Ordonanţă preşedinţială. Stabilire domiciliu minor.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 1047/2015 din data de 10.09.2015
Ordonanță președințială.
Stabilire domiciliu minor.
Existența acțiunii în paternitate aflată pe rolul instanței.
Dosar nr. ../318/2015
Cod operator 2443/2442
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1047
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte….
Judecător ……
Grefier …….
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P.S.C. împotriva sentinței civile nr.5044/22.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…./318/2015 și în contradictoriu cu intimații pârâți Ș.G.D. și Ș.V.F, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M.I. pentru apelantul reclamant și intimații pârâți personal și asistați de avocat B.N. în baza împuternicirii avocațiale nr.57/10.05.2015 pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelantul reclamant .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 07.09.2015 intimații pârâți au depus la dosar note de ședință însoțite de copia cererilor de chemare în judecată formulate de numiții P.I.-R. și Ș.G.D., precum și ancheta psihosocială privind pe numitul Ș.N.-A. cu adresa de înaintare către DGASPC Gorj, precum și extras dintr-o publicație locală.
Avocat M.I pentru apelantul reclamant depune la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru, după care arată că nu mai insistă în administrarea probei testimoniale solicită prin motivele de apel.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată apelului în stare de judecată și se acordă cuvântul.
Avocat M.I. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului , schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, fără cheltuieli de judecată. A susținut motivele de apel expuse în scris și a arătat în esență că apelantul apare la rubrica tată în certificatul de naștere al minorului, că în urma declarației de recunoaștere a paternității s-a emis un nou certificat de naștere. A susținut că dispozițiile Legii 272/2004 nu acordă dreptul de a exercita autoritatea părintească de către bunici, în timp ce trăiește unul dintre părinți, astfel că se impune stabilirea provizorie a locuinței minorului la tată, având în vedere interesul superior al copilului.
Avocat B.N. pentru intimații pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că niciunul dintre cei doi bărbați care solicită recunoașterea paternității nu au fost căsătoriți cu mama minorului, acesta fiind din afara căsătoriei. Susține că declarația notarială de recunoaștere a paternității a fost făcută după decesul mamei minorului, deși avea posibilitatea să solicite aceasta și anterior acestui moment. Precizează că bunicii materni au crescut copilul încă de la naștere astfel că până la soluționarea celorlalte cauze aflate pe rolul instanțelor se impune menținerea domiciliului copilului la aceștia.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr…/318/2015, reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâții Ș.G.D. și Ș.V.F. a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună stabilirea locuinței minorului S.N.-A, la domiciliul său situat în Târgu Jiu, str. … nr…, județul Gorj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că printr-o declarație autentică a recunoscut că este tatăl minorului S.N.A, asa cum prevede art.415 cod civil, fiind emis un nou certificat de naștere pe numele minorului, înregistrat sub nr.093493/18.06.2015, unde reclamantul figurează la rubrica tatălui, în vechiul certificat de naștere, minorul apărând cu tată necunoscut.
A mai arătat reclamantul că în acest fel a fost stabilită și filiația față de tată a minorului, iar el a intrat în mod legal în îndatorirea sa de a-și îndeplini drepturile si obligațiile părintești, aparenta dreptului fiind astfel de partea sa si dovedită cu acest înscris.
A invocat reclamantul că minorul a rezultat în urma relației pe care a avut-o cu mama minorului, numita S.D., reclamantul păstrând legătura mereu cu aceasta în toata aceasta perioadă, până la data de 11.06.2015 când mama minorului a decedat la vârsta de 26 de ani, astfel ca minorul a rămas la locuința bunicilor materni, pârâții din prezenta cauză, acolo unde mama locuia în mod statornic.
S-a mai arătat că art. 495 N.C.C. prevde ca părintele are dreptul sa ceară înapoierea copilui de la oricine îl deține fara drept, iar art. 507 NCC prevede că autoritatea părintească asupra minorului, în cazul când unul dintre părinți este decedat, se exercită în mod exlcusiv de celalalt părinte.
Reclamantul a precizat că atâta timp cât el nu este pus sub interdicție si nu este decăzut din drepturile părintești si dorește să aibă grija de copilul său, conținutul autorității părintești atribuit exclusiv lui (ca unic părinte în viata) nu poate fi exercitat decât daca minorul este alături de el și în îngirijirea sa efectiva, la locuința sa.
Apreciază reclamantul că măsura solicitată este una vremelnica (provizorie), întrucât a introdus recent o acțiune prin care dorește stabilirea locuinței minorului la domiciliul său (dos…/318/2015), astfel ca prin această ordonanța nu se prejudecă fondul.
De asemenea, a invocat reclamantul că este îndeplinita si condiția urgentei, pentru ca interesele minorului sunt clar păgubite ca si drepturile acestuia, acelea de a creste alături de părintele sau, el fiind în acest moment lipsit de orice ocrotirea părinteasca.
