pentru care reclamanta s-a adresat organelor de politie prin adresa nr.786/05.03.2015, în vederea sprijinirii eliberării acestui teren, răspunsul acestora fiind acela că, în baza dreptului de proprietate deținut de către aceasta, reclamanta este în măsura să elibereze singură terenul.
Reclamanta a arătat, de asemenea, faptul că aceasta l-a somat și pe pârâtul L A H să ridice bunurile de pe terenul acesteia, sens în care a chemat Politia și Jandarmeria să o sprijine în eliberarea terenului, însă, deși organele de Politie și Jandarmerie au fost prezente, acestea nu au putut lua nicio măsură datorită stării conflictuale generate de cei doi pârâți și amenințărilor la care au fost supuși, motiv pentru care a formulat și plângere penală împotriva celor doi pârâți pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie.
Totodată, reclamanta a arătat faptul că, situația delicată a cauzei este reprezentată de faptul că aceasta se află în ultima perioadă de prelungire a avizului de construire și plată fonduri pentru Centru After school, astfel ca acesta trebuie finalizat până la data de 30.06.2015, întrucât se pierd fonduri nerambursabile de 10.320.000 lei pentru acest proiect public.
Reclamanta a arătat, de asemenea, faptul că cererea este justificată și îndeplinește condițiile de admisibilitate ale unei astfel de acțiuni, după cum urmează:
Urgența este dată de și faptul că depozitarea bunurilor pârâților pe amplasamentul viitoarei construcții împiedică constructorul la continuarea lucrărilor si implicit la finalizarea proiectului. Cum orice zi pierdută afectează termenul de finalizare a lucrării, această întârziere are o consecință dezastruoasă din punct de vedere financiar pentru reclamantă, iar nefinalizarea lucrării ar conduce evident la prejudicierea unui interes public prin neamenajarea acestui centru after school. Prejudiciul adus prin fapta celor doi pârâți are astfel un puternic impact economic și financiar și afectează și posibilitatea de dezvoltare durabilă a comunei.
Vremelnicia ordonanței este dată de faptul că reclamanta dorește ca această obligație să existe până la judecarea definitivă a acțiunii în revendicare depusă împotriva acelorași pârâți (la data depunerii prezentei cereri nu se cunoaște termenul de judecată), iar neprejudicierea fondului este evidentă, reclamanta solicitând o măsura cu caracter provizoriu.
Cu privire la aparența de drept, reclamanta a arătat faptul că aceasta are un drept proprietate asupra terenului, drept înscris în Cartea funciară, iar potrivit art.565 dovada dreptului de proprietate se face numai cu Cartea funciară.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile art.996 și următ. NCPC, iar în probațiune, au fost anexate, în xerocopie, înscrisurile reprezentate de: acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară înregistrată la data de 16.03.2015, pe rolul Judecătoriei Beiuș, adresa nr. 816/09.03.2015, emisă de Primăria comunei H către pârâtul L A H , adresa nr. 826/10.03.2015, emisă de comuna H către M.A.I. Inspectoratul de Jandarmi Județean Bihor, adresa nr. 817/09.03.2015, emisă de comuna H către Poliția comunei H , adresa nr. 809/09.03.2015, emisă de Primăria comunei H către Postul de Poliție H , adresa nr. 1555050/09.03.2015,emisă de Postul de Poliție H , adresa nr.786/ 05.03.2015, emisă de Primăria comunei H către Postul de Poliție H , adresa nr.49/02.03.2015, emisă de SC A SRL către comuna H , procesul verbal încheiat de Primăria comunei H la data de 02.03.2015, ordinul de începere pentru execuția lucrărilor înregistrat la comuna H sub nr. 3811/10.11.2014, procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de reper nr.1/02.03.2015, ordinul de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014 înregistrat la registratura comunei H sub nr.763/02.03.2015, contractul de lucrări nr. 1988/09.05.2014, nota de aprobare a prelungirii duratei de execuție peste 36 luni și aplicarea penalităților de 0,1%, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nr.21907/25.04.2014, notificarea în vederea acceptării actului adițional pentru contractele de finanțare ce depășesc durata maximă admisă cu aplicarea penalității de 0,1%, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nr. 21908/25.04.2014, Contractul de finanțare nr.C 322010960500066/ 30.06.2010, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național de dezvoltare rurală România, Anexa III la contractul de finanțare, Hotărârea Consiliului Local H nr. 4/24.01.2012, actul de dezmembrare înregistrat la O.C.P.I. Bihor sub nr. 4024/09.03.2014, planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, Încheierea nr. 6389 dată în dosarul BCPI B nr. 6389/04.07.2007, planul de amplasament și delimitare a imobilului nr. cadastral 53 cu propunerea de dezlipire, planul de încadrare în zonă, planul de amplasament și delimitare a imobilului nr. cadastral 50417, memoriu tehnic, planul de amplasament și delimitare a imobilului nr. cadastral 50417, CF 528 H , extrasele CF 464, 465 și CF 466 H .
