Simulaţie. Act autentic simulat
| Comentarii |
|
Posibilitatea pentru părţile contractante de a dovedi, una împotriva celeilalte, în aceste limite, că actul autentic este simulat, în totul sau în parte, rezultă şi din dispoziţia cuprinsă în aert.1175 Cod civil, potrivit căreia actul secret, care modifică un act public, are putere între părţile contractante şi succesorii lor universali.
Prin încheierea de şedinţă de la 30.01.2008, pronunţată în dosarul nr. 6242/215/2007 având ca obiect rezoluţiune contract de întreţinere, s-a dispus în baza art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea capătului de cerere privind simulaţia, formându-se dosarul nr. 3478/215/2008.
Prin cererea formulată la data de 13.11.2007 în dosarul nr. 6242/215/2007 reclamanta C.O.A. a chemat în judecată pe pârâţii F.G. şi F.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate simulaţia contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de BNP N. şi G. din Craiova.
La data de 09.04.2008, reclamanta C.O.A. şi-a precizat acţiunea, arătând că forma simulaţiei este o simulaţie relativă prin deghizarea parţială, în sensul că înţelegerea secretă a fost ca pârâţii să presteze întreţinere atât reclamantei, cât şi fiului acesteia.
Prin sentinţa civilă nr.8220/18 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.3478/215/2008, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C.O.A., în contradictoriu cu pârâţii F.G. şi F.A..
A fost obligată reclamanta către pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că simulaţia presupune existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a 2 contracte: unul public (aparent) prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi altul secret (contraînscris) care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acesta anihilează în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, simulat.
Or, atât prin acţiunea iniţială cât şi prin precizarea acţiunii, reclamanta nu a invocat încheierea între aceleaşi părţi a unui act secret, diferit de cel pretins aparent, arătând doar că părţile au convenit verbal ca pârâţii să acorde întreţinere atât fiului reclamantei cât şi reclamantei, stare de fapt nedovedită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, calificat recurs, conform încheierii de şedinţă din data de 17.11.2009, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr.218 din 9 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.3478/215/2008, s-a respins recursul formulat de recurenta reclamantă C.O.A. împotriva sentinţei civile nr. 8220 din 18/05/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3478/215/2008.
A fost obligată recurenta către intimaţi la plata sumei de 952 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că prima instanţă a dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale referitoare la admisibilitatea administrării probatoriului, în raport de pretenţia dedusă judecăţii de reclamantă, pronunţând o sentinţă temeinică şi legală.
A fost apreciat corect raţionamentul juridic al primei instanţe conform căruia, dispoziţiile din Codul civil referitoare la proba testimonială îşi găsesc aplicarea doar în cazul acelor convenţii pentru care nu s-a prevăzut în mod expres o anumită dovadă; or, în cazul simulaţiei, legea face vorbire despre „actul secret, care modifică un act public ", impunând existenţa unui înscris constatator al adevăratei voinţe juridice a părţilor contractante.
Regula imposibilităţii morale în preconstituirea unui înscris este o creaţie a jurisprudenţei, care a asimilat această ipoteză celorlalte patru ipoteze prevăzute de art.1198 Cod civil, toate constituind excepţii de la regula de probaţiune cuprinsă în art.1191 Cod civil. Această raţiune a aplicării regulii imposibilităţii morale a preconstituirii înscrisului nu este incidentă însă şi actului secret din cadrul operaţiunii juridice a simulaţiei, pentru că în acest caz e vorba de o convenţie care modifică o altă convenţie, exprimând adevărata voinţă a părţilor în privinţa formării actului juridic, şi nu de a se proba, pur şi simplu, existenţa unei convenţii, incertitudinea raporturilor juridice deduse judecăţii fiind mai mare în primul caz şi reclamând necesitatea redactării unui înscris.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C.O.A., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că prevederile art.299 şi 377 Cod procedură civilă, permit declararea unui recurs împotriva deciziei pronunţată de tribunal, ca instanţă de recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greşite calificări a căii de atac exercitate împotriva sentinţei.
În ceea ce priveşte calificarea căii de atac, recurenta a susţinut că tribunalul a reţinut în mod eronat ca act doveditor al valorii imobilului certificatul de atestare fiscală, atâta timp cât potrivit art.112 pct.3 Cod procedură civilă preţuirea obiectului litigiului este cea determinată de reclamant.
După calificarea căii de atac au fost depuse înscrisuri de la agenţii imobiliare, pentru a dovedi valoarea de circulaţie a imobilului care nu au fost avute în vedere.