S-a mai arătat că pârâților le-a fost respinsa recent cererea de instituire a tutelei (dos. …./318/2015), fiind admisă cererea sa de intervenție, aceștia solicitând o tutelă generală, pe considerentul că acest copil ar fi în situația unui copil fara părinți.
S-a mai susținut de reclamant că are bănuiala pe care o va dovedi ca băiatul său nu are condiții prielnice unei dezvoltări proprice, nefiind pregătit nici psihologic de bunicii sai, dupa acest eveniment nedorit (moartea mamei sale). Aceste bănuieli privind traiul efectiv neadecvat în acest mediu si alături de bunicii materni i-au fost confirmate chiar de mamă în timpul vieții, iar bunicii nu pot suplinii afecțiunea si grija unui părinte fata de copilul sau.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996, 919 CPC si legea 272/2004
În dovedirea cererii reclamantul aa depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie: cartera de identitate, certificatul de naștere al minorului, copie de pe acțiunea civilă de stabilire domiciliu minor, extras portal cu privire la dosarele nr. …./318/2015, …/318/2015, cererea de chemare în judecată având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor.
Prin sentința civilă nr.5044/22.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…/318/2015 a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâții S.G.D. si S.I.F.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că minorul Ș.N.-A s-a născut la data de 23.03.2013, iar la data de 18.06.2015 în favoarea acestuia s-a eliberat un nou certificat de naștere, ca urmare a stabilirii paternității față de tatăl său, reclamantul din prezenta cauză, pe calea recunoașterii realiazate de reclamant prin declarație autentică, așa cum susține acesta în cuprinsul cererii ce face obiectul cauzei de față. Totodata, din susținerile reclamantului realizate în cuprinsul cererii de investire a instanței (fără a se depune la dosar vreun înscris doveditor în acest sens) și din considerentele sentinței civile nr. 2236/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. …/318/2015, rezultă că mama minorului, numita Ș.D. a decedat la data de 11.06.2015, dată de la care minorul a rămas în grija bunicilor materni, cu care a locuit și în timpul vieții mamei sale, dar, cu care locuiește și după decesul acesteia, așa cum susține reclamantul în cererea de chemare în judecată.
Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, s-a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, este neîntemeiată și, în consecință, a fost respinsă, cu motivarea că dispozițiile art.996 C.pr.civ., reglementează o procedură specială pentru admisibilitatea căreia trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții și anume: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudicierea fondului dreptului.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri provizorii, vremelnice, grabnice, necesare pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod.
Prin prezenta cerere de ordonanță președințială, reclamantul P.S.C a solicitat stabilirea locuinței minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013, la domiciliul său situat în Târgu Jiu, str…. nr…, județul Gorj.
Instanța a reținut că potrivit disp. art.2 alin.4. din Legea 272/2007 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Verificând aplicația Ecris a Judecătoriei Târgu-Jiu, instanța a constatat că la data de 08.07.2015 pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat dosarul nr…./318/2015, având ca obiect stabilire paternitate față de minorul S.N.- Andrei, născut la data de 23.03.2013, acțiune formulată de reclamantul P.I.-R în contradictoriu cu reclamantul din cauza de față, P.S.C. și cu bunicii materni ai minorului.
În atare situație, instanța a constatat că, pe de o parte paternitatea minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013, a fost stabilită prin declarația autentică de recunoaștere în favoarea reclamantului din cauza de față, însă și numitul P.I.R. a solicitat instanței să-i recunoască paternitatea față de același minor, astfel că în prezent există două persoane de sex masculin care susțin că minorul este fiul lor.
Față de acest aspect, instanța a apreciat că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului, măsura solicitată de reclamant pe cale de ordonanță președințială, respectiv stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului nu se impune, avându-se în vedere și vârsta fragedă a minorului, care de la nașterea sa a locuit împreună cu mama și cu bunicii materni, așa cum susține chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată.
S-a reținut că este adevărat că paternitatea minorului față de reclamant a fost stabilită, prin declarație autentică de recunoaștere, aspect ce demonstrează că până la o eventuală hotărâre judecătorească definită de tăgadă paternitate, că reclamantul este tatăl minorului S.N.- A., născut la data de 23.03.2013, calitate care-i dă dreptul reclamantului să aibă legături personale cu minorul.
Cu toate acestea, instanța a apreciat, dată fiind și acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. …/318/2015 formulată de reclamantul P.I.-R, precum și vârsta fragedă a minorului, (care a locuit de la naștere împreună cu bunicii materni, așa cum susține reclamantul) că tatăl reclamant până la stabilirea certă a paternității minorului poate să-și exercite în altă modalitate dreptul său de-a avea legături personale cu minorul, și anume prin vizitarea copilului la locuința unde se află în prezent sau prin stabilirea uni program de vizitare chiar și la domiciliul reclamantului sau în alte locuri destinate agrementului minorilor.
