Partaj de ascendent - donaţie. Lipsa formei autentice. Condiţiile aplicării art. 1167 alin.(3) C.civ.
| Comentarii |
|
De pe temeiul art. 1167 alin. 3 C. civ., confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donaţii, făcută de către erezi sau reprezentanţii donatorului, după moartea sa, ţine loc de renunţare, atât în privinţa viciilor de formă, cât şi în privinţa oricărei alte excepţii, însă aplicaţia acestui text nu poate fi reţinută decât sub condiţia respectării în totul a cerinţelor pe care el le impune.
Una dintre cerinţe este ca, după moartea donatorului, iar nu înainte, să existe o confirmare, ratificare sau executare voluntară a donaţiei, ceea ce presupune o acceptare totală şi necondiţionată din partea succesorilor.
Această condiţie nu este realizată, în cauză, câtă vreme este necontestat faptul că după moartea tatălui părţilor au apărut pretenţii ale reclamantei cu privire la terenurile în litigiu, ceea ce trimite la concluzia că nu poate fi avută în vedere o confirmare, ratificare sau executare voluntară a afirmatei donaţii, intervenită după deces.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1886/R din 28 septembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 601/25 ianuarie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanta G.S. împotriva pârâţilor M.S. şi M.V..
În consecinţă:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M.O., decedat la 07.04.2005, se compune din terenul cuprins în titlul de proprietate nr. 28093/1053/2000 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, în suprafaţă de 5 ha 2400 mp, iar calitatea de moştenitori legali revine reclamantei şi pârâţilor, în calitate de fii.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului cuprins în titlul de proprietate nr. 28093/1053/2000 prin atribuirea în favoarea reclamantei a parcelelor tarla 13 parcela 600/34, tarla 13 parcela 218, tarla 9 parcela 34/16 şi tarla 10 parcela 38, fără plata unei sulte, restul parcelelor rămânând în indiviziune între pârâţi.
Pârâţii au fost obligaţi să achite reclamantei suma de 306,6 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 28093/1053/2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha 2400 mp teren situată pe teritoriul satului Sălicea, com. Ciurila, jud. Cluj, în favoarea lui M.O..
M.O. a decedat la data de 7 aprilie 2005, moştenitori ai lui fiind reclamanta şi pârâţii, ca fii.
Terenul cuprins în titlul de proprietate se va împărţi în cote-părţi egale, între moştenitorii defunctului, neputând fi reţinute ca întemeiate susţinerile pârâtului M.V. potrivit cărora în timpul vieţii tatăl său i-a vândut o parte dintre terenurile cuprinse în titlul de proprietate litigios, deci aceste terenuri trebuie scoase din masa succesorală.
Contractele la care pârâtul face referire nu au fost încheiate în formă autentică, aşa cum cereau prevederile art. 2 din Legea nr. 54/1998, astfel că transferul de proprietate către pârât nu s-a realizat. Împotriva sentinţei pârâtul M.V. a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 357/A din 08 iunie 2007 a Tribunalului Cluj.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că pentru ca, în cauză, convenţiile de vânzare-cumpărare încheiate între apelant şi tatăl său să aibă valoarea unui partaj de ascendent era necesar ca modalitatea de partajare a terenurilor să fie cuprinsă într-un act scris, să se refere la toate bunurile din patrimoniul autorului şi să fie cuprinşi toţi descendenţii acestuia, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Cele două convenţii de vânzare-cumpărare îl privesc doar pe M.V., ele nefiind transmisive de proprietate câtă vreme nu au fost încheiate în formă autentică.
Împotriva acestei decizii pârâtul M.V. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Cluj, deoarece:
a) Instanţa de apel a respins proba cu martori solicitată prin cererea de apel ca urmare a unei greşite interpretări a prevederilor art. 292 alin. C.pr.civ., căci aceste prevederi îi îngăduiau pârâtului să propună noi martori în cadrul apelului prin care să se dovedească existenţa partajului de ascendent, precum şi faptul că intenţia defunctului M.O. a fost aceea de a-i lăsa recurentului terenurile potrivit folosinţei exercitate de părţi.
b) Deşi partajul de ascendent, atunci când i-a forma donaţiei, trebuie făcut cu respectarea formei autentice cerute de lege pentru donaţii, sunt de avut în vedere şi dispoziţiile art. 1167 alin. 3 C. civ. în raport de care după moartea donatorului moştenitorii acestuia pot confirma, ratifica sau executa voluntar donaţia făcută fără respectarea formelor legale, întrucât între moştenitori donaţia nu este nulă, ci anulabilă.
