partaj judiciar, uzucapiune. Jurisprudență Partaj; Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 423/2015 din data de 08.04.2015

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 423/2015

Ședința publică de la 08.04.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE:, judecător

GREFIER:

Pe rol se află pentru azi se află judecarea cauzei civile formulată de către reclamatul C P în contradictoriu cu pârâții A U "C M "; L , prin președinte S G , cu sediul în localitatea H și C L , prin PRIMAR, având ca obiect partaj judiciar, uzucapiune.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de 08.04.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la data de 04.11.2014, legal timbrată cu suma de 262 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor de la filele 4 și 24 dosar, reclamatul C P , în contradictoriu cu pârâții A U "C M "; L , prin președinte S G și C L , prin PRIMAR, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:

- să dispună dezmembrarea imobilelor identificate cu nr. top. 2434 în suprafață de 961309 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. 2485 în suprafață de 26568 mp, înscris în CF 170 L în următoarele parcele:

- nr. top. 2434/1 în suprafață de 2161 mp;

- nr. top. 2434/2 în suprafață de 959148 mp;

- nr. top. 2485/1 în suprafață de 574 mp;

- nr. top. 2485/2 în suprafață de 25994 mp;

- să stabilească un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantului asupra imobilelor cu nr. top.2434/1, în suprafață de 2161 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. 2485/1, în suprafață de 574 mp, înscris în CF 170 L ;

- să dispună intabularea dreptului de proprietate în CF.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că imobilele în litigiu astfel cum au fost identificate și dezmembrate prin schița depusă la dosar, constituie în natură teren cu destinația de fânețe și sunt situate în teritoriul cadastral L .

Totodată, reclamantul a arătat faptul că aceste imobile au intrat în posesia bunicului său, numitul C D , anterior anului 1947 și acesta le-a deținut în mod continuu și netulburat până la decesul său.

După decesul acestuia, imobilele în litigiu au fost preluate de către fiul său, numitul C V , care le-a deținut în aceleași condiții ca și antecesorul său, în calitate de fiu, unic acceptant, apoi au fost preluate de către reclamant, tot în calitate de singur moștenitor și acesta deține în prezent imobilele.

În motivarea în drept a acțiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 650 și art.1864 Cod civil, iar în probațiune, acesta a depus la dosar, în xerocopie, acte de stare civilă, adeverința nr.3961/29.10.2014 și adeverința nr.3983/ 30.10.2014, ambele emise de U.A.T L , fișa registrului agricol pe anul 2014, emisă pe numele C P , certificatul de atestare fiscală nr.3962/29.10.2014 emis de Comuna L , CF 2 L , planurile de situație întocmite de către domnul T T S pentru identificarea și dezmembrarea imobilelor în litigiu, CF 2 și 170 L , nota de timbraj și extras din ghidul privind valorile orientative minime ale proprietăților imobiliare din județul Bihor - Circumscripția Judecătoriei Beiuș pe anul 2013.

La data de 28.11.2014, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar chitanța privind dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 147 lei și CF 2 L , in extenso.

Totodată, la data de 21.01.2015, urmare a solicitării instanței, BCPI Beiuș a depus la dosar copia integrală și actualizată a colii de carte funciară nr. 2 L , coală despre care s-a arătat că are o singură filă, conform exemplarului original aflat în cutia de păstrare.

Prin serviciul registratură, la data de 21.01.2015, pârâta Comuna L a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii și solicită respingerea acesteia.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că revine la adresele nr.3961/29.10.2014 și nr.3983/30.10.2014, ambele eliberate de U.A.T L , la solicitarea reclamantului.

Totodată, pârâta a arătat faptul că reclamantul nu a prezentat schița de dezmembrare și identificare a imobilelor (iar copiile de CF i-au fost comunicate pârâtei prin fax în limba maghiară, CF 2 nu are foaia B, iar numele proprietarului nu s-a aflat din acest motiv, acesta fiind trecut la foaia A, iar CF 170 L a fost trimisă incomplet, fără proprietar), astfel încât, aspectele menționate în adrese nu corespund cu realitatea, situație față de care nu le susține, chiar dacă s-au solicitat pentru întabulare la notariat.

