Pretenţii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 5249 din data de 19.09.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2015 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta CDM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților B L și P A la achitarea sumei de 12.400 lei reprezentând c/v debit principal, 2829 lei dobândă legală pentru perioada 12.06.2012-12.09.2014, a dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta a încheiat cu pârâta P A contractul de prestări serviciu nr.0 pentru servicii de audit intern pentru o perioadă de 2 ani, întrucât dispozițiile legale din acel moment impuneau ca entitățile publice locale care nu și-au constituit compartiment propriu de audit intern sau nu au intrat în cooperare pentru asigurarea activității de audit intren, să asigure această prestare de servicii de către persoane fizice atestate.Prin acest contract s-a stabilit ca termenul anual de îndeplinire a contractului să fie data de 28 februarie a anului următor celui de referință, respectiv prima lucrare trebuia predată la 28.02.2013. Din cauza dificultăților financiare, reclamanta a notificat rezilierea acestui contract prin adresa nr.1. Pârâta nu a mai efectuat lucrarea de auditare pentru anul 2012, însă reclamanta a achitat acesteia suma de 12.400 lei. Ulterior, Legea nr.672/2002 a fost modificată de OG 26/2012, prin dispozițiile cap.VI modificându-se temeiul pentru care reclamanta a fost nevoită să încheie acest contract de prestări servicii, angajarea unui auditor intern nemaifiind obligatorie.
Se mai învederează că în urma auditului financiar efectuat de Camera de Conturi a jud.Bacău în perioada 04.08.2014-12.09.2014 asupra bilanțului contabil și contului anual de execuție bugetară încheiat la 31.12.2013 s-a constatat prin decizia nr.00 că suma de 12.400 lei a fost achitată necuvenit acestei pârâte. În ce privește pe pârâtul B L, acesta avea obligația să respecte dispozițiile art.10 din OG 119/1999. Acesta a emis pe factura fiscală emisă de pârâta PA viza de control financiar preventiv propriu, fără a verifica în prealabil documentația aferentă acestei operațiuni.
Mai arată reclamanta că perioada de timp pentru care s-au calculat dobânzi are în vedere data de 12.06.2016-până la data finalizării controlului efectuat de Curtea de Conturi Bacău.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art.1350, 1367 Cod civil, art.84, art.109 din Legea nr.188/1999R.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta P A a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în baza contractului dintre părți, activitatea de auditare s-a derulat începând cu luna ianuarie 2012 pe toată perioada anului 2012. Până la data de 01.01.2013 au fost auditate activitățile de management și financiare aferente anului 2012 și au fost întocmite rapoarte de audit intern. Rapoartele de audit intern au fost predate prin procesele verbale de predare-primire nr. și respectiv nr.. rapoartele au fost utilizate de CDM atât în evaluarea și desfășurarea activității manageriale, cât și de auditorii Curții de Conturi. Pârâta arată că și-a îndeplinit astfel obligațiile contractuale aferente anului I, iar reclamanta a achitat contravaloarea serviciilor de audit, achitând facturile fiscale nr. în sumă de 12.400 lei și nr. în sumă de 12.400 lei, valoarea contractului fiind de 24.800 lei cu TVA pe an. Pârâta a solicitat prin adresa nr. rezilierea contractului de prestări servicii aferent anului II din contract.
Mai susține pârâta că potrivit art.XVII din OUG 2672012, contractele de servicii juridice de consultanță, asistență, precum și cele încheiate în baza Legii nr.672/2002, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate, astfel că ordonanța permitea derularea contractului până la termenul înscris în acesta.
În dovedirea susținerilor, pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri: certificat de acceptanță, proces verbal de predare-primire, adresa nr..
Pârâtul B L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că activitatea de auditare efectuată de P A era necesară, întrucât C D M nu dispunea de compartiment special creat în acest sens. Activitatea de auditare a fost efectiv prestată, dovada făcând-o documentațiile contabile predate către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. s-a disjuns capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta P A și a fost declinată competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Bacău, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între reclamanta C D M, în calitate de beneficiar, și pârâta P A, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. (f.15) prin care părțile au convenit prestarea de către pârâtă a unor servicii de audit intern pentru o perioadă de 2 ani în beneficiul reclamantei. Termenul de îndeplinire a obiectului contractului a fost stabilit prin art.5.2 din contract la data de 28 februarie a anului următor celui de referință. Potrivit art.8 din contract valoarea totală a contractului este de 20.000 lei anual, fără TVA, suma fiind plătibilă în patru tranșe trimestriale.