Recurenta a formulat critici şi referitoare la fondul litigiului.
Prin decizia civilă nr.883/01.07.2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.3478/215/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta C.O.A. împotriva deciziei civile nr. 09 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3478/215/2008, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi F.G. şi F.A..
A fost casată decizia şi trimisă cauza pentru rejudecare în apel, la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii are o valoare patrimonială iar tribunalul nu a stabilit această valoare pentru a se verifica în ce măsură sunt incidente sau nu în cauză prevederile art.2821 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.9136/63/2010, fiind soluţionat ca şi apel, având în vedere decizia de casare a Curţii de Apel Craiova.
Prin decizia nr.489 din 26 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj a respins apelul.
A reţinut instanţa că actul aparent - contractul de întreţinere, a cărui simulaţie se cere a se constata, s-a încheiat între T.N.D.- prin reclamantă în calitate de curator - numită prin dispoziţia nr.7905/2005 emisă de Primăria Municipiului, pe de o parte şi pârâţii F.G. şi F.A., prin contract primul transmiţând secunzilor dreptul de proprietate asupra unei garsoniere proprietatea sa, dobânditorii şi-au asumat obligaţia de a-l întreţine pe înstrăinător cu toate cele necesare traiului, iar la deces să suporte cheltuielile de înmormântare şi pomenire, înstrăinătorul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra garsonierei.
A mai reţinut instanţa că la 2 noiembrie 2005 înstrăinătorul a decedat, reclamanta în calitate de ascendent privilegiat fiind moştenitoarea legală a acestuia.
Examinând condiţiile generale ale simulaţiei şi ale simulaţiei prin deghizare, raportate la datele speţei şi probele administrate, tribunalul a concluzionat că reclamanta nu a făcut proba simulaţiei prin deghizare.
Sub acest din urmă aspect al probării simulaţiei - instanţa a făcut distincţia cuvenită între proba simulaţiei între părţile actului a cărui simulare se cere a fi declarată, ipoteză în care dovada se face numai printr-un înscris denumit contraînscris ca „instrumentum probationes” potrivit art. 1175 cod civil şi ipoteza probării simulaţiei de către terţi, în raport cu care contractul aparent are valoarea unui fapt juridic - fiind admis orice mijloc de probă.
Cu referire la speţă s-a reţinut că reclamanta este terţ faţă de contract, pentru că acţionează în nume propriu şi a încheiat contractul în calitate de reprezentant legal (curator) al fiului său - aplicându-se regulile de la mandat, astfel că poate dovedi simulaţia prin orice mijloc de probă.
Analizând apoi condiţiile simulaţiei prin deghizare de persoane, tribunalul a constatat că în situaţia prezentată de reclamantă nu există o explicaţie logică pentru care fiul
reclamantei a încheiat contractul aparent doar în considerarea persoanei sale şi a dorit să ţină secretă convenţia ascunsă ca întreţinerea să se presteze şi faţă de reclamantă - cu atât mai mult că voinţa întreţinutului înstrăinător a fost exprimată chiar de reclamantă, desemnată pentru a-l reprezenta.
A mai argumentat instanţa că, dacă s-ar fi dorit ca reclamanta să fie beneficiara întreţinerii, nimic nu ar fi împiedicat-o să ceară înlocuirea sa din calitatea de curator şi desemnarea altei persoane în această calitate, pentru a se putea stipula în contract o clauză în favoarea sa şi a se evita un conflict de interese.
Tribunalul a mai motivat că probele administrate nu probează susţinerile reclamantei. S-a arătat că martora C.O.- M.- propusă de reclamantă nu a fost prezentă la înţelegerea părţilor, dar ştie că la momentul încheierii contractului s-a convenit ca pârâţii să-l întreţină atât pe fiul reclamantei, cât şi pe aceasta, iar martora D.X. a declarat că nu ştie ce acte a încheiat reclamanta dar, după încheierea contractului i-a relatat că imobilul s-a înstrăinat pentru a se acorda întreţinere reclamantei şi fiului acesteia.