Pârâta a arătat, de asemenea, faptul că starea de fapt expusă în motivarea acțiunii este complet eronată, artificial creată pentru a justifica și acoperi o ilegalitate care să ducă la admiterea acțiunii, întrucât cele două imobile nu au fost folosite niciodată de către antecesorii reclamantului.

Verificând copiile CF rezultă că imobilul cu nr. top 2434, înscris în CF 2 L a format proprietatea foștilor urbarialiști din U , iar imobilul cu nr. top 2485 din CF 170 L formează proprietatea Comunei L .

Aceste terenuri au fost trecute în proprietatea Statului Român prin actul de naționalizare din 11.06.1948, iar după data de 01.01.1990 au intrat sub incidența Legii 18/1991.

După punerea în aplicare a Legii 18/1991, reclamantul a procedat la defrișarea porțiunilor pe care le solicită și a ocupat terenul liber, iar pe imobilul nr. top 2334 a înființat o plantație de pomi fructiferi.

Totodată, cu privire la modul de dobândire a terenului, pârâta a arătat câteva aspecte care duc la respingerea acțiunii reclamantului, respectiv:

- fiind vorba de ocuparea terenului în mod abuziv, reclamantul a devenit detentor precar și nu posesor, el nu are un titlu just pentru a deveni proprietar, conform art. 1846 C.civil.

- detenția terenului nu întrunește condițiile cerute de art. 1847 și următoarele din Codul civil vechi, nu reprezintă o posesie utilă.

- nefiind precizat momentul începerii prescripției, nu se poate stabili care lege guvernează cursul prescripției- dreptul local, Codul civil sau Legea nr.115/1938.

Pârâta a arătat, se asemenea faptul că au fost invocate de către reclamant art. 650 și art.1846 C.civil, articole care însă se referă la alte instituții de drept.

În motivarea în drept a întâmpinării, pârâta a invocat dispozițiile legale la care s-a făcut trimitere cu ocazia prezentării motivelor de fapt.

La data de 05.03.2015, prin serviciul registratură, U.A.T. L a depus la dosar adresa nr. 636/03.03.2015, la care a anexat, în xerocopie, Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003, CF 170 L și H.C.L. nr. 101/27.12.2011, privind inventarul actualizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei L .

Totodată, la data de 19.03.2015, prin serviciul registratură, reclamantul, prin reprezentant, a depus la dosar un înscris prin care a formulat precizări față de obiectul cererii, la care a anexat CF 2 și 170 L traduse și un memoriu întocmit la data de 25.02.2015, de către dl. expert tehnic judiciar P T V .

În conținutul acestui înscris reclamantul a arătat faptul că, prin Titlul de proprietate nr. 3/2003 a fost reconstituit un drept de proprietate în favoarea Asociației U C M asupra cotei de 6800 mp din numărul topo 2434, acesta având o suprafață totală de 961309 mp, din care reclamantul a solicitat stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2161 mp.

Cu privire la adresa nr. 636/2015 din care rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local L , imobilele cuprinse în tabelul anexat fac parte din domeniul public al Statului Român, reclamantul a arătat că face referire doar la poziția 89 în care este înscrisă suprafața de 624,27 ha teren, întrucât este lesne de înțeles că această suprafață se referă la pășunea comunală cu un regim diferit față de bunurile imobile ce fac parte din domeniul public al Statului Român.

Astfel, reclamantul a arătat faptul că pășunea comunală urma să ajungă în proprietatea Asociației C L , formă asociativă similară cu Asociația U și care asociații nu au fost reconstituite datorită unor lacune ale legilor speciale emise după anul 1990.

Imobilul cu nr. top 2485 din CF 170 Lunca având proprietar tabular Comuna L , nu are nicio legătură cu domeniul public al Statului Român, iar sub raportul întinderii sale a suferit modificări, parte din acesta a intrat în posesia unor persoane fizice, fiind folosit ca teren arabil.

Împotriva acestui proprietar tabular poate fi opusă prescripția achizitivă- uzucapiunea, prevăzută și reglementată de dispozițiile codului civil.