Instanța a mai reținut că deși minorul s-a născut la data de 23.03.2013, reclamantul nu l-a recunoscut pe acesta decât după decesul mamei minorului, în luna iunie 2015, aspect ce nu a format convingerea instanței că între minor și tatăl reclamant se află o puternică legătură afectivă, astfel că, instanța apreciază că pentru soluționarea cererii de stabilire a locuinței minorului la domiciliul tatălui reclamant trebuie administrate probe suplimentare respectiv proba testimonială și realizarea unui referat de anchetă socială.
De asemenea, instanța a apreciat că aceste probe trebuie dezbătute în contradictoriu și cu bunicii materni cu care minorul locuiește în prezent de la decesul mamei sale, iar administrarea acestor probe necesită parcurgerea unei proceduri de drept comun și nu în cadrul procedurii speciale alese de reclamant pe calea ordonanței președințiale.
Este adevărat că reclamantul a promovat pe rolul instanței o astfel de acțiune înregistrată sub nr…/318/2015, însă, în opinia instanței în prezenta cauză, reclamantul nu a dovedit că se impune a se lua pe cale de ordonanță președințială măsura stabilirii locuinței minorului la domiciliul său, în sensul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că bunicii materni nu se ocupă de creșterea minorului, sau că aceștia ar avea o influență negativă asupra minorului.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului și până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. …/318/2015, având ca obiect stabilire locuință minor, reclamantul care a recunoscut personal că este tatăl minorului poate să-și exercite dreptul de-a avea legături personale cu acesta prin stabilirea unui program de vizitare, în ipoteza în care bunici materni ar refuza ca acesta să aibă legături personale cu fiul său.
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada urgenței măsurii pe care o solicită pe cale de ordonanță președințială și nici dovada faptului că măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod, motiv pentru care a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P.S.C., având ca obeict stabilirea locuineți minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013, la domiciliul său.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul P.S.C. solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și pe fond admiterea ordonanței președințiale.
A susținut apelantul că instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței și că nu poate fi vorba de un drept al minorului care poate fi păgubit prin întârziere. Totodată, instanța a interpretat în mod greșit situația de fapt și de drept, fiindcă acțiunea introdusă de numitul P. nu poate avea nicio legătură cu paternitatea deja stabilită față de minor pentru că acesta nici nu a recunoscut minorul potrivit procedurii oferite de art.415 și următoarele cod civil și nici nu locuiește efectiv cu copilul pentru a se ocupa efectiv de el.
A apreciat apelantul reclamant că moartea mamei copilului coroborată cu faptul că minorul nu mai locuiește și nu este alături de celălalt părinte reprezintă un caz de urgență ce impune luarea unei astfel de măsuri provizorii, pentru că în prezent faptul că minorul se află în grija bunicilor materni este ca și cum acesta ar fi încredințat spre creștere și educare acestora, ceea ce contravine art.30 din Legea nr.272/2004 ce stabilește că minorul are nevoie de tatăl sau și are dreptul să crească alături de părintele său.
Totodată, a fost criticată sentința în sensul că instanța de fond nu a analizat nici argumentele și temeiurile de drept invocate de acesta în ce privește locuința minorului care trebuie să fie, în mod obligatoriu la unul dintre părinți, iar în condițiile în care un părinte nu mai există este firesc ca locuința copilului să fie la celălalt părinte, iar acest părinte are dreptul să ceară copilul de la oricine îl deține fără drept, deci și de la bunicii pârâți.
Totodată, a invocat prevederile art.507 Cod civil.
A mai arătat că instanța a judecat pricina fără citarea părților, deși era în interesul minorului să fie audiate părțile pentru a forma o imagine asupra situației, astfel că judecata fără citarea părților nu a fost oportună.
A apreciat apelantul că în mod greșit a reținut instanța, sub forma unei prezumții că între acesta și minor nu ar fi o puternică legătură afectivă, doar pentru faptul că a recunoscut minorul după decesul mamei. Codul civil permite recunoașterea unui copil chiar și prin testament, iar astfel de recunoașteri târzii nu atrag în mod automat ideea că până la momentul recunoașterii tatăl nu poate avea legături afective cu copilul său.
În drept, apelantul a invocat prevederile art.996, 919, 466 și următoarele Cod civil, precum și Legea nr.272/2004.
Conform rezoluției din data de 05.08.2015 a fost comunicată cererea de apel, iar la data de 11.08.2015 intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Au susținut pârâții că numitul P. a fost persoana care s-a ocupat cel mai mult după bunici de creșterea și asigurarea celor necesare minorului, iar nerecunoașterea de către acesta a minorului la naștere s-a datorat faptului că mama minorului nu a dorit acest lucru.