În privinţa petitului acţiunii prin care s-a cerut rezoluţiunea contractului de întreţinere pentru neprestarea întreţinerii către reclamantă, s-a motivat că se va respinge în raport de soluţia dată primului capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând art. 304 pct. 5,8 şi 9 Cod procedură civilă, cu următoarele motive şi argumente:
În mod greşit s-a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei, având în vedere că dosarul a fost trimis de către instanţă la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât iniţial reţine că ar putea fi vorba de simulaţie, deşi nu ar exista o explicaţie pentru simularea actului aparent, ca apoi instanţa să constate că simulaţia nu a fost dovedită, înlăturând ambele depoziţii ale martorilor audiaţi la propunerea reclamantei, reţinând că un martor a aflat de existenţa simulaţiei anterior încheierii contractului - iar declaraţia martorei C. nu se coroborează cu nici o altă probă.
Simulaţia în condiţiile date este posibilă, deoarece reclamanta nu avea încredere în altă persoană care să reprezinte înstrăinătorul garsonierei şi să vegheze la respectarea intereselor sale şi ale fiului său, pentru că reclamanta era bătrână, bolnavă, stresat, având în grija sa un fiu care i-a creat permanent probleme, iar singurul lor bun era garsoniera ce s-a înstrăinat, fiind explicabilă precauţia extremă la alegerea persoanei împuternicită să încheie actul, precum şi voinţa ca reclamanta să fie atât reprezentanta legală a fiului, cât şi terţ beneficiar al îngrijirii.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În mod greşit instanţa a înlăturat depoziţia martorei D., cu o motivare formală, deşi proba era extrem de relevantă în contextul probator, fără a se analiza împrejurările în care martora a obţinut informaţiile, dacă la acel moment relaţiile dintre reclamantă şi pârâţi erau bune ori deteriorate.
Instanţa de judecată trebuia să-i dea reclamantei posibilitatea de a-şi propune probe suplimentare în apărare, să respecte principiul procesului echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, reclamanta pierzând procesul întrucât nu a avut posibilitatea reală a administrării de probe
suplimentare.
Înlăturarea depoziţiei martorei C. cu motivarea că nu se coroborează cu nici o altă probă este nelegală, atâta timp cât nu s-a stabilit că mărturia este mincinoasă ori subiectivitatea martorei, iar faptul că declaraţia martorei constituie singura probă care demonstrează existenţa simulaţiei, nu este un mod legal de înlăturare a unei probe.
Decizia este insuficient motivată, instanţa necorelând declaraţia martorei cu acţiunile şi atitudinea părţilor, atât anterior încheierii contractului, cât şi după încheiere, respectiv executarea voluntară a obligaţiilor asumate de către pârâţi şi faţă de reclamantă, neanalizând probele indicate prin motivele de apel sub acest aspect, ceea ce impune casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru examinarea tuturor aspectelor cauzei.
Instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor proba cu martori solicitată prin apel, ulterior respingând apelul şi considerând nedovedită acţiunea.
Recurenta a depus ca înscrisuri noi în recurs, probă admisibilă conform art. 305 Cod procedură civilă, sentinţa penală nr.2157 din 8 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova şi decizia penală nr.259 din 7 iulie 2010 a Tribunalului Dolj.
Prin decizia civilă nr.871/09.06.2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.9136/63/2010*, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă C.O.A. împotriva deciziei civile nr. 489 din 26 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 9136/63/2010, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi F. G. şi F. A..
A fost casată decizia şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta, prin acţiunea sa a invocat deghizarea ca formă a simulaţiei.
În această formă a simulaţiei părţile încheie în realitate un alt contract, dar urmăresc să-l ţină secret în tot sau în parte faţă de terţe persoane, ascunzându-l, mascându-l printr-un alt contract aparent.
Deghizarea poate fi totală, când se urmăreşte a se ascunde însăşi natura contractului secret, sau parţială când contractul aparent se mărgineşte a face să fie ignorate numai anumite elemente ale contractului real.
Această din urmă formă a deghizării se pune în discuţie în speţă, după cum s-a reţinut şi în apel, reclamanta susţinând deghizarea doar sub aspectul creditorilor întreţinerii, ale beneficiarilor prestării întreţinerii prin obligaţiile asumate de pârâţi.
În cauză, trebuia probată existenţa unei înţelegeri a părţilor contractante, anterioară ori concomitentă încheierii contractului aparent, convenţie potrivit căreia beneficiara întreţinerii este şi reclamanta, trebuia făcută dovada că aceasta a fost voinţa reală a părţilor.
Desigur că în cazul simulaţiei în general se au în vedere scopurile urmărite prin simulaţie, pentru a se constata dacă acestea nu contravin legii, dacă s-a urmărit evitarea aplicării unor legi ori ocolirea prevederilor prohibitive, referitoare la anumite contracte.
Această analiză se impune pentru a se stabili dacă actul secret este valabil.
Reclamanta a susţinut şi martora C.O. (audiată în cauză) a confirmat - că, deşi convenţia reală a părţilor a fost ca reclamanta să fie beneficiară a întreţinerii alături de fiul ei incapabil, notarul a arătat că înscrierea unei asemenea clauze nu este posibilă, pentru că reclamanta fiind curator al înstrăinătorului, ar exista un conflict de interese.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerile reclamantei, motivând că pentru evitarea imposibilităţii ivite, exista posibilitatea numirii unui alt curator, fără a avea în vedere precauţiile reclamantei - persoană în vârstă, bolnavă, predispusă suspiciunilor datorită experienţelor personale de viaţă.
În împrejurările prezentate de reclamantă erau plauzibile asemenea precauţii în reprezentarea reclamantei, precauţii privitoare la riscul unei înşelăciuni în cazul numirii unui alt curator
Trebuiau analizate şi susţinerile reclamantei potrivit cărora garsoniera a fost cumpărată de reclamantă, dar trecută pe numele fiului pentru ca imobilul să nu fie supus partajului de bunuri comune cu cel de-al doilea soţ al reclamantei, precum şi susţinerile
potrivit cărora, garsoniera reprezenta singura locuinţă a reclamantei.
Pentru stabilirea adevărului în speţă, analiza fondului cauzei presupune şi examinarea acţiunilor şi atitudinilor pârâţilor, manifestările acestora nu numai de la data încheierii contractului aparent, ci şi la datele anterioare ori ulterioare acestui moment - din care să se deducă voinţa reală a părţilor în privinţa creditorilor întreţinerii, reclamanta invocând executarea voluntară a obligaţiilor asumate faţă de aceasta de câtre pârâţi, ulterior încheierii contractului până la un moment dat.
Nu trebuia ignorată nici particularitatea curatelei - instituită pentru un incapabil -înstrăinătorul manifestându-şi voinţa prin curatorul său - reclamanta din cauză.
Toate aceste aspecte trebuiau clarificate prin considerentele deciziei.
Sub aspect probator se constată că tribunalul nu a pus în discuţie cererea formulată în condiţiile art. 292 alin (1) Cod procedură civilă, prin apelul reclamantei de a se suplimenta probatoriul administrat şi de a se reaudia martora C.O.
Instanţa s-a limitat a stabili starea de fapt pe baza declaraţiilor a doi martori pe care le-a înlăturat, pe de o parte, pentru că nu s-au referit strict la momentul încheierii actului aparent, iar pe de altă parte pentru că declaraţia singurei martore care a confirmat înţelegerea secetă nu se coroborează cu alte probe.
Fără o administrare a tuturor probelor necesare stabilirii convenţiei reale şi o examinare a tuturor aspectelor cauzei, nu se poate reţine că a avut loc o cercetare completă a fondului cauzei.
Cauza a fost înregistrată sub nr.9136/63/2010* la Tribunalul Dolj.
În soluţionarea cauzei în temeiul art. 295 Cod procedură civilă, precum şi în temeiul art.315 al. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel a încuviinţat şi administrat proba testimoniala, în cadrul căreia au fost audiaţi: C.O. şi O.M. (propuşi de către apelanta reclamanta) şi O. V. şi C.A.(propuşi de intimaţii pârâţi).
Prin decizia civilă nr. 230/2012 de la 11 Mai 2012 Tribunalul Dolj Secţia I Civilă, a admis apelul declarat de reclamanta C.O.A., împotriva sentinţei civile nr. 8220/18.05.2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 3478/215/2008, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţii F.G., F.A..
A schimbat sentinţa civilă nr.8220/2009 a Judecătoriei Craiova în sensul că:A admis capătul de cerere privind constatarea simulaţiei. A constatat simulat contractul de întreţinere autentificat sub nr.1458/01.07.2005 de BNP N. şi G., în sensul că alături de obligaţia de întreţinere faţă de T.N.-D., pârâţii şi-au asumat obligaţia de întreţinere şi faţă de reclamanta C.O.A..A trimis cauza la Judecătoria Craiova în vederea soluţionării rezoluţiunii contractului. A obligat intimaţii faţă de apelanta reclamantă C.O.A. la plata sumei de 542,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa analizând apelul din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 295- 297, a reţinut ca întemeiat pentru următoarele motive:
Instanţa de apel retine fata de dispoziţiile instanţei de recurs, ca reclamanta C., are calitate de terţ fata de contractul de întreţinere încheiat intre pârâţii intimaţi şi fiul reclamantei, în prezent decedat. La încheierea respectivului contract reclamanta a reprezentat pe fiul sau care a înstrăinat un imobil pârâţilor în schimbul obligaţiei de întreţinere.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze s-a solicitat sa se constate o simulaţie deghizata a contractului de întreţinere în sensul ca intimaţii si-au asumat pe lângă obligaţia oficiala de întreţinere şi obligaţia de întreţinere al cărei beneficiar este reclamanta.