Pe de altă parte suprafața de teren înscrisă la poziția 89 din tabel, nu face dovada că suprafața de 574 mp identificat prin nr. top 2485/1, ar fi cuprinsă în aceasta.

Pârâta A U "C M "; L , prin președinte S G nu a depus la dosar întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de acțiune.

În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiați în calitate de martori propuși de către reclamant numiții: S I și C F .

Analizând cererea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

Potrivit colii de carte funciară nr. 2 L , aflată la filele 42 și 69 dosar, imobilul cu nr.top.2434 este înscris la poziția AI 2, are o suprafață totală de 961309 mp și reprezenta în natură, la data operării înscrierilor în CF -anul 1902 conform încheierii de întabulare nr.5442/17.06.1902 - pădure comună în porțiunea de hotar U , aflată în proprietatea foștilor urbariali.

De asemenea, potrivit colii de carte funciară nr.170 L , aflată la filele 14 și 69 dosar, imobilul cu nr.top.2485 este înscris la poziția AII 6, are o suprafață totală de 26568 mp și reprezenta în natură, la data operării înscrierilor în CF, pășune comună în porțiunea de hotar U , aflată în proprietatea Comunei L , conform înscrierilor de la poziția B1 din această coală.

Examinând coala funciară nr.170 Lunca, instanța reține că la pozițiile B3, 4-6, 8 au fost operate dezmembrări ale unor imobile înscrise în această coală, iar ulterior, anumite parcele dezmembrate au fost transnotate în alte coli CF, iar asupra unora dintre acestea a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea unor persoane fizice, printre care și numita C A .

Din probațiunea testimonială administrată în cauză, instanța reține că, în depoziția ce i s-a luat, aflată la fila 52 dosar, martorul S I a arătat:

Știu că reclamantul a fost înfiat de către unchiul său C V și soția acestuia C R , iar terenurile pe care le deține în prezent în folosință le-a dobândit de la aceștia.

Nu l-am cunoscut pe numitul C D , poate când eram copil mic, dar nu-mi amintesc.

În localitatea U nu a fost înființat CAP.

Știu că reclamantul mai are în folosință o parcelă de teren poziționată în spatele grădinilor ce aparțin cetățenilor din localitate, în suprafață de aproximativ 10-20 de arii, cu destinația de arabil, iar uneori a fost folosit și ca fâneață, teren ce este bine delimitat față de vecinătăți, teren folosit în mod continuu, public și netulburat de către reclamant și de către antecesorii acestuia C V și R , în perioada în care au trăit. Aceștia au fost cunoscuți ca și proprietari în localitate.

Știu că reclamantul mai are o parcelă de teren în locul denumit ";Gruiul Parului";, în suprafață de aproximativ 30 de arii, cu destinația de arabil și asupra căruia sunt cultivați și pomi fructiferi, care au fost plantați în urmă cu 10-15 ani. Și această parcelă este bine delimitată față de vecinătăți și a fost întreținută în trecut de către numitul C V , pe care personal l-am văzut folosind terenul.

Eu nu am văzut decât pe C V și pe reclamant folosind acest teren. Știu că folosința exercitată de către aceștia asupra terenului a fost îndelungată, deoarece C V a fost mai bătrân decât mine și a decedat în urmă cu mult timp.

Știu că această din urmă parcelă este poziționată în apropierea pădurii în dreptul unui drum forestier ce duce spre M, iar în partea dreaptă sunt poziționate alte terenuri ce aparțin cetățenilor, printre care o parcelă este deținută chiar de martorul C F .

Fiindu-mi prezentată schița de la fila 13 știu că terenul din dreptul drumului forestier aparține reclamantului și a fost folosit în aceeași manieră și de către defunctul C V .

Pe schița de la fila 12 dosar nu pot să identific terenul ce aparține reclamantului.

În zona în care reclamantul deține terenul există terenuri aflate doar în folosința persoanelor fizice.

Din depoziția martorului C F , aflată la fila 52 dosar, rezultă următoarele:

Îl cunosc pe reclamant și menționez că de-a lungul timpului am locuit în satul U .