Cauza a fost repartizată aleatoriu pe rolul C7 Civil, urmare a cărui fapt, la data de 17.03.2015, președintele completului de judecată Civil 7, a formulat declarație de abținere, astfel că, prin încheierea din data de 19 martie 2015 a fost admisă această cerere de abținere, iar cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței sub dosar nr. 506/187/2015/a1 și repartizată completului 3 civil, la data de 25.03.2015.
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 30.03.2015, reclamanta C H a solicitat preschimbarea termenului de judecată fixat în dosarul nr. 506/187/2015/a1 al Judecătoriei Beiuș, pentru data de 15.04.2015, cam. 2, ora 9.00, în vederea soluționării cererii având ca obiect ordonanță președințială și fixarea unui alt termen de judecată mai scurt, având în vedere natura și obiectul cauzei.
Această cerere de preschimbarea a termenului de judecată a fost soluționată de către instanță, în camera de consiliu din data 01.04.2015, în sensul respingerii fiind menținut termenul fixat în cauză pentru data de 15.04.2015, cam. 2, ora 9.00.
Totodată, la data de 10.04.2015, prin registratura instanței, reclamanta C H a depus la dosar înscrisurile reprezentate de: procesul verbal nr. 1056/31.03.2015, încheiat de către referentul urbanism din cadrul Primăriei Comunei H , CF 50417 H , actualizat, schița privind amplasarea celor două autoturisme pe planul cadastral, precum și a unui gard improvizat, un număr de trei fotografi reprezentând cele două autoturisme și locul amplasării acestora și a completat acțiunea în sensul că solicită și ridicarea gardului mobil care a fost amplasat de către pârâți după introducerea acțiunii și care împiedică accesul la cele două autovehicule.
Urmare a demersurilor administrative realizate de către instanță, pentru termenul de judecată din data de 15.04.2015, a fost depusă la dosar acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului Judecătoriei Beiuș nr.516/187/2015, indicată în coala CF actualizată 50417 H , depusă la dosar de către reclamantă la data de 10.04.2015.
La data de 14.04.2015, prin registratura instanței, pârâții L G D și L A H , au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâții au arătat faptul că susținerile reclamantei din motivarea cererii de ordonanță președințială nu corespund realității, întrucât imobilul pe care sunt parcate mai multe autoturisme reprezintă, potrivit inscripțiilor de carte funciară din C.F. 464, 465 și 466 H , proprietatea soției numitului L G D , respectiv a mamei numitului L A H , numita L D G , care deține în proprietate suprafața de 214 mp din imobilul cu nr. top. 269/6, potrivit inscripțiilor de sub B5 din CF 466 H , suprafața de 84 mp din imobilul cu nr.top. 270, potrivit inscripțiilor de sub B9 din CF 465 H și suprafața de 792 mp din imobilul cu nr. top. 246/7, potrivit inscripțiilor de sub B25 din CF 464 H .
Aceste terenuri reprezintă gospodăria numitei L D G și a mamei sale D R , astfel cum acest lucru reiese din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul M N T și sunt situate în localitatea H , la numărul administrativ 225.
Această gospodărie a fost tot timpul îngrădită încă de la data edificării construcțiilor în anul 1959, iar cele două autoturisme la care face referire reclamanta în motivarea cererii, au fost amplasate în spatele Căminului Cultural, care se învecinează cu gospodăria acestora.
În momentul în care au început lucrările de demolare la Căminului Cultural din localitatea H , cele două autoturisme au fost trase mai în față, pentru a nu cădea bucăți de tencuială, pereți sau alte materiale de construcții ce ar rezulta ca urmare a demolării Căminului Cultural.
Așadar acestea nu au fost amplasate peste noapte, așa cum susține reclamanta, ci s-au aflat în grădina casei de mai bine de 7 ani. Pârâții au invocat prevederile art.996 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Astfel, pârâții au arătat faptul că, din analiza textului de lege rezultă că nu sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, astfel:
Cu privire la aparența dreptului, pârâții au arătat faptul că imobilele cu nr. cadastral 50416 și 50417 provin din dezmembrarea numărului cadastral 53, înscris în CF 528 H care a fost transformat în numărul cadastral 50412 H și înscris în favoarea Comunei H în CF 50412 H .
Aici în baza Actului administrativ nr. 4/24.01.2012 emis de Comuna H se sistează CF 528 H se dă un identificator electronic cu nr.50412, numărului cadastral 53 H și apoi se procedează la dezmembrarea acestuia în două numere cadastrale: 50416 și 50417 H , fiind transnotate în colile cu același număr.
În momentul în care s-a întocmit documentația cadastrală, pentru constituirea numărului cadastral 53, în fișa corpului de proprietate se menționează că terenul ar fi fost în mod exclusiv în proprietatea Comunei H iar ca acte justificative au fost depuse, pentru a se induce în eroare OCPI Bihor colile inițiale de unde proveneau imobilele cu nr. top. 269/6 și 270, respectiv CF 134 și 358 H , unde figura proprietar Statul Român, însă potrivit inscripțiilor de sub B3 din CF 358 H și de sub B6 din c.f. 134 H imobilele erau transnotate în colile de carte funciară 465 H și 466 H , unde proprietar tabular apărea antecesorul numitei L D G , defunctul D G .