Datorită faptului că nici una dintre surorile recurentului nu a emis pretenţii faţă de terenurile pe care aceasta le-a primit de la tatăl său, nu a făcut demersurile legale pentru valorificarea acestor drepturi, pretenţiile operând după decesul tatălui.
Cu privire la acest recurs Curtea a avut în vedere următoarele:
Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 292 alin. 1 C.pr.civ. se stabileşte că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Rezultă din aceste prevederi ale legii că, sub aspect probator, părţilor le este îngăduit să reitereze înaintea instanţei de apel mijloacele de dovadă pe care le-au propus în primă instanţă, după cum, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, le este îngăduit să propună, prin cererea de apel sau, în cazul intimatului, prin întâmpinare, noi mijloace de dovadă.
Prin urmare, probele noi în apel sunt admisibile, sub condiţia respectării cerinţelor de timp şi formă pe care legea le stabileşte în legătură cu propunerea lor.
Examinând soluţia dată de instanţa de apel, în şedinţa de judecată din 08 iunie 2007, cererii de audiere a unor martori formulate de către pârâtul M.V., Curtea observă că deşi a fost respinsă ca inadmisibilă, această soluţie a instanţei nu a fost justificată de o pretinsă inadmisibilitate în apel a unei cereri în probaţiune care, anterior, nu îi fusese mai întâi solicitată primei instanţe, ci pentru că s-a avut în vedere „... teza probatorie formulată, raportat la condiţiile de fond şi formă ale partajului de ascendent”.
Inadmisibilitatea la care s-a oprit instanţa de apel nu a rezultat, aşadar, dintr-o greşită interpretare sau aplicare a prevederilor art. 292 alin. 1 C.pr.civ., ci din aprecierea că un partaj de ascendent - donaţie trebuie să fie încheiat, pentru a fi valid juridic, în formă autentică, aşa cum cere art. 795 alin. 1 C. civ.: „Această împărţeală se poate face prin acte între vii (...) cu formele, condiţiile şi regulile prevăzute pentru donaţiuni între vii ...”.
Forma autentică apare, aşadar, ca o esenţială condiţie de validitate a donaţiei-partaj, lipsa ei atrăgând nulitatea absolută.
Este real că, de pe temeiul art. 1167 alin. 3 C. civ., confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donaţii, făcută de către erezi sau reprezentanţii donatorului, după moartea sa, ţine loc de renunţare, atât în privinţa viciilor de formă, cât şi în privinţa oricărei alte excepţii, însă aplicaţia acestui text nu poate fi reţinută decât sub condiţia respectării în totul a cerinţelor pe care el le impune.
Una dintre cerinţe este ca, după moartea donatorului, iar nu înainte, să existe o confirmare, ratificare sau executare voluntară a donaţiei, ceea ce presupune o acceptare totală şi necondiţionată din partea succesorilor.
Or, în prezentul proces, această condiţie nu este realizată, pârâtul recurent recunoscând atât înaintea instanţei de apel, cât şi prin cererea de recurs, că după moartea tatălui părţilor au apărut pretenţii ale reclamantei cu privire la terenurile în litigiu, ceea ce trimite la concluzia că nu poate fi
avută în vedere o confirmare, ratificare sau executare voluntară a afirmatei donaţii, intervenită după deces.
Într-un asemenea context, proba cu martori nu îşi vădea utilitatea, astfel că soluţia de respingere a ei la care Tribunalul s-a oprit apărea ca întemeiată.
Astfel fiind, recursul a fost respins în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 C.pr.civ. (Judecător Valentin Mitea)
| ← Contract de donaţie încheiat în anul 1972. Plecarea din... | Răspunderea statului pentru erori judiciare în procesul civil.... → |
|---|