Știu că reclamantul are în folosință mai multe parcele de teren, iar una din acestea are destinația de teren arabil și este poziționată în spatele grădinilor cetățenilor din localitate și are o suprafață de aproximativ 30 de arii fiind bine delimitată față de vecinătăți, mejdinele acestui teren sunt delimitate cu ajutorul unor bolovani. De o parte și de alta a acestui teren sunt situate alte terenuri ce aparțin altor persoane fizice, toate cu destinația de arabil.

Acest teren este poziționat pe coastă, în partea de sus este poziționat pe lungime, capătul de sus fiind mai la deal.

Fiindu-mi prezentate schițele de la filele 12, 13 dosar, arat că parcela despre care au făcut vorbire este cea evidențiată cu nuanță galbenă în schița de la fila 12, forma terenului prezentată pe schiță corespunde cu situația faptică și cu realitatea.

În localitatea U nu a fost CAP, iar eu, de când mă știu, de când eram copil mic îmi amintesc că acest teren s-a aflat doar în folosința reclamantului și a părinților acestuia care s-au numit C V și C R . Imi amintesc că și părinții reclamantului au folosit acest teren, în aceeași modalitate și manieră care este folosit și de către reclamant.

De-a lungul timpului, reclamantul și părinții săi, au fost cunoscuți ca și proprietari ai acestui teren, chiar și ai imobilului situat pe partea de sus, pe deal, nu am auzit să aibă vreodată neînțelegeri cu alte persoane cu privire la folosința acestui teren. Limitele terenului nu au fost modificate în timp și destinația acestuia, de când mă știu, a fost de arabil. Câteodată, terenul a fost folosit și cu destinația de fâneață.

Nu l-am cunoscut pe C D , nu știu cine este acesta, știu că numitul C V l-a înfiat pe reclamant de la vârsta la care acesta era copil mic.

În zonă nu știu să aibă teren Comuna L.

Știu că reclamantul mai deține o bucată de teren în apropierea unui drum forestier, chiar la marginea pădurii, în suprafață de aproximativ un hectar și la fel știu că acest teren a fost folosit, de-a lungul timpului, de către C V și apoi de către reclamant. Cunosc acest lucru deoarece și eu am o parcelă de teren în zona respectivă.

Fiindu-mi prezentată spre vedere schița de la fila 13 dosar, arat că toate parcelele evidențiate cu nuanță galbenă se află în folosința reclamantului, acesta este cunoscut ca și proprietar și la fel a fost cunoscut și numitul C V .

Terenul poziționat în apropierea drumului forestier are destinația atât de arabil, însă știu că asupra acestuia sunt plantați și pomi fructiferi: meri, peri, pruni și nuci, pomi ce au fost plantați în urmă cu peste 20 de ani.

Personal am teren ce se învecinează cu terenul reclamantului și știu că este bine delimitat față de vecinătăți. Reclamantul a folosit în mod public, continuu și netulburat acest teren, fără să aibă neînțelegeri cu privire la folosință.

Terenurile învecinate cu cel al reclamantului aparțin doar persoanelor fizice. În localitate nu există asociație urbarială.

Conform susținerilor reclamantului, confirmate de actele de stare civilă depuse la filele 5-6 dosar, tatăl reclamantului s-a numit C V , iar bunicul patern al reclamantului s-a numit C D .

Totodată, din conținutul adeverințelor nr.3961/29.10.2014 și nr.3983/ 30.10.2014, ambele eliberate de U.A.T L , la solicitarea reclamantului, aflate la filele 7,8 dosar, instanța reține că terenurile cu nr. top. 2434 și 2485/1 înscrise în CF 2 și 170 L , nu fac parte din domeniul public al Statului Român și nici nu sunt administrate de Primăria Comunei L , în cuprinsul acestor adeverințe menționându-se faptul că au fost eliberate pentru a-i servi reclamantului pentru intabulare.

În acest context, este surprinzătoare poziția reprezentanților Comunei Lunca, exprimată în întâmpinarea depusă la dosar, privind opoziția acestora față de cererea reclamantului, mai ales că, o astfel de poziție procesuală nu este susținută de vreun suport probator.