Mai mult decât atât, coordonatele cadastrale ale numărului cadastral 53 nu corespund cu realitatea din teren, nesuprapunându-se pe numerele topografice și suprafețele care sunt înscrise în actul de dezmembrare, în principal afectând gospodăria în toate cele trei numere topografice, pe o suprafață de aproximativ 241 mp, astfel cum acest lucru rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către expertul M N T .
De asemenea, numărul cadastral 53 se suprapune doar pe o porțiune de 358 mp din imobilul cu nr. top. 269/6 și nicidecum pe cei 2639 mp pe cât se susține în Actul de dezmembrare că ar fi constituit, diferența de suprafață fiind suprapusă peste imobilul cu nr.top.269/5, care nu figurează sub nicio formă în documentația care a stat la baza constituirii numărului cadastral 53.
Teoretic, la nivelul anului 2007, când s-a făcut acest Act de dezmembrare, potrivit Ordinului 634/2006 al Directorului Oficiului de cadastru și Publicitate imobiliară pentru aprobarea regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în carte funciară, Primarul Comunei, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de aplicare a Legii Fondului Funciar avea posibilitatea să solicite întocmirea unui act de dezmembrare și a unei documentații cadastrale privind înscrierea unui număr cadastral doar pentru terenurile care se găseau la dispoziția Comisiei și dacă în cartea funciară apăreau doar vechi proprietari și nicidecum în situația în care în colile de carte funciară apăreau proprietari tabulari, care au dobândit dreptul de proprietate în baza unui Titlu de Proprietate, cum este și situația pârâților.
În situația pârâților, la constituirea numărului cadastral 53, care echivala practic cu o sistare a stării de indiviziune trebuia cerut și acordul coproprietarului D G , conform regulamentului de aplicare a Legii nr. 7/1996 și a Codului civil de la 1864, lucru care nu s-a întâmplat.
Prin această manoperă dolosivă, fără a avea acordul proprietarilor terenurilor învecinate, s-a întocmit în mod defectuos documentația privind constituirea numărului cadastral 53 H , aspecte care conduc la nulitatea absolută a întregii documentații cadastrale și a Actului de dezmembrare.
Imobilele identificate cu nr.top.246/7, 269/6 și 270 sunt situate în teritoriul cadastral al localității H , în intravilan, și în natură reprezintă terenuri pe care sunt amplasate case de locuit, Cămin Cultural, Primăria Comunei H , arabil și printre altele este amplasată și gospodăria pârâților (a soției și soacrei, folosită în comun cu aceștia), compusă din casă, anexă și grădină.
Inițial, în luna octombrie 1959, numitul D G , care a fost soțul numitului L G , respectiv bunicul numitului L A H , a solicitat un loc de casă de la Sfatul Popular al Comunei H , solicitare ce a fost aprobată potrivit Adresei nr. 2/866/31.10.1959.
Pe suprafața de teren obținută acesta a edificat construcțiile, casa și anexele, lucrările fiind finalizate în anul 1959 potrivit Adeverinței nr. 890/01.12.1997.
Pentru suprafețele de teren primite, cu care de altfel s-a și înscris în CAP, după apariția Legii Fondului Funciar, numitul D G , a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute, astfel că, în vederea punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, la nivelul anului 1993 s-a întocmit o schiță de identificare și dezmembrare a imobilelor cu nr.top. 246/7, 267/6 și 270 vizată de Oficiul de Cadastru și Organizare a Cadastrului Bihor sub nr.7864/1994.
Aceste dezmembrări nu au mai fost operate, însă atestau folosința faptică asupra terenurilor ocupate de pârâți, iar în baza acestei schițe s-a făcut punerea în posesie și s-a eliberat Titlul de Proprietate nr. 878/22.04.1997, în care în intravilanul localității H au fost cuprinse suprafețele de teren identificate prin schiță.
Înainte de eliberarea Titlului de proprietate s-a făcut și punerea în posesie, astfel cum rezultă din Adeverința nr. 10/08.04.1997 de Primăria Comunei H .
Ulterior, Titlul de Proprietate a fost întabulat în colile de carte funciară 464, 465, și 466 H în baza încheierii de întabulare nr. 3217/22.10.1997.
Totodată, pârâții au arătat faptul că imobilele cu nr. top.270 și 269/6 provin din alte coli de carte funciară și anume nr. top. 269/6 provine din C.F. 134 H , unde inițial a fost înscris în întregime, suferind dezmembrări potrivit inscripțiilor de sub B3 din aceiași coală, iar mai apoi cu ocazia întabulării titlului de proprietate imobilul cu nr. top. 269/6 se transnotează în CF 466 H , așa cum rezultă din inscripțiile de sub B6 din CF 134 H .
La fel și imobilul cu nr. top. 270, inițial a fost înscris în CF 358 H , iar potrivit inscripțiilor de sub B3 din această coală a fost transnotat în CF 465 H , cu situația proprietății nemodificată.