Aşa cum a fost formulată cererea de stabilire a contractului simulat, se constată de către instanţa de apel, ca reclamanta solicita a se constata ca prin operaţiunea simulaţiei, s-a deghizat un act juridic având natura juridică a unei stipulaţii în favoarea unei terţe persoane. Operaţiunea simulaţiei deghizate, în speţa, a mascat natura juridica a unui act şi anume stipulaţia în favoarea unui terţ.
În consecinţă, în speţă se impune a se analiza daca se dovedeşte existenta dreptului reclamantei de a beneficia de prestaţia de întreţinere acordata de către pârâţi în raporturile
impuse în aceste condiţii de către instituţia de drept reţinută.
Cum faţă de contractul propriu zis reclamanta are calitatea de terţ, aceasta are posibilitatea de a-şi dovedi existenta dreptului prin orice mijloc de probă, inclusiv martori.
Faţă de dispoziţiile obligatorii ale instanţei de control judiciar, instanţa de apel pentru o justa soluţionare a cauzei, a administrat proba testimoniala.
Din cuprinsul declaraţiilor martorilor propuşi de către reclamanta, căreia îi revine sarcina probei rezulta ca împrejurările încheierii contractului de întreţinere sunt cunoscute în mod nemijlocit numai de către martora C.. Aceasta declara ca iniţial ei i se propune încheierea contractului cu obligaţia de a întreţine atât pe reclamanta cât şi pe fiul acesteia. Ulterior, tot prin intermediul sau sunt găsiţi pârâţii care au acceptat oferta respectiva de a obţine dreptul de proprietate cu asumarea obligaţiei de a întreţine de asemenea pe mama şi fiu. Mai mult decât atât, la încheierea contractului, martora insista sa se amâne finalizarea pentru ca în cuprinsul contractului sa fie menţionată şi reclamanta, dar încheierea se realizează în conţinutul oficial întrucât pârâţii au recunoscut ca îşi asumă obligaţia de întreţinere şi a reclamantei nu numai a titularului dreptului de proprietate al imobilului. Din aceste relatări, se retine ca la momentul încheierii contractului pârâţii convin să îşi asume obligaţia de întreţinere. Aspectele reţinute sunt confirmate şi prin declaraţia martorului O.M., vecin al reclamantei de la locul situării imobilului în care locuieşte reclamanta, imobil ce face obiectul actului de întreţinere. Acesta menţionează ca din comportamentul pârâţilor a dedus ca aceştia şi-au asumat obligaţia de întreţinere a ambelor persoane. I se aduce cunoştinţă de către reclamanta, după deteriorarea relaţiilor acesteia cu pârâţii, ca în cuprinsul contractului aceasta nu era menţionată, dar ca înţelegerea o privea inclusiv pe ea, relatându-se totodată de către martor, ca la încheierea contractului apelanta ii comunica starea de mulţumire datorata încheierii unui act, cu intimaţii în urma căruia urma sa beneficieze de întreţinere atât ea cât şi fiul.
Martorul propus de catre piriti,O.V., coleg de serviciu cu F.G., mentioneaza ca intimatii au prestat intretinere şi reclamantei, atit inainte de decesul fiului acesteia cit şi ulterior, dar arata în acelasi timp ca nu cunoaste ce intelegere a avut loc intre parti şi ca lui i sa comunicat ca s-a incheiat un contract de intretinere numai cu fiul apelantei. Cealalta martora prezinta numai imprejurari pe care le cunoaste indirect şi dat fiind relatiile sporadice cu apelantii, se retine de catre instanta ca nu are cunostinta de date concludente asupra aspectelor cercetate în cauza.