Cele două adeverințe mai sus menționate, reprezintă acte administrative, care intrate in circuitul civil se bucură de valabilitatea aspectelor atestate, până la momentul anulării acestora de către instanța de judecată.

În raport de poziția ulterioară a reprezentanților pârâtei față de conținutul acestor adeverințe instanța reține incidența principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans potrivit căruia, nimeni nu-și poate crea din propria culpă un drept, mai ales că, pe parcursul soluționării cauzei pârâta Comuna L nu a propus probe concrete care să-i confirme apărările, potrivit cărora suprafețele de teren în litigiu reprezintă domeniul public și nu au fost folosite niciodată de către antecesorii reclamantului.

Înscrisurile depuse de către pârâtă la filele 55-65 dosar, reprezentate de adresa nr. 636/03.03.2015, Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003, CF 170 L și H.C.L.nr.101/27.12.2011, privind inventarul actualizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei L , nu sunt susceptibile să justifice susținerile pârâtei Comuna L și să atragă concluzia că suprafețele de teren în litigiu fac parte din domeniul public al UAT L .

Pentru a reține astfel, instanța are în vedere faptul că, prin Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea A U C M doar asupra unei suprafețe de 6800 mp din nr. top. 2434 L , iar întinderea acestui număr este mult mai mare, respectiv de 961309 mp, or reclamantul din acest număr topografic emite pretenții doar asupra suprafeței de 2161 mp aferentă nr. top. 2434/1.

Pe de altă parte în anexa H.C.L. nr. 101/27.12.2011, depusă la dosar, nu apar individualizate sub aspect topografic toate imobilele care intră în componența domeniului public al comunei, astfel încât, pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă, nu se poate concluziona fără echivoc faptul că suprafețele de teren în litigiu, asupra cărora reclamantul emite pretenții, fac parte din domeniul public al Comunei L . Atunci când există dubiu acesta este de natură a profita părții adverse celei care a creat dubiul, or în speță, dubiul este determinat de U.A.T. L , care nu a identificat topografic toate bunurile care intră în componența domeniului public, rezumându-se a le trece doar cu denumirea generică în anexa H.C.L.nr.101/27.12.2011.

Pentru aceste motive și față de probațiunea testimonială și cu expertiza topografică extrajudiciară administrată în cauză, instanța consideră că apărările pârâtei sunt nefondate.

Netemeinicia apărărilor pârâtei rezultă și din aspectele invocate în întâmpinare, întrucât, chiar dacă, contrar susținerilor martorilor, care au arătat faptul că localitatea H nu a reprezentat zonă cooperativizată, s-ar retine că terenurile în litigiu au format obiectul legilor fondului funciar, este evident că din moment ce nu a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestora, ele nu formează obiectul domeniului public al comunei, ci intră în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.

De altfel, din examinarea înscrisurilor aflate la filele 9 și 10 dosar, reprezentate de fișa registrului agricol vol.I poziția 92/2014, întocmită pentru poziția reclamantului C P și certificatului de atestare fiscală nr. 3962/29.10.2014 emis de Comuna L pe numele reclamantului, rezultă faptul că acesta figurează în evidentele autorității administrativ teritoriale L cu terenuri arabile, pășuni, fânețe, livezi unele dintre acestea fiind situate și în locul cunoscut sub denumirea locală ,, Gruiu Parului,,, și nu figurează cu datorii la bugetul local.

Din analiza memoriului întocmit la data de 25.02.2015 de către domnul expert topograf judiciar P T V , aflat la fila 73 dosar, instanța reține că, la solicitarea reclamantului C P , acesta s-a deplasat la fața locului pentru identificarea imobilelor cu nr. top 2485 și 2434, situate în teritoriul cadastral L, ocazie cu care a constatat faptul că aceste imobile reprezintă în natură terenuri arabile.

