Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moştenitorilor legali şi testamentari.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1769 din data de 22.10.2013

Moșteniri. Succesiuni.

Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moștenitorilor legali și testamentari.

Art. 673 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, art.723 din Codul civil

Pentru a se putea dezbate succesiunea defunctului constatându-se bunurile ce comun masa succesorală, calitatea soției supraviețuitoare de unic moștenitor, cotele deținute de moștenitori,reducțiunea legatului (care nu poate fi desprinsă de totalitatea bunurilor ce compun masa partajabilă) și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparținut defunctului, este necesar ca părți în cauză să figureze toate persoanele cu vocație la succesiunea defunctului problema cadrului procesual în litigiul de față că, atâta vreme cât se pune în discuție și analizei instanței de judecată, dezbaterea unei moșteniri, ce presupune printre altele și stabilirea moștenitorilor legali acceptanți, îndreptățiți a o culege, acest proces nu se poate realiza decât în contradictoriu cu toate persoanele interesate, cu vocație generală la acea moștenire, așa încât critica apelantului sub aspectul inadmisibilității acțiunii din acest punct de vedere este nefondată.

Așadar reclamantul avea obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți pe toți contractanții și nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile și obligațiile părților derivând din act sunt indivizibile și coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori respectiv a inadmisibilității cererii.

Este adevărat ca prin formularea cererii reconvenționale cadrul procesual a fost restabilit însă cererea principală trebuie soluționată distinct de cererea reconvenționale astfel încât, recurentul nu se poate prevala de existența cererii reconvenționale pentru a susține admisibilitatea propriei acțiuni.

(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1769/22.10.2013, în dosarul nr. 4990/2/2013)

Prin sentința civilă nr. 13074/27.12.2010, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția inadmisibilității acțiunii principale pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii,a respins acțiunea principală ca inadmisibilă, formulată de către reclamantul -pârât SDL, cu domiciliul în București, Ale.AS, sector 2, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă GFM, cu domiciliul în București, A.I nr. sector 3, intervenienta GC, cu domiciliul în Mun. Brașov, A.S, județ Brașov, și pârâții in cererea de intervenție SDL, cu domiciliul în București, A.A, nr., sector 2, Docea Elena, cu domiciliul în București, Șos. P, , sector 2, GFM, cu domiciliul în București, AIsector 3,a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de GC pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii,a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei GC,a respins cererea de intervenție principală ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă,a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante GFApe capătul de cerere reconvențională având ca obiect reducțiunea testamentului lăsat de SA către SDL autentificat sub nr. /08.06.1988 la notariatul de Stat al Sectorului 2,a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă,a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante GFM pe celelalte capete de cerere reconvențională, astfel cum aceasta a fost precizată,a admis în parte cererea reconvențională precizată, a constatat deschisă succesiunea defunctului SM decedat la data de 12.03.2007, având ultimul domiciliu în București, șos.C, sector 2,a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din apartamentul nr. situat în București, șos. C.4, sector 2 și din terenul situat în S, județ B- lotul 3 extravilan tarla 41, parcela 288 suprafață de 1,1618 ha, cu următoarele vecinătăți: N- GC; E- drum; S- SG, V- drum, extravilan tarla - 43, parcela 312 suprafață de 0,0082 ha arabil, teren în indiviziune,a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: SA în calitate de moștenitor testamentar în ceea ce privește uzufructul asupra apartamentului sus menționat și moștenitor legal (soție supraviețuitoare) cu o cotă de 1/2 din moștenire, GFM în calitate de moștenitor testamentar asupra cotei de 1/2 din nuda proprietate asupra apartamentului sus menționat și legal (nepoată de frate), cu o cotă de 1/4 din moștenire, și D.E în calitate de moștenitor legal, nepoată de frate cu o cotă de 1/4 din moștenire,a dispus ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 62 situat în București, șos.C, sector 2 ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular instituit prin testamentul autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 în sensul că atribuie către SDL (moștenitorul defunctei SA și continuatorul acțiunii introduse de aceasta) acest apartament și îl obligă pe acesta la plata către pârâta reclamantă GFM a unei sulte de 112.349 lei,a respins cererea reclamantului pârât privind cheltuielile de judecată,a obligat reclamantul pârât la plata către pârâta reclamantă a sumei de 769,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut asupra excepției inadmisibilității acțiunii principale invocate de pârâta reclamantă în considerarea nerespectării principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii, că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin testamentul autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2 defunctul a instituit două legate cu titlu particular, unul privind uzufructul imobilului apartament situat în București, șos. C sector 2, iar celălalt privind nuda proprietate asupra aceluiași imobil.

Pe parcursul prezentului litigiu, reclamantul și-a manifestat constant voința în sensul că înțelege să se judece doar în contradictoriu cu pârâta reclamantă GFM.

Pentru a se putea dezbate succesiