Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 5277 din data de 20.09.2016
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de X sub nr.Y, reclamanta-pârâtă S. G. C. a chemat în judecată pe pârâtul M.V. solicitând împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu o cotă de 50% pentru fiecare dintre părți, atribuirea în lotul reclamantei a imobilului casă și a terenului aferent curți construcții , obligarea pârâtului să îi plătească acesteia jumătate din venitul obținut din închirierea locuinței comune începând cu luna august 2010, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că masa bunurilor comune se compune din suprafața de 1837 mp teren situată în Municipiul Bacău, dobândit conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul A din data de B la BNP L. D., o casă situată în Municipiul Bacău și mai multe bunuri mobile.
Solicită reclamanta să fie atribuite în lotul său casa împreună cu terenul aferent curți construcții în suprafață de 837 mp, din care 200 mp reprezintă cale de acces, motivat de faptul că i-au fost încredințați acesteia spre creștere și educare minorii rezultați din căsătorie, reclamanta locuind cu chirie împreună cu minorii din cauza tensiunilor dintre aceasta și pârât, că aceasta a avut o contribuție financiară substanțială la construirea casei și are un loc de muncă stabil, obținând venituri corespunzătoare.
În drept, au fost invocate prevederile Art. 728 Cod civil.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri la dosarul cauzei.
Pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, obligarea reclamantei-pârâte la plata pasivului constând în cheltuielile aferente Facultății de F. în cuantum de 2700 de lei precum și un autoturism vândut de aceasta, motivat de faptul că bunurile au fost deja partajate, mai puțin bunurile mobile, că terenul pe care s-a edificat construcția a reprezentat mai mult o donație de la părinții pârâtului-reclamant, construcția fiind începută și finalizată de părinții acestuia, că reclamanta s-a mutat de acasă din timpul căsătoriei.
De asemenea, prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat stabilirea unei cote majorate de 90% în favoarea acestuia la dobândirea imobilului.
Ulterior, pârâtul și-a modificat cererea, în sensul că a solicitat pe cale reconvențională și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor aferente casei, reprezentând impozit, asigurare, reparații făcute în regie proprie.
În susținerea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei , înscrisuri.
În cauză s-au administrat proba cu expertize tehnice, interogatoriu, înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Părțile au avut calitatea de soți , căsătorindu-se la data de X , prin Sentința Civilă nr. C din data de D fiind desfăcută căsătoria acestora , data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț fiind F.
Conform art.30 alin.1 din C.fam., în vigoare față de data desfacerii căsătoriei părților, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar potrivit art.30 alin.3 C.fam., calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Ceea ce trebuie dovedit însă este existența acestor bunuri.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța reține următoarele: cota de contribuție se apreciază în raport de ansamblul bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte, iar în determinarea acestei cote se au în vedere veniturile soților pe întreaga perioadă a căsătoriei, ori din înscrisurile de la dosarul cauzei și din răspunsurile părților la interogatoriu rezultă că părțile au avut venituri similare și contribuții egale la dobândirea bunurilor comune, neexistând o disproporție vădită care să determine acordarea unei cote majorate către pârâtul-reclamant, astfel că vor fi admise cererea principală și în parte cererea reconvențională sub acest aspect și se va constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, reclamanta-pârâtă cu o contribuție de 50%, iar pârâtul-reclamant cu o contribuție de 50%, bunurile comune.
Din înscrisurile de la dosar și din expertizele tehnice efectuate în cauză reiese că aceste bunuri sunt alcătuite din suprafața de 1837 mp teren situată în Municipiul Bacău, , dobândit conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X din data de Y la BNP L. D., identificată și evaluată conform raportului de expertiză tehnică S. F. de la filele 104- 113 din dosarul cauzei în valoare de 206123,36 de lei , o casă situată în Municipiul Bacău, identificată și evaluată conform raportului de expertiză tehnică C. N. de la filele 34-49 în valoare de 170651 de lei, bunurile mobile identificate și evaluate în Anexa 1 la Raportul de expertiză S. N., filele 19-24 din dosarul cauzei, în valoare de 24879,82 de lei .