Totodată domnul expert a arătat faptul că, din cercetările efectuate la fața locului și, de asemenea, din discuțiile purtate cu persoanele ce au deținut terenuri în vecinătăți, aceste terenuri erau folosite alternativ, în anumiți ani cu destinația de teren arabil, urmând scurte perioade de timp , în care erau folosit ca fânețe.

Domnul expert a susținut faptul că, atât imobilul cu nr. top 2485/1, cât și imobilul cu nr. top.2434/1 sunt situate în prelungirea unor terenuri arabile deținute în proprietate tabulară de către numitul C P , iar între aceste terenuri și zona de fânețe și pădure există delimitări bine conturate prin semne de hotar.

Totodată prin planurile de situație întocmite de către domnul P T V , aflate la filele 12 și 13 dosar au fost identificate imobilele ce formează obiectul litigiului astfel că, în posesia și folosința actuală a reclamantului se găsește terenul aferent nr. top. 2485/1 în suprafață de574 mp și nr. top. 2434/1în suprafață de 2161 mp, înscrise în CF 170 și CF 2 L .

Examinând conținutul planurilor de situație privind identificarea și dezmembrarea imobilelor cu nr.top.2485 înscris în CF 170 L și nr.top. 2434 înscris în CF 2 L , întocmite de către domnul expert P T V , aflate la filele 12 și 13 dosar, instanța reține că, imobilele mai sus indicate sunt comod partajabile în natură, fiind posibilă sistarea stării de indiviziune în privința acestora.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 66 alin. 2, din Legea nr. 71/2011, art. 669 cod civil din 2009 potrivit căruia ,,încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând,, art. 670, art. 676 alin.1, art. 680 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil din 2009, art. 979 și urm. din C.pr.civ. de la 2010 sub incidența cărora a fost introdusă prezenta acțiune, instanța va dispune dezmembrarea imobilelor identificate cu nr. top. 2434, în suprafață de 961309 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. 2485, în suprafață de 26568 mp, înscris în CF 170 L , prin formarea de parcele cu numere topografice noi, în conformitate cu planurile de situație întocmite de către domnul P T V , aflate la filele 12 și 13 dosar, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează: nr. top. nou format 2434/1, în suprafață de 2161 mp; nr. top. nou format 2434/2, în suprafață de 959148 mp; nr. top. nou format 2485/1, în suprafață de 574 mp; nr. top. nou format 2485/2, în suprafață de 25994 mp, urmând a dispune efectuarea cuvenitelor operațiuni în CF.

Se impune precizarea că, dezmembrarea imobilelor s-a realizat în considerarea faptului că, prin stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantului asupra nr.top.2485/1 și nr. top.2434/1 L s-a creat o stare de indiviziune, astfel că, acesta din urmă, justifică legitimitate pentru a solicita încetarea acesteia.

Referitor la procedura aplicabilă soluționării capătului de cerere privind uzucapiunea instanța urmează a reține următoarea opinie exprimată în literatura de specialitate, respectiv la filele 37-40 din cartea intitulată ,,Procedura uzucapiunii,, de C V :

,,În sistemul Codului civil din 1864, este exclusă recunoașterea dobândirii unui drept real prin efectul uzucapiunii altfel decât într-o procedură judiciară contencioasă.

Caracterul contencios al procedurii aplicabile cererii de uzucapiune rezultă din profilul juridic al instituției, așa cum a fost reglementată de Codul civil din 1864, rolul ei primordial fiind acela de a dovedi (iar nu de a constitui) dreptul de proprietate.

Recent s-au exprimat opinii potrivit cărora, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, conform principiului imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil, cererile privind uzucapiunea reglementată de Codul civil din 1864 vor trebui judecate potrivit procedurii speciale instituite de art. 1049-1052 NCPC, întrucât aceste dispoziții se aplică, conform art. 1049 NCPC, "oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii";.