Fata de declaratiilor martorilor audiati, coroborate cu imprejurarile cauzei constind în boala fiului reclamantei, ce l-a pus în imposibilitate de a fi apt de a fi responsabil de propria persoana, grija fireasca a apelantei de a-i asigura un sprijin copilului sau, existenta unui singur imobil în care cei doi coabitau şi care a fost instrainat pentru asigurarea intretinerii fiului, se constata ca reclamanta si-a indeplinit obligatia prevazuta de art 1169 C.civ. de a-si dovedi pretentiile pretinse. Intimatii desi au administrat probe în inlaturarea celor dovedite de partea adversa, se constata ca acestea nu au fost suficiente în a inlatura în mod direct cele retinute.Mai mult decit atit comportamentul diligent de a asigura intretinere reclamantei, sustin cele solicitate în cauza. Mentionarea de catre martorul O.V., a faptului ca intretinerea apelantei nu reprezenta decit o consecinta a unei obligatii de natura morala, nu poate fi retinuta intrucit reprezintă aprecieri de ordin personal, subiectiv, nefiind fondata de nicio proba certa.
Avind în vedere şi faptul ca reclamanta, a incheiat actul dedus judecatii în calitate de reprezentant curator al titularului dreptului de proprietate, nu se identifica niciun impediment legal, ca sa fie în acelasi timp şi beneficiara în calitate de tert beneficiar al contractului de intretinere.
Totodata operatiunea juridica a simulatiei nu impiedica ca în cuprinsul aceluiasi act sa existe în acelasi timp şi clauze reale cit şi clauze care simuleaza, dat fiind principiul care guverneaza existenta actelor juridice şi care stabileste libertatea de vointa a partilor în conditiile în care nu se incalca ordinea publica, bunele moravuri şi ordinea de drept.
Prin urmare, nu sunt încălcate prohibiţiile impuse de Codul civil, principiului libertăţii de voinţă, prin existenţa în cadrul aceluiaşi act juridic a unei manifestări de voinţă, care produce efecte juridice multiple şi diferite: act juridic real cât şi unul care este simulat (în speţă, un contract de întreţinere în favoarea părţii şi o stipulaţie pentru altul în beneficiul mamei - terţ).
In consecinta, fata de cele stabilite în fapt, se constata ca în speta, raporturile dintre parti se circumscriu unei stipulatii în favoarea unei terte persoane, iar acest act juridic este simulat printr-un act deghizat.
Ca atare, intre titularul dreptului de proprietate, fiul reclamantei şi piritii, s-a incheiat un contract de intretinere prin care s-a stabilit un drept de intretinere nu numai în favoarea partii transmitatoare a dreptului de proprietate cit şi un drept de intretinere în favoarea unui tert, acesta fiind identificat ca fiind apelanta, C.O..
In temeiul art 296 C.p.civ. urmeaza sa schimbe sentinţa civilă nr.8220/2009 a Judecătoriei Craiova în sensul că va admite capătul de cerere privind constatarea simulaţiei, va constata simulat contractul de întreţinere autentificat sub nr.1458/01.07.2005 de BNP N.şi
G., în sensul că alături de obligaţia de întreţinere faţă de T.N.-D., pârâţii şi-au asumat obligaţia de întreţinere şi faţă de reclamanta C.O.-A..
In privinta capatului de cerere prin care se solicita rezolutiunea contractului, se constata din cuprinsul lucrarilor dosarului şi considerentelor hotaririi de fond, ca nu s-a intrat în cercetarea cauzei dat fiind raportul de accesorietate fata de admiterea petitului privind constatarea simulatiei.
In aceste conditii, fata de capatul de cerere privind rezolutiunea sunt incidente dispozitiile art 297 Cpc ( în varianta anterioara intrarii în vigoare a legii 202/2010 care se aplica în cauza) şi se impune anularea hotaririi privind respingerea şi trimiterea cererii respective spre rejudecare la prima instanta.
Retinind fata de cererea privind constatarea simulatiei, în temeiul art 274 Cpc, culpa procesuala a intimatilor piriti, i-a obligat la plata catre apelanta a sumei de 542,5 lei reprezentind cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâţii F.G., F.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, instanţa de apel a reţinut că reclamanta C.O.-A. a dovedit existenţa simulaţiei contractului de întreţinere sub nr.1458/01.07.2005 de BNP N.şi G., prin proba testimonială administrată în faza procesuală a rejudecării apelului.
De asemenea, a reţinut că operaţiunea juridica a simulaţiei nu împiedica ca în cuprinsul aceluiaşi act să existe şi clauze reale cât şi clauze care simulează, în speţa actul juridic cuprinzând o manifestare de voinţă care produce efecte juridice multiple şi diferite act juridic real cât şi unul care este simulat - contract de întreţinere în favoarea părţii şi o stipulaţie pentru altul în beneficiul mamei/terţ, faţă de act.