Deși situația proprietății asupra imobilelor din litigiu era cea descrisă mai sus, ba mai mult în ceea ce privește imobilul cu nr.top.246/7 erau și alți proprietari tabulari înscriși în cotă parte asupra acestui imobil, Primarul Comunei H , de la acea vreme, procedează la întocmirea unui Act de dezmembrare autentificat cu nr. 2578/03.07.2007 de BNP I T, care a stat la baza constituiri numărului cadastral 53 H , având în spate o documentație cadastrală înregistrată și avizată la OCPI Bihor sub nr. 1946/28.02.2007.
De asemenea, pârâții au arătat faptul că acest act de dezmembrare și documentația cadastrală, care au stat la baza constituirii numărului cadastral 53 H , nu respectă dispozițiile legale, în condițiile în care la notar nu au fost prezenți toți coproprietarii, ori la vremea respectivă potrivit dispozițiilor art. 728, art. 730 din Codul Civil nu se puteau face decât în prezența tuturor proprietarilor tabulari.
Mai mult decât atât, prin această modalitate de constituire a numărului cadastral sunt grav afectate drepturile dobândite anterior atât de către pârâți, cât și de către alte persoane fizice care au gospodării în zonă.
Având în vedere aceste aspecte, nu se poate susține că aparența de drept este de partea reclamantei, motiv pentru care numitele L D G și D R au formulat o acțiune civilă, înregistrată la Judecătoria Beiuș sub dosarul nr. 516/187/2015, în care au solicitat constatarea nulității Actului de dezmembrare și a întregilor documentații cadastrale care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale 53, 50412, 50416 si 50417 H , dosar care se află în procedura de regularizare.
O altă condiție de admisibilitate a cererii este urgența, care deși ar fi justificată prin obligativitatea de finalizare a lucrărilor până la data de 30.06.2015, este de observat că, independent de acțiunea pârâților, acest termen nu poate să fie respectat, în condițiile în care nu s-au finalizat nici măcar lucrările de demolare a vechiului Cămin Cultural, deși ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la data de 10.11.2014, conform Adresei nr. 3811/10.11.2014 a Primăriei Comunei H , depusă în probațiune.
Deși ordinul de începere a lucrărilor este dat la data de 10.11.2014, procesul verbal de predare primire a amplasamentului și a bornelor de reper se face abia la data de 02.03.2015, iar prin actul înregistrat sub nr. 763/02.03.2015 s-a și dat un ordin de întrerupere a lucrărilor, datorită problemelor referitoare la amplasamentul lucrării.
De altfel și Contractul de lucrări nr. 1988 din 09.05.2014, depus în probațiune, avea un termen de execuție a lucrărilor de 6 luni de zile, începând de la data emiterii de către achizitor a ordinului de începere a lucrărilor. Contractul de finanțare s-a solicitat a fi prelungit până la data de 30.06.2015, însă potrivit Adresei nr. 21.908/24.04.2014 - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit arată că acest lucru ar fi posibil doar în cazul în care se achită penalitățile de 0,1%, lucru care nu este dovedit din actele depuse în probațiune până în prezent.
Astfel este puțin probabil ca, în condițiile în care nici la mijlocul lunii aprilie terenul nu este liber de sarcini, construcția să poată fi finalizată în două luni de zile și proiectul implementat, iar toate aceste aspecte țin de culpa exclusivă a reclamantei în ceea ce privește derularea raporturilor contractuale cu Ministerul și de modalitatea defectuoasă de întocmite a documentațiilor cadastrale, ori potrivit adagiului latin: "nemo auditur propriam turpitudinem allegans";, nimeni nu-și poate întemeia un drept pe propria culpă.
Deși o altă condiție de admisibilitate este caracterul vremelnic al măsurii dispuse de instanță, acest caracter care nu reiese din petitul cererii, cu toate că în motivare se încearcă a se remedia acest aspect, însă instanța este ținută de solicitarea reclamantei în petitul cererii sale.
O altă condiție menționată în textul de lege ar fi păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, ori prevenirea unei pagube iminente, însă din cererea reclamantei acest lucru nu rezultă, în condițiile în care aceste aspecte au fost tratate la capitolul urgență, unde deși contractul de execuție de lucrări a fost semnat din 2014, ordinul de începere se dă doar în luna martie a anului 2015, fiind evidentă culpa reclamantei descrisă anterior.
În motivarea în drept a întâmpinării, pârâții au invocat prevederile art. 996 C.pr.civ., iar în probațiune, au anexat, în xerocopie, raportul de expertiză extrajudiciară și acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului Judecătoriei Beiuș nr. 516/187/2015.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrierilor de la poziția A1 din CF 50417 H , aflată la filele 32-35 dosar, imobilul cu nr.top.50417 reprezintă în natură teren intravilan - curți, construcții (reprezentate de clădire cămin cultural și două clădiri anexe) iar dreptul de proprietate asupra acestor imobile a fost înscris în baza Încheierii de Intabulare nr. 1187/2012 și a actului administrativ nr. 4/2012, emis de Comuna H , precum și a Actului de dezmembrare parcelară nr. 2578/2007, emis de BNP T I , la poziția B2 în favoarea comunei H , cu titlu de expropriere, această poziție fiind transcrisă din CF 50412 H unde a fost înscrisă prin Încheierea nr. 6389/2007.