Principiul imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil nu justifică aplicarea procedurii speciale prevăzute de art.1049-1052 NCPC cererilor de uzucapiune întemeiate pe Codul civil din 1864, întrucât, potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, condițiile de invocare, ca și efectele uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864 rămân supuse acestei legi. Or, procedura specială menționată, corelată cu dispozițiile ar. 930 NCC, în a căror aplicare a fost adoptată, se referă la condiția de producere a efectelor uzucapiunii constând în urmarea procedurii de înscriere a dreptului dobândit prin uzucapiune în cartea funciară și la efectul constitutiv al acestei înscrieri, aspecte care nu sunt strict procesuale, ci privesc condițiile de invocare și efectele uzucapiunii. Prin urmare, procedura specială reglementată de noul Cod de procedură civilă nu este compatibilă cu aplicarea dispozițiilor de drept material în materie de uzucapiune din vechiul Cod civil. În acest sens, trebuie menționate dispozițiile art.1052, alin.(2) NCPC, conform cărora "În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost întabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea";, a căror aplicare în cazul uzucapiunii condițiilor de invocare a uzucapiunii, care, conform legii vechi, nu este împiedicată de înscrierea dreptului în cartea funciară în folosul unei terțe persoane.

În aceste condiții, considerăm nepotrivită interpretarea dată dispozițiilor art. 1049 CNPC, în sensul că voința legiuitorului a fost aceea de a aplica noua procedură specială și uzucapiunilor începute sub imperiul Codului civil din 1864.

Aplicarea procedurii speciale care îmbină normele de procedură cu cele de drept material care se regăsesc în noul Cod civil (art. 930), în sensul mai sus arătat, nu este compatibilă cu instituția juridică a uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864. Aplicarea procedurii reglementate de noul Cod de procedură civilă uzucapiunilor supuse vechiului cod civil ar însemna o modificare a regimului juridic al instituției care este exclusă de dispozițiile de drept intertemporal cuprinse în Legea nr. 71/2011, conform cărora uzucapiunile începute și împlinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Pe de altă parte, o astfel de modificare ar crea o lex tertia, prin combinarea elementelor prevăzute de legea veche, respectiv de legea nouă, contrară principiului aplicării unei singure legi, principiu de la care nu s-a derogat prin dispozițiile de drept tranzitoriu cu prinse în Legea nr. 71/2011.

Dispozițiile speciale în noul Cod de procedură civilă sunt destinate a fi aplicate uzucapiunii extratabulare reglementate de noul Cod civil. Ele se vor aplica și uzucapiunii extratabulare reglementate de Decretul-lege nr. 115/1938, constituind o formă modernă a procedurii prevăzute de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, conformată întrutotul condițiilor de drept material ale instituției.,,

Față de aceste aspecte instanța consideră necesar a arăta că achiesează la opinia autoarei mai sus indicată.

Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv conținutul planurilor cadastrale și de situație depuse la dosar, adeverințele și certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice mai sus indicate, emise de Comuna L , susținerile martorilor audiați în cauză, din care rezultă că imobilele în litigiu, evidențiate pe schiță ca fiind în prezent în folosința reclamantului, provin de la părinții reclamantului și au fost folosite vreme îndelungată de către reclamant și tatăl său -defunctul C V , instanța apreciază întemeiat capătul de cerere privind uzucapiunea.

Astfel, făcând aplicația instituției joncțiunii posesiilor prevăzută de art.1860 din C.civ. de la 1864, respectiv unind posesia exercitată de către reclamant cu posesia realizată asupra imobilelor în litigiu de către tatăl acestuia C V , care se presupune că a dobândit imobilele de la tatăl său C D , instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1837, 1847 C.civ. pentru ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor cu nr. top. nou format 2434/1, în suprafață de 2161 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. nou format 2485/1, în suprafață de 574 mp, înscris în CF 170 L .

Conform depozițiilor martorilor, de-a lungul timpului reclamantul și antecesorul său C V , s-au comportat ca adevărați proprietari ai imobilelor evidențiate pe schiță ca fiind în posesia și folosința actuală a reclamantului, aceștia nefiind tulburați vreodată în folosința și posesia acestor imobile, exercitând pentru ei și în interesul lor acte materiale de folosință asupra acestor imobile și achitând taxe și impozite pentru acestea potrivit certificatului de atestare fiscală depus la dosarul cauzei.