Susţine că, soluţia instanţei de apel este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor legale în materie, art .1175 cod civil, pe fondul calificării greşite a naturii actului juridic perfectat la 1 .07 .2005
Astfel, în calitate de curator pentru T.N.D., proprietar al garsonierei în litigiu, C.O.A. a încheiat un contract de întreţinere cu soţii F.,creditorul obligaţiei de întreţinere fiind fiul său.
La data perfectării convenţiei părţilor nu a existat niciun impediment legal, dacă exista manifestarea de voinţa a părţilor în acest sens,să fie trecută şi curatoarea C. în calitate de creditor al obligaţiei de întreţinere .
A mai arătat că, reclamanta C. a susţinut existenţa unei simulaţii prin deghizare parţială în sensul că înţelegerea secretă a fost ca pârâţii să presteze întreţinere şi pentru aceasta şi pentru fiul său.
Consideră că, din elementele speţei rezultă cu certitudine că nu sunt în prezenta operaţiunii juridice a simulaţiei, în mod special, a simulaţiei invocate de reclamanta prin precizarea de acţiune depusă la 9 .04 .2008 .
Aceasta operaţiune constă în încheierea unui contract public care nu reflecta voinţa reală a pârtilor, şi a contractului secret singurul corespunzător voinţei reale a acestora..
In forma simulaţiei prin deghizare parţiala contractul aparent se mărgineşte a face sa fie ignorate numai anumite elemente ale contractului secret
De esenţa simulaţiei - existenta unui contract public şi a unui contract secret concomitent, concomitent sau anterior contractului aparent.
A mai precizat că, pentru valabilitatea contractului de întreţinere se cere forma scrisă, ori în speţă, nu există o convenţie secretă materializata prin înscris.
De altfel, nu există o înţelegere verbală, cu caracter secret, care sa aibă ca obiect prestarea obligaţiei de întreţinere şi faţă de reclamanta C.O.A.
Contractul secret produce efecte cu condiţia ca, el însuşi să fie valabil încheiat.
A adus critici Instanţei de apel, întrucât trebuia să se raporteze la acţiunea precizată a reclamantei C. şi să verifice dacă, în speţă sunt în prezenta unei simulaţii prin deghizare
parţial. Până la motivarea în fapt şi drept a deciziei civile pronunţate în rejudecarea apelului nu s-a invocat existenta operaţiunii juridice a stipulaţiei pentru altul. în speţa de faţă, nu poate fi valabilă o asemenea convenţie, în care partea contractantă ( fiul fără discernământ ) solicita promitenţilor (soţii F.) să presteze obligaţia de întreţinere faţă de beneficiar (curator C.).
În consecinţă, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii acţiunii.
Legal citat reclamantă C.O.A. nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Analizând decizia prin prisma criticilor invocate şi apărărilor formulate, în raport de disp. art. 304 pct. 8 şi 9 c. pr. civilă, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Curtea, constată că, intimata a solicitat ase constata că prin operatiunea simulatiei, s-a deghizat un act juridic avind natura juridica a unei stipulatii în favoarea unei terte persoane. Operatiunea simulatiei deghizate, în spetă, a mascat natura juridică a unui act şi anume stipulatia în favoarea unui tert.
Prin urmare, instanţa a analizat daca există dreptul pretins se analiza daca se dovedeste existenta dreptului reclamantei de a beneficia de prestaţia de întreţinere acordată de către pîrîţi în raporturile impuse în aceste conditii de catre institutia de drept retinuta.
Cum fata de contractul propriu zis reclamanta are calitatea de tert, aceasta are posibilitatea de a-si dovedi existenta dreptului prin orice mijloc de proba, inclusiv martori.
Fata de dispozitiile obligatorii ale instantei de control judiciar, instanta de apel pentru o justa solutionare a cauzei, a administrat proba testimoniala.
Din ansamblul materialului probator administrat la cererea reclamantei, au fost dovedite împrejurările incheierii contractului de intretinere, acestea fiind descise de catre martora C. care a declarat că, initial, ei i s-a propus încheierea contractului, cu obligatia de a intretine atit pe reclamanta cit şi pe fiul acesteia. Ulterior, prin intermediul acesteia sunt gasiti piritii care au acceptat oferta respectiva de a obtine dreptul de proprietate cu asumarea obligatiei de a intretine de asemenea pe mama şi fiu.