Potrivit înscrierilor de sub B1, instanța reține că a fost înființată coala CF 50417 H , pentru imobilul cu nr.top.50417, rezultat din dezmembrarea nr. cadastral nr.53 (identificator electronic 50412), înscris în cartea funciară 528 (identificator electronic 50412).
Potrivit înscrierii de sub B3, din CF 50417 H , în baza încheierii CF nr. 4837/19.03.2015, s-a notat înregistrarea pe rolul Judecătoriei Beiuș a dosarului nr. 516/187/2015, având ca obiect constatare nulitate act, partaj judiciar, dosar în care L D G și D R au calitatea de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Comuna H , reprezentată de Consiliul Local H , prin primar, T I , N M , T Ș S A , T S A și P F .
Din analiza coroborată a colii CF 528 H , aflată la filele 51,52 dosar, în dosarul nr. 506/187/2015, a actului de dezmembrare nr. 2578/2007, autentificat de BNP I T , aflat la fila 42 dosar, a planului de amplasament și delimitare a imobilului cu nr. cadastral 53 în suprafață de 3764 mp, instanța reține că acest număr cadastral a fost format ca urmare a dezlipirii suprafeței de 975 mp din terenul cu nr. top 246/7, înscris în CF 464 H a suprafeței de 150 mp din terenul cu nr. top 270, înscris în CF 465 H și prin dezlipirea suprafeței de 2639 mp din terenul cu nr. top 269/6, înscris în CF 466 H , prin alipirea acestor suprafețe și includerea lor în componența nr. cadastral nr. 53 H . Trebuie menționat că ulterior, potrivit mențiunilor de la poziția B1 din CF 50417 H , numărul cadastral nr.53 a primit identificatorul electronic 50412 , după care, conform HCL H nr. 4/2012 a fost dezmembrat în două loturi, constituite în numerele cadastrale 50416 și 50417 H - filele 41,47,48 în dosarul nr. 506/187/2015 al Judecătoriei Beiuș.
Urmare a examinării colii CF 464 H , aflată la fila 53, în dosarul nr. 506/187/2015, instanța reține că nr. top 246/7 (din care o parte a fost inclusă în componența numerelor cadastrale mai sus indicate) are o suprafață de 15386 mp, reprezintă în natură teren și casă de locuit, iar înscrierile de la pozițiile B4 și B 25 din această coală, atestă faptul că, numita D R , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din casa de locuit, cu titlu de construire, în baza încheierii CF 696/1998, iar fiica acesteia, numita L D G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din casa de locuit și asupra cotei de 792/15386 mp teren, cu titlu de moștenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.
Totodată, coala CF 465 H aflată la fila 56, în dosarul nr. 506/187/2015, relevă faptul că nr.top 270(din care o parte a fost inclusă în componența numerelor cadastrale mai sus indicate) are o suprafață de 231 mp, reprezintă în natură teren și anexă, iar înscrierile de la pozițiile B4 și B 9 din această coală, atestă faptul că numita D R , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din anexe, cu titlu de construire, în baza încheierii CF 696/1998, iar fiica acesteia, numita L D G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din anexă și asupra cotei de 84/231 mp teren, cu titlu de moștenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.
De asemenea, coala CF 466 H , aflată la fila 58, în dosarul nr. 506/187/2015, relevă faptul că nr. top 269/6(din care o parte a fost inclusă în componența numerelor cadastrale mai sus indicate) are o suprafață de 277 mp, reprezintă în natură arător în Dealul Râtul de Mare, iar înscrierile de la poziția B5 din această coală, atestă faptul că numita L D G , are intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de 214/277 mp teren, cu titlu de moștenire, în baza încheierii CF 4064-6/2015.
Din examinarea conținutului acțiunii civile înregistrată la Judecătoria Beiuș sub dosarul nr. 516/187/2015, aflată la filele 61-64 dosar, anexată întâmpinării formulată de către pârâți, instanța reține faptul că reclamantele L D G și D R au solicitat, printre altele, constatarea nulității Actului de dezmembrare autentificat cu nr. 2578/2007 de BNP I T și a întregilor documentații cadastrale care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale 53, 50412, 50416 si 50417 H , precum și anularea încheierii de intabulare nr. 6389 dată de BCPI B în dosarul nr. 6389/04.07.2007, a încheierii de intabulare nr. 1887/2012 și a inscripțiilor de carte funciară privind constituirea numerelor cadastrale cu revenirea la situația anterioară din colile de carte funciară 464, 465 și 466 H , precum și partajarea imobilelor cu nr. top. 269/6, 270 și 246/7 H , care au stat la baza constituirii numerelor cadastrale.
