Plângere respinsă – lg.61/91. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 1115 din data de 06.12.2017
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.09.2017 sub nr.2760/329/2017, petentul R R-A, domiciliat în T M, județul T, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata I.P.J. T, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria PTRX nr.0051747/9.07.2017, încheiat de Poliția T M.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 9.07.2017, s-a întocmit procesul verbal de contravenție seria PTRX nr.0051747 prin care a fost amendat cu suma de 500 lei, pentru motivul că a ascultat muzica tare, în timp ce se afla în curtea casei împreună cu familia, invocându-se încălcarea prevederilor art.3 punctul 1 lit.c, din Legea nr.61/1991, fapt pe care agentul constatator l-a consemnat în procesul verbal, fără ca petentul să fie de față și fără a avea vreun martor pentru cele consemnate.
Petentul menționează că, în noaptea respectivă la această adresă nu s-a prezentat niciun agent de poliție, nu au fost avertismente, nici verbale, nici scrise și nu a venit nimeni să constate situația efectivă, urmând ca ulterior să primească prin poștă acest proces verbal pe care îl consideră netemeinic în lipsa unui martor asistent care să poată confirma fapta pentru care a fost amendat. În plus, pentru mențiunea "tulburarea liniștii prin folosirea unui aparat muzical la intensitate ridicată"; agentul constatator nu dovedește că a deținut vreun mijloc legal de măsurare a intensității decibelilor.
Petentul mai arată că nu a avut probleme cu poliția, vecinii nu au avut niciodată motive pentru a-i reclama conduita cetățenească, fapt ce se poate verifica și dovedi întrucât nu există plângeri pe numele său, motiv pentru care consideră că sancțiunea dată de către agentul constatator este nerezonabilă, putându-se stabili în această situație acordarea unui avertisment, mai ales că agentul constatator a decis fără a avea martor, fără probe, și fără a deține echipamentul necesar pentru a dovedi că nivelul zgomotului produs depășea limita de decibeli admisă pentru ora respectivă.
Petentul a apreciat că, potrivit legislației interne, cât și a legislației europene, asemenea contravenții trebuie să se aplice doar dacă sunt însoțite de un buletin eliberat de lucrătorii DSP care să indice valoarea decibelilor înregistrați. În legislațiile țărilor europene se prevăd limite maxime admise apropiate de valoarea de 50 dB(A), însă în această situație agentul constatator al poliției, în lipsa unui sonometru în dotare, nu poate garanta temeinicia acordării amenzii.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenție seria PTRX nr.0051747/9.07.2017.
În drept, a invocat disp.art.31-35 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificări.
Petentul a depus la dosar procesul verbal atacat, copie carte de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură la data de 3.10.2017 intimata a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat, întrucât petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.2, pct.26 și sancționat de art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.61/1991 rep., prin aceea că la data de 9.07.2017, aflându-se pe strada C, nr.23, a tulburat fără drept, liniștea locatarilor din zonă prin folosire4as unui aparat la intensitate ridicată.
În drept, a invocat disp. Legii nr.61/1991, privind deranjarea liniștii locatarilor prin producerea de zgomote, larmă și folosirea oricărui aparat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PTRX, nr. 0051747/9.07.2017 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție T - Poliția municipiului T M a fost sancționat petentul R R A , pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 cu amendă în cuantum de 500 lei reținându-se în sarcina sa că la data de 9 iulie 2017, ora 120 aflându-se pe strada C, nr. 23, a tulburat fără drept liniștea locatarilor din zonă prin folosirea unui aparat medical la intensitate ridicată.
Potrivit art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 și 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora și se pedepsește potrivit art. 3 alin. 1, lit. c din aceeași lege cu amendă de la 500 lei la 1500 lei.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică dacă plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, iar după ascultarea părților și martorilor verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite și măsurii confiscării, dacă este cazul.
Cât privește termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, aceasta a fost formulată în termenul legal , instanța constatând că , potrivit procesului verbal depus la fila 15 , procesul verbal a fost afișat la domiciliul petentului la data de 22.08.2017 , iar plângerea depusă la instanța la data de 7.09.2017 .
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța , analizând actul de sancționare, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ în art. 17 sub sancțiunea nulității exprese. Astfel, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite ).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța, constată că petentul nu a făcut dovada faptului contrară celor reținute în procesul verbal. Din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de adevăr în ceea ce privește mențiunile din cuprinsul său până la proba contrară și cum petentul nu a făcut o astfel de dovadă, procesul verbal își păstrează valabilitatea.
Astfel, aspectele susținute de către petent care în plângere a arătat că la adresa sa nu s-a prezentat nici un agent de poliție, nu au fost avertismente, nici verbale nici scrise și nu a venit nimeni să constate situația efectivă nu sunt dovedite în cauză.
Astfel instanța reține faptul că situația de fapt a fost reținută de către organul constatator "propriis sensibus ", că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură că de o prezumție relativă de adevăr în ceea ce privește mențiunile din cuprinsul său până la proba contrară și cum petentul nu a făcut o astfel de dovadă, procesul verbal își păstrează valabilitatea, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 .
De altfel instanța apreciază că este greu de crezut că organul de poliție nu a discutat cu petentul în seara respectivă având în vedere că a cunoscut identitatea acestuia, procesul verbal de contravenție fiind întocmit pe numele petentului și completat cu datele acestuia de identitate.
Instanța mai reține faptul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța constată că procesul verbal este temeinic întocmit, surprinzând și sancționând o faptă reală, aceea a tulburării fără drept a liniștii locatarilor din zonă prin folosirea unui aparat medical la intensitate ridicată în condițiile prev. de 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 , text de lege conform căruia această faptă constituie contravenție.
Conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța învestită cu judecarea plângerii contravenționale hotărăște și asupra sancțiunii.
În conformitate cu prevederile art. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar pentru stabilirea acestuia se va ține seama, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru această faptă, având în vedere toate cele reținute anterior, instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată față de fapta concretă săvârșită, amenda fiind stabilită la limita minimă prevăzută de textul sancționator, urmând ca instanța, să respingă plângerea ca nefondată.
| ← Plangere contraventionala admisa cnadnr calitatea de utilizator | Contestaţie la executare. reducere cheltuieli executare → |
|---|