Instanţa de fond a conturat corect, din probele administrate, adevărul judiciar, aşa cum rezultă din economia dosarului, în sensul că, atit, la incheirea contractului, martora a insistat sa se amâne finalizarea pentru ca în cuprinsul contractului sa fie mentionata şi reclamanta, dar incheierea se realizeaza în continutul oficial intrucit piritii au recunoscut ca isi asuma obligatia de intretinere şi a reclamantei nu numai a titularului dreptului de proprietate al imobilului. Din aceste relatari, s-a retinut concret că, la momentul incheierii contractului piritii convin sa isi asume obligatia de intretinere. Aspectele retinute sunt confirmate şi prin declaratia martorului O.M., vecin al reclamantei de la locul situarii imobilului în care locuieste reclamanta, imobil ce face obiectul actului de intretinere.
Acesta menţionează ca din comportamentul pârâţilor a dedus ca aceştia şi-au asumat obligaţia de întreţinere a ambelor persoane. potrivit art. 1174 Cod civil, actul autentic produce efecte depline între părţi cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le constată.
Din proba testimonială, administrată la cererea pârâţilor, în prezent recurenţi, a rezultat că aceştia au prestat întreţinere şi reclamantei, atât înainte de decesul fiului acesteia cit şi ulterior. Deşi, potrivit art. 1174 Cod civil, actul autentic produce efecte depline între părţi cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le constată, totuşi, din combinarea prevederilor cuprinse în art. 1173 şi 1198 Cod civil se deduce că şi împotriva actului public se poate face probă, fie prin contraînscrisuri, fie prin martori şi prezumţii, când această probă nu are drept scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifică, ci declaraţiile făcute de părţi şi consemnate în act, astfel că, sub acest aspect, în sensul că în cauză nu este vorba de simulaţie, dată fiind inexistenţa contractului secret în formă scrisă, singurul care ar putea să ateste voinţa reală a părţilor la data întocmirii contractului public, în formă autentică, criticile recurenţilor nu sunt fondate.
Posibilitatea pentru părţile contractante de a dovedi, una împotriva celeilalte, în aceste limite, că actul autentic este simulat, în totul sau în parte, rezultă şi din dispoziţia cuprinsă în art. 1175 Cod civil, potrivit căreia actul secret, care modifică un act public, are putere între părţile contractante şi succesorii lor universali.
În consecinţă, prin act secret, în sensul art. 1175 Cod civil, trebuie să se înţeleagă convenţia părţilor, în sens de operaţiune juridică (negotium), iar nu înscrisul doveditor. Această convenţie pe care părţile înţeleg să o ascundă, prezentând-o altfel, în totul sau în parte, printr-un act public, intervine fie anterior, fie concomitent cu actul public.
Revenind la speţa în cauză, Curte, apreciază că, instanţa, în mod corect a reţinut starea de fapt raportată la dispoziţiile legale în materia simulaţiei. Astfel, a stabilit că, faţă de declaratiilor martorilor audiati, coroborate cu imprejurarile cauzei constind în boala fiului reclamantei, ce l-a pus în imposibilitate de a fi apt de a fi responsabil de propria persoana, grija fireasca a apelantei de a-i asigura un sprijin copilului sau existenta unui singur imobil în care cei doi coabitau şi care a fost instrainat pentru asigurarea intretinerii fiului, s-a constatat, în mod legal, ca reclamanta si-a indeplinit obligatia prevazuta de art 1169 Cod civil de a-si dovedi pretenţiile pretinse.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, operaţiunea juridică a simulaţiei nu împiedică ca în cuprinsul aceluiaşi act să existe în acelaşi timp şi clauze reale cât şi clauze care simulează, dat fiind principiul care guvernează existenta actelor juridice şi care stabileşte libertatea de voinţa a parţilor în condiţiile în care nu se încalcă ordinea publica, bunele moravuri şi ordinea de drept, astfel că, nu sunt încălcate prohibiţiile impuse de Codul civil, principiului libertăţii de voinţă, prin existenţa în cadrul aceluiaşi act juridic a unei manifestări de voinţă, care produce efecte juridice multiple şi diferite: act juridic real cât şi unul care este simulat (în speţă, un contract de întreţinere în favoarea părţii şi o stipulaţie pentru altul în beneficiul mamei - terţ).
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că, în cauză, nu este incident nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă şi, în consecinţă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
(Decizia civilă nr.11972/2012 - Secţia I civilă, rezumat judecător Ionela Vîlculescu)
| ← Rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare. Condiţii. | Cerere în constatare nulitate testament. Lipsa... → |
|---|