Examinând raportul de expertiză topografică extrajudiciară și schițele topografice de identificare anexate acestuia, întocmite de către domnul M N T , aflate la filele 55-60 dosar, instanța reține faptul că domnul expert procedând la identificarea și realizarea corespondenței dintre numărul cadastral 53 (dezmembrat în numerele cadastrale 50416 și 50417) și numerele topografice 246/7, 270 și 269/6 Holod (din care o parte a fost inclusă în componența numerelor cadastrale mai sus indicate), a concluzionat că, numărul cadastral 53 H , astfel cum a fost constituit nu corespunde suprafețelor înscrise în CF în privința numerelor topografice din care provine, iar înscrierea în Cf a acestui număr cadastral s-a făcut în mod eronat, deoarece nici faptic și nici scriptic acesta nu corespunde cu situația reală. Domnul expert a arătat că suprafața de 241 mp, care potrivit schiței de la fila 59 dosar, se află în posesia și folosința și proprietatea doamnei L D G , este afectată de numărul cadastral 53 H . Totodată a reținut faptul că numărul cadastral 53 nu corespunde situației faptice în ceea ce privește amplasamentului numărului top 269/6, deoarece acesta se află în posesia și folosința persoanelor fizice și reprezintă teren ocupat de case, anexe, curți și grădini.
De asemenea prin răspunsurile la întrebările din interogatoriile ce le-au fost luate, pârâții au arătat în esență faptul că terenul în litigiu reprezintă gospodăria numitei L D G și a mamei sale D R și a fost tot timpul bine delimitat, fiind împrejmuit cu gard și cele două autoturisme la care face referire reclamanta, au fost amplasate pe terenul aferent gospodăriei, în apropierea Căminului Cultural, în urmă cu aprox.7 ani, iar în momentul în care au început lucrările de demolare la Căminului Cultural din localitatea H cele două autoturisme au fost repoziționate mai în față, pentru a nu fi afectate de lucrările de demolare. Au susținut că nu este vorba despre vreun gard mobil, întrucât gardul a existat în acel loc, iar după intrarea buldozerelor pe proprietatea familiei și distrugerea culturii de orz, gardul a fost refăcut, însă pe același aliniament pe care a fost poziționat anterior.
Aceste susțineri ale pârâților și aspectele prezentate de către aceștia în motivarea întâmpinării au fost confirmate și prin depoziția martorei B V L , propusă de către pârâți, aflată la fila 78 dosar.
Referitor la depoziția martorei reclamantei, B F , propusă de către reclamantă, instanța o apreciază subiectivă, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Spre exemplu în privința întinderii efective a amplasamentului gospodăriei pârâților,martora a făcut vorbire despre o suprafață de 8 ari teren, însă înscrierile de Cf și expertiza topografică extrajudiciară fac referire la o suprafață mai mare, iar în privința existenței culturii de orz, care poate fi observată și în fotografiile depuse la dosar, martora a susținut că nu a văzut o astfel de cultură și grădina nu a fost cultivată. Pe de altă parte această martoră s-a declarat nemulțumită de faptul că nu a avut posibilitatea să dezbată succesiunea după soțul și socrul său, ,, întrucât pârâții figurează pe terenul socrului său,,.
Trebuie însă menționat că și această martoră a arătat că terenul aferent gospodăriei pârâților a fost delimitat dintotdeauna cu ajutorul unui gard, iar în urmă cu aproximativ 3-4 ani pârâtul L G a ocupat o suprafață de teren de 2-3 ari, ce reprezenta locul de joc aferent căminului cultural și în acel loc sunt poziționate mașinile și un gard amplasat de aproximativ două trei săptămâni.
Având în vedere această stare de fapt și probațiunea administrată instanța reține că, pe cale de ordonanță președințială, reclamanta a solicitat a se pronunța o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâților la ridicarea bunurilor mobile depozitate fără drept pe terenul reclamantei identificat prin număr cadastral 50417 înscris în CF 50417 H ori autorizarea acesteia la ridicarea bunurilor și depozitarea lor pe cheltuiala pârâților, precum și ridicarea gardului mobil care a fost amplasat de către pârâți după introducerea acțiunii și care împiedică accesul la cele două autovehicule.
Astfel, ținând cont de împrejurările mai sus prezentate, instanța urmează a reține că, ordonanța președințială reprezintă o procedură specială reglementată de art.996 Cpr.civ., text de lege care stabilește care sunt condițiile specifice de admisibilitate ale acesteia .
Potrivit conținutului acestui text de lege există două condiții specifice de admisibilitate: urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și o a treia condiție si anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Urmează ca instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri să stabilească în raport de probele prezentate de părți în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept și totodată să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor sus arătate, întrucât lipsa oricăreia dintre ele atrage respingerea cererii.
Condiția urgentei trebuie stabilită atât prin raportare la ipotezele avute în vedere de art. 996 C.pr.civ. (păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării silite) cât și ținând seama de specificul relațiilor sociale ce s-a urmărit a fi protejate.
Este cunoscut faptul că, prima condiție care justifica folosirea ordonanței președințiale este urgența, însă trebuie menționat ca urgența nu trebuie confundată cu celeritatea, care trebuie să fie o dimensiune a oricărui proces civil și care dă dreptul numai la un mers mai rapid al procedurii obișnuite, iar reclamantul trebuie să probeze în ce constă urgența.
De asemenea, judecătorul trebuie să arate împrejurările de fapt concrete din care rezultă urgența, deoarece o astfel de condiție trebuie să rezulte din fapte concrete, iar instanța trebuie să analizeze aceste fapte, iar nu o eventualitate sau o probabilitate.