În raport de data înscrierilor în CF 2 și 170 L a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, de susținerile martorilor, văzând și restul înscrierilor realizate în colile indicate și ținând cont si de probațiunea cu înscrisuri administrată în cauză, instanța urmează a reține că, posesia antecesorului reclamantului C V (născut în anul 1920- fila 6 dosar) asupra terenului în litigiu a început sub imperiul prevederilor Codului civil de la 1864, respectiv înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Decretului Lege nr. 115/1938 și s-a întins pe o perioadă mult mai mare de timp decât cea avută în vedere prin prevederile art. 1890 C.civil de la 1864, a fost utilă, publică, neviciată și sub nume de proprietar și a fost continuată de către reclamant în aceleași condiții, astfel că, solicitarea reclamantului pentru stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilelor mai sus enumerate, se dovedește a fi întemeiată .

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, reținând incidența în cauză și a prev. art. 650 C.civ. de la 1864, art. 6 alin. 2 și 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil din 2009, art.223 din Legea nr. 71/2011, instanța va stabili că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. nou format 2434/1, în suprafață de 2161 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. nou format 2485/1, în suprafață de 574 mp, înscris în CF 170 L .

Față de aspectele mai sus prezentate, instanța apreciază că terenul în litigiu reprezintă teren privat, nu face parte din domeniul public, astfel că, poate fi stabilit dreptul de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune.

Chiar dacă inițial terenurile în litigiu au fost înscrise în Cf cu destinația de pădure, este evident că, de-a lungul timpului, destinația suprafețelor pretinse de reclamant s-a modificat în arabil/ fâneață prin exercitarea neîntreruptă de către antecesorii reclamantului și apoi de către reclamant a dreptului de folosință și posesie asupra acestor imobile. Față de probațiunea administrată instanța apreciază că terenurile pretinse de reclamant au servit doar pentru uzul și interesului particular al familiei reclamantului, astfel că, pot fi uzucapate, situația juridică a acestora modificându-se în fapt, chiar dacă în CF nu sunt apar înscrieri în acest sens sub aspectul destinației terenurilor.

Dată fiind întinderea mare a suprafețelor de teren aferente numerelor topografice în litigiu, este posibil ca o parte din numerele topografice în litigiu să reprezinte bunuri ce fac parte din domeniul public, iar altele să reprezinte bunuri ce fac parte din domeniul privat, situația juridică a acestora impunându-se a fi analizată de la caz la caz.

Totodată, instanța în temeiul art. 885 coroborat cu art. 888 din Codul civil din anul 2009, va dispune și întabularea în CF, a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantului, asupra imobilelor mai sus indicate, cu titlu de uzucapiune.

Față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept prezentate instanța va admite cererea formulată de către reclamant conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de către reclamatul C P , în contradictoriu cu pârâții A U "C M "; L , prin președinte S G și C L , prin PRIMAR.

Dispune dezmembrarea imobilelor identificate cu nr.top. 2434, în suprafață de 961.309 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. 2485, în suprafață de 26.568 mp, înscris în CF 170 L , prin formarea de parcele cu numere topografice noi, în conformitate cu planurile de situație întocmite de către domnul P T V , aflate la filele 12 și 13 dosar, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:

- nr. top. nou format 2434/1 în suprafață de 2161 mp;

- nr. top. nou format 2434/2 în suprafață de 959148 mp;

- nr. top. nou format 2485/1 în suprafață de 574 mp;

- nr. top. nou format 2485/2 în suprafață de 25994 mp.

Stabilește că reclamantul C P a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. nou format 2434/1, în suprafață de 2161 mp, înscris în CF 2 L și nr. top. nou format 2485/1, în suprafață de 574 mp, înscris în CF 170 L .

Dispune intabularea dreptului de proprietate în CF, în favoarea reclamantului, asupra imobilelor mai sus indicate, cu titlu de uzucapiune.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.

Pronunțată în ședința publică azi, 08.04.2015.

PREȘEDINTE , GREFIER ,

← ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială  acţiune în constatare, succesiune. Jurisprudență Succesiuni,... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre partaj judiciar, uzucapiune. Jurisprudență Partaj; Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)