Totodată s-a arătat că în situația în care se va demonstra care este adevăratul tată biologic, intimații pârâți se vor supune legislației în vigoare. Referitor la probatoriul solicitat de către apelantul reclamant au considerat intimații pârâți că acesta nu se impune deoarece aceasta ar antama fondul cauzei, or pe calea ordonanței președințiale nu se fac probatorii și nu se dezbate fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanței de judecată sunt mai multe cauze cu acest obiect.
Întâmpinarea formulată de intimați a fost comunicată apelantului reclamant, însă acesta nu a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele ,
Prin cererea dedusă judecății , reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâții Ș.G.D. și Ș.V.F. a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună stabilirea locuinței minorului S.N.-A., la domiciliul său situat în Târgu-Jiu, str. .. nr. … județul Gorj.
Instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.996 C.pr.civ., reclamantul nefăcând dovada urgenței măsurii solicitate pe cale de ordonanță președințială și nici a faptului că măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod.
Criticile formulate de apelant nu sunt fondate, motiv pentru care apelul va fi respins pentru următoarele considerente,
Cu privire la motivul de apel invocat de apelant, respectiv critica adusă sentinței în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză nu ar fi îndeplinită condiția urgenței, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Astfel, se constată că între condițiile care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță peședințială, se numără și condiția urgenței, dispozițțile art. 996 c.pr.civ arătând că se vor putea lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept sau pevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului și până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. ../318/2015, având ca obiect stabilire locuință minor formulată de reclamant, care a recunoscut personal că este tatăl minorului, acesta are posibilitatea să-și exercite dreptul de-a avea legături personale cu minorul prin stabilirea unui program de vizitare.
De asemenea, corect s-a reținut că nu se impune luarea de urgență a măsurii solicitate, cu atât mai mult cu cât minorul, care are o vârstă foarte fragedă, de doi ani și jumătate, a fost crescut de bunicii materni încă de la naștere.
Tribunalul reține, în aceeași ordine de idei, că luarea minorului din mediul în care a trăit și despărțirea de persoanele alături de care și-a petrecut primii ani de viață și față de care este atașat, ar putea avea consecințe grave în ceea ce privește dezvoltarea psihică a sa.
Într-o asemenea speță, condiția urgenței rezulta din nevoia de stabilitate a minorului, în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare, or, dimpotrivă, prin lipsa acestei stabilități, s-ar putea cauza minorului un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea, educația și dezvoltarea armonioasă.
Această convingere este formată cu atât mai mult cu cât, pe rolul instanței se află în curs de judecată și cauza înregistrat sub nr…./318/2015 având ca obiect stabilire paternitate față de același minor, cerere formulată de reclamantul P.I.R, existând posibilitatea ca situația de fapt în ceea ce-l privește pe minor să se poată schimba, urmare a unei posibile soluții de admitere a cererii sus menționate.
În aprecierea situației de fapt, în mod corect instanța de fond a avut în vedere că, până la soluționarea cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată referitoare la stabilirea paternității, în interesul superior al minorului este să rămână în domiciliul bunicilor materni.
Nici susținerile apelantului în sensul că instanța de fond a interpretat în mod greșit situația de fapt și de drept existentă în cauză, că nu a analizat argumentele și temeiurile de drept invocate în ceea ce privește locuința minorului, nu pot fi reținute, având în vedere cele expuse mai sus.
Se constată că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt, prin raportare la dispozițiile legale incidente, a căror aplicare a dispus-o în cauză dar și la interesul superior al minorului.
Soluția instanței de fond este apreciată ca fiind temeinică și legală și prin raportare la întreaga situație de fapt din prezenta cauză, în sensul că reclamantul nu a solicitat recunoașterea minorului născut la data de 23.03.2013 decât după decesul mamei acestuia, deces ce a avut loc în luna iulie 2015, aspect ce nu a putut contribui la formarea convingerea instanței că între tată și minor s-a putut crea o relație afectivă într-o perioadă relativ scurtă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ, constatând caracterul nefundat al criticilor formulate, apelul va fi respins, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant P.S.C., domiciliat în Tg-Jiu, str. .., nr…. județul Gorj, având CNP ….. împotriva sentinței civile nr.5044/22.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…/318/2015 și în contradictoriu cu intimații pârâți Ș.G.D., având CNP ..și Ș.V.F., având CNP …, ambii domiciliați în Tg-Jiu, str. …, bl…, sc…, ap…, județul Gorj, având ca obiect ordonanță președințială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.R.T./Tehnored.
Jud. fond M.S
4ex/ 14 Septembrie 2015
| ← Comunicare informaţii de interes public (Legea nr. 544/2001) | Constatare nulitate act. Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