Pe de altă parte se impune precizarea că, cerința urgentei trebuie să persiste pe tot parcursul judecații, respectiv ea trebuie să existe atât la data introducerii cererii, cât și ulterior acestui moment, pe întreg parcursul soluționării cauzei.
În opinia instanței, față de aspectele mai sus prezentate, în speță, nu se poate reține îndeplinirea condiției urgenței, nici raportat la petitul cererii introductive și nici raportat la petitul completării cererii sau la motivele de fapt invocate de către reclamantă în susținerea cererii de ordonanță președințială ori la ipotezele avute în vedere de art. 996 C.pr.civ..
Din aceasta perspectivă, se poate observa că, reclamanta a motivat această cerință prin faptul că, depozitarea bunurilor pârâților pe amplasamentul viitoarei construcții împiedică constructorul la continuarea lucrărilor si implicit la finalizarea proiectului, iar orice zi de întârziere afectează termenul de finalizare a lucrării, cu consecințe dezastruoase din punct de vedere financiar pentru reclamantă și prejudicierea unui interes public prin neamenajarea acestui Centru After School.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, instanța reține că potrivit art. 6 din contractul de lucrări nr. 1988/09.05.2014-filele 22-31 dosar - termenul de execuție al lucrărilor ce fac obiectul acestui contract -astfel cum sunt descrise la art. 4- este de 6 luni, începând de la data emiterii, de către achizitor a ordinului de începere al lucrărilor.
Ordinul de începere pentru execuția lucrărilor înregistrat la Comuna H sub nr. 3811/10.11.2014 -fila 19 dosar și emis de reclamantă, relevă faptul că începând cu data de 10.11.2014 se poate începe execuția lucrărilor pentru modernizarea și reabilitarea străzilor în localitățile H și V , conform contractului 1987/2014 și pentru construirea Centrului After School în localitatea H ,conform contractului nr. 1988/09.05.2014.
Cu toate acestea procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de reper nr.1/02.03.2015, aflat la fila 20 dosar, atestă faptul că abia în luna martie 2015 a fost predat amplasamentul terenului cu bornele de reper.
Cu toate acestea, chiar în aceeași zi (probabil ca urmare a stării conflictuale avute cu pârâții) a fost înregistrat la registratura Comunei H sub nr. 763/02.03.2015, ordinul de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, emis de achizitorul Comuna H -fila 21 dosar nr. 506/187/2015, în cuprinsul căruia se arată că față de adresa nr. 49/02.03.2015 venită din partea executantului SC A SRL și datorită problemelor referitoare la amplasamentul lucrării s-a dispus întreruperea lucrărilor aferente pentru construirea Centrului After School în localitatea H , până la soluționarea definitivă a litigiilor apărute în legătură cu amplasamentul terenului.
Rezultă astfel că, la momentul înregistrării prezentei cereri pe rolul instanței -16.03.2013, era dispusă de către reclamantă prin reprezentanții săi, întreruperea executării lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, până la soluționarea definitivă a litigiilor apărute în legătură cu amplasamentul terenului.
Ca atare este cert că aceste aspecte referitoare la stabilirea amplasamentului terenului exced măsurilor ce pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale.
Trebuie menționat totodată faptul că finanțarea construirii Centrului After School în localitatea H trebuia asigurată în baza Contractului de finanțare nr.C 322010960500066/ 30.06.2010, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național de dezvoltare rurală România, aflat la filele 34-39 dosar. Acest contract a fost perfectat în anul 2010, iar contractul de lucrări nr. 1988 a fost încheiat abia la data de 09.05.2014.
Nota de aprobare a prelungirii duratei de execuție peste 36 luni și aplicarea penalităților de 0,1%, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nr.21907/25.04.2014, arată că s-a propus spre prelungire durata de realizare a investiției și de implementare a Contractului de finanțare până la data de 30.06.2015, fiind emisă totodată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit către beneficiarul Comuna H notificarea nr. 21908/25.04.2014 în vederea acceptării actului adițional pentru contractele de finanțare ce depășesc durata maximă admisă cu aplicarea penalității de 0,1%.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nu rezultă că a fost întocmit actul adițional la contractul de finanțare, în baza căruia durata de realizare a investiției și de implementare a Contractului de finanțare a fost prelungită până la data de 30.06.2015 și nici faptul că au fost achitate penalitățile pretinse prin notificarea mai sus indicată.
În acest context există dubiu cu privire la termenul contractual invocat de către reclamantă în susținerea cererii, care ar expira la data de 30.06.2015, iar potrivit principiului de drept in dubio pro reo acest aspect este de natură a profita pârâților.
Totodată, față de aspectele mai sus invocate și având în vedere că reclamanta are calitatea de parte în ambele contracte indicate mai sus, astfel încât, cunoștea termenele contractuale, iar ordinul de începere pentru execuția lucrărilor a fost emis chiar de către aceasta și într-o perioadă de aprox. 4 luni de zile de la data emiterii acestuia nu s-a realizat decât întocmirea procesului -verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de reper nr.1/02.03.2015, ținând cont că în prezent lucrările au fost întrerupte/ suspendate tot potrivit dispozițiilor reclamantei -ordinul sub nr. 763/02.03.2015 de întrerupere (suspendare) a lucrărilor din cadrul contractului nr. 1988/09.05.2014, emis de achizitorul Comuna H - , instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței prezentei cereri.