În baza raporturilor contractuale dintre părți, pârâta a întocmit Raportul de constatări efective privind evaluarea sistemului de control intern/managerial pentru exercițiul financiar 2012, și l-a predat către reclamantă, astfel cum rezultă din procesele verbale de predare-primire nr. și respectiv nr. (f.71,73), și din certificatele de acceptanță nr. și nr. (f.72,74).
La data de 10.01.2013, reclamanta a emis adresa nr. (f.75) prin care a propus pârâtei rezilierea contractului pentru anul 2013, din motive financiare.
Cu toate acestea, instanța reține că anterior emiterii acestei adrese, pârâta a predat lucrarea pentru anul 2012, astfel cum rezultă din procesele verbale sus menționate.
În consecință, instanța constată că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, predând la data de 08.11.2012 și respectiv 11.12.2012 lucrările de audit financiar care au făcut obiectul contractului de prestări servicii nr.. Prin urmare, reclamantei îi revenea în temeiul prevederilor aceluiași contract, obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate de pârâtă, astfel cum a fost aceasta stabilită prin art.8 din contract, respectiv suma de 20.000 lei plus TVA.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația, achitând cu facturile nr. în sumă de 12.400 lei și nr. în sumă de 12.400 lei, valoarea contractului fiind de 24.800 lei cu TVA pe an.
Prin urmare nu există din partea pârâtei obligația de a restitui suma de 12.400 lei, deoarece această sumă reprezintă o parte din contravaloarea serviciilor deja prestate de către aceasta în beneficiul reclamantei, anterior exprimării de către reclamantă a intenției de reziliere a contractului.
Apariția OUG 26/2012 la data de 12.06.2012, care prin art.VI a abrogat art.11 lit c din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, (potrivit căruia la entitățile publice locale care nu și-au constituit compartiment propriu de audit intern sau nu au intrat în cooperare pentru asigurarea activității de audit intern, aceasta poate fi asigurată de către auditori interni, persoane fizice atestate, pe baza contractelor de prestări servicii, conform prevederilor prezentei legi) în baza căruia a fost încheiat contractul nr. dintre părți, nu este de natură a justifica o soluție de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 12.400 lei.
Astfel, contractul dintre părți este valabil încheiat, la data încheierii acestuia(16.01.2012) dispozițiile art.11 lit.c din Legea nr.672/2002 fiind în vigoare și permițând contractarea serviciilor de audit în modalitatea aleasă de reclamantă, iar pârâta nu a fost notificată cu privire la intenția reclamantei de a rezilia contractul decât la data de 10.01.2013, după ce aceasta predase documentația aferentă anului 2012, îndeplinindu-și astfel obligațiile contractuale pentru primul an contractual.
Mai mult, potrivit art.XVII alin 1 din OUG nr.26/2012, "contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002, republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate";.
Prin urmare, contractul nr. încheiat între părți, aflat în curs de desfășurare la data de 12.06.2016(data intrării în vigoare a OUG nr.26/2012), în lumina dispozițiilor legale sus menționate, a rămas valabil în condițiile în care a fost încheiat, respectiv pentru perioada de 2 ani și pentru suma de 20.000 lei pe an fără TVA.
Potrivit art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, și orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, potrivit art.1350 Cod civil. Reținând că pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală de a realiza auditul financiar în favoarea reclamantei, instanța reține și că, potrivit prevederilor contractuale, care constituie legea părților, reclamantei îi revenea obligația achitării contravalorii acestor servicii, în sumă de 12.000 lei.În consecință, plata efectuată către pârâtă în baza contractului încheiat între părți a fost una legală și datorată, astfel că nu există din partea pârâtei obligația restituirii acestei sume de bani.
Având în vedere că apariția OUG nr.26/2012 nu a dus automat la desființarea contractului nr., părțile nu au convenit asupra rezilierii acestuia anterior datei de 10.10.2013, și nici nu aveau această obligație de reziliere, deoarece legea stipula în mod expres menținerea valabilității contractului și după apariția ordonanței de urgență modificatoare a Legii nr.672/2002, precum și faptul că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, realizând pentru reclamantă și predându-i acesteia documentele referitoare la auditul pentru anul 2012, instanța apreciază cererea reclamantei ca neîntemeiată, urmând a o respinge.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