Însumând toate aceste valori, se va constata că valoarea totală a masei partajabile este de 401654,48 lei, fiecare parte având o cotă de 200827,24 de lei.
Dat fiind faptul că părțile nu se înțeleg asupra partajării imobilul bun comun teren( în afară de terenul aferent construcției) , însă sunt de acord ca imobilul casă și terenul aferent acestuia să revină în lotul reclamantei-pârâte, instanța va ține cont de dispozițiile art. 673 ind 9 V CPC care prevăd că ,, la formarea și atribuirea loturilor, instanța ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea " și , precum și de dispozițiile art. .. 741 din Codul Civil( vechi) ce prevăd atribuirea la partaj către fiecare parte a aceleași cantități de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor, astfel că va atribui în lotul reclamantei-pârâte casa și terenul aferent acesteia, urmând ca celălalt teren în suprafață de 988 mp să fie atribuit în lotul pârâtului-reclamant, terenul fiind comod partajabil în natură și urmând ca astfel, fiecare parte să primească terenuri din masa bunurilor comune.
În ceea ce privește bunurile mobile, dat fiind că reclamanta-pârâtă a primit imobilul casă iar pârâtul- reclamant doar teren, acestea urmează a fi atribuite în totalitate în lotul acesteia.
Având în vedere diferența valorică a celor două loturi, urmează a fi obligată reclamanta - pârâtă ( Lotul 1) să-i plătească pârâtului-reclamant( lotul 2) suma de 102428,37 de lei pentru egalizarea valorică a loturilor .
Va fi respins ca nefondat capătul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei -pârâte la plata pasivului , întrucât taxele de școlarizare ale reclamantei reprezentau cheltuieli comune ce nu pot face obiectul restituirii, nu s-a făcut dovada înstrăinării unui autoturism bun comun și folosirea exclusivă a sumei rezultate din vânzarea acestuia de către reclamanta-pârâtă , nu s-a dovedit că toate cheltuielile cu imobilul au fost făcute în mod exclusiv și cu fonduri proprii ale pârâtului-reclamant.
Întrucât sistarea stării de devălmășie profită ambelor părți , urmează a se constata că toate cheltuielile de judecată efectuate în cauză sunt de 10892 de lei, din care reclamanta-pârâtă a achitat 4720 de lei iar pârâtul-reclamant 6172 de lei, curmând a fi compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligată reclamanta-pârâtă să îi achite pârâtului-reclamant suma de 726 de lei reprezentând diferență de cheltuieli de judecată .
Raportat la valoarea bunurilor solicitate , având în vedere că prin Încheierea de ședință din data de 13.11.2011 s-a stabilit pentru acțiune o taxă de timbru de 8820 de lei iar prin Încheierea de ședință din 02.02.2012 aceasta a fost redusă la 5470 de lei, urmează a fi dată în debit reclamanta-pârâtă S. G.C. pentru suma de 5400 de lei reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru și o obligă să achite Statului Român această sumă( 5400 de lei) .
Întrucât a obținut în lotul său bunuri ce depășesc de zece ori ajutorul public judiciar primit , obligă să restituie ajutorul public judiciar primit și dă în debit reclamanta-pârâtă S. G. C. pentru suma de 3350 de lei reprezentând ajutor public judiciar primit și o obligă să achite Statului Român această sumă( 3350 de lei).
Întrucât a obținut în lotul său bunuri ce depășesc de zece ori ajutorul public judiciar primit, obligă să restituie ajutorul public judiciar primit și dă în debit pârâtul-reclamant M. V. pentru suma de 3963 de lei de lei reprezentând ajutor public judiciar primit și îl obligă să achite Statului Român această sumă( 3963 de lei).
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Pretenţii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