Pentru a conchide astfel instanța constată faptul că, execuția lucrărilor este în prezent suspendată, iar reclamanta a înregistrat cererea de ordonanță președințială, ulterior suspendării acestora, fiind incident principiul de drept ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans";.
Față de aspectele prezentate instanța apreciază că la acest moment prejudiciul invocat este doar eventual, context în care cererea formulată de către reclamantă nu poate fi admisă, fiind evident că la data promovării și soluționării prezentei cererii nu este îndeplinită condiția urgenței, acestă cerință nefiind îndeplinită nici din perspectiva aspectelor redate de către martora propusă de către reclamantă care a susținut că în urmă cu aprox 3-4 ani pârâtul L G a ocupat suprafața de teren pe care sunt poziționate vehiculele.
A doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este ca măsura ordonată de instanța să fie vremelnică. Pe aceasta cale nu se pot lua măsuri definitive ci numai măsuri provizorii, limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, caracterul vremelnic decurgând fie din însăși natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței care arată expres că aceasta își produce efectele numai un anumit timp. În practica judiciară s-a consacrat opinia potrivit căreia instanța nu poate sa dispună prin ordonanța președințială o obligație de a face, decât în cazuri excepționale când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece s-ar încalcă caracterul vremelnic al măsurii luate.
Probațiunea administrată în cauză scoate în evidență că eventuale acte abuzive ar fi săvârșite și de către reclamantă, nu doar de către pârâți, care prin atitudinea adoptată nu au făcut altceva decât să-și protejeze terenul deținut în folosință de-a lungul timpului.
Sub aspectul caracterului vremelniciei prevăzut expres de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinit în cauză. Stabilirea expresă a acestui caracter, dovedește intenția legiuitorului de a înlătura orice fel de discuție și de a preciza însăși natura ordonanței președințiale.
Este adevărat că reclamanta a făcut dovada înregistrării la data de 16.03.2013 a unei acțiuni pe fondul cauzei-filele 8-10 în dos. nr. 506/187/2015-, prin care a solicitat atât obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul cu nr. cadastral 50417 H precum și obligarea pârâților la ridicarea vehiculelor de pe acest teren, însă este evident că, prin admiterea prezentei cererii de ordonanță președințială cele din urmă solicitări ale reclamantei ar rămâne fără obiect.
Acest aspect este de natură să atragă concluzia că, în speță, nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei.
Deși art. 996 Cod procedură civilă nu menționează expres condiția nerezolvării litigiului în fond, această condiție este una esențială și trebuie îndeplinită de orice cerere de ordonanță președințială, deoarece prin rezolvarea litigiului în fond s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun. Or, în cauză, măsurile ce solicită reclamanta a fi luate tind să fie definitive.
Această concluzie se impune și prin raportare la motivele invocate de reclamantă în susținerea cerinței urgenței cererii, deoarece în ipoteza eliberării terenului prin ridicarea vehiculelor și a gardului( cu privire la acesta nici nu există acțiune de drept comun) se poate presupune cu ușurință că reclamanta va efectua asupra terenului lucrările de construire a centrului After School, or astfel de măsuri nu pot să aibă decât un caracter definitiv, iar nu unul vremelnic.
Cea de a treia condiție de admisibilitate este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului și decurge din cea anterioară, astfel că, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat de părți, însă pentru ca soluția să nu fie arbitrară va cerceta aparența acestui drept.
Examinând datele speței de față și având în vedere întregul probatoriu administrat, instanța apreciază că înscrierile operate în CF 464, 465 și 466 H in favoarea numitei L D G ( care este soția , respectiv mama pârâților) cu privire la terenul aferent nr. top. 246/7, 270 și 269/6 ce intră în componența numărului cadastral 50417 H , atrag concluzia că aparența de drept este și în favoarea pârâților, nu doar a reclamantei.
În acest sens instanța reține că în CF 50417 H apare notat un litigiu , iar schița topografică extrajudiciară depusă la dosar de către pârâți relevă faptul că numărul cadastral 53 din care provine numărul cadastral 50417 a fost eronat constituit sub aspectul amplasamentului topografic și ocupă o suprafață de 241 mp din proprietatea numitei L D G .
Pentru considerentele ce preced, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, în temeiul art.996 și urm. C.pr.civ., instanța urmează a respinge cererea formulată și completată de către reclamantă.
Totodată instanța va lua act de faptul că reclamanta, cu ocazia dezbaterilor, nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză, ci a arătat că își rezervă dreptul să solicite pe cale separată astfel de cheltuieli.
Astfel, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a reclamantei, o va obliga pe aceasta să plătească în favoarea pârâților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța de la fila 54a dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată către reclamanta C H , reprezentată prin primar H I , în contradictoriu cu pârâții L G D și L A H ,
Ia act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâților suma de 500,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← succesiune. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri | partaj judiciar, uzucapiune. Jurisprudență Partaj; Uzucapiune... → |
|---|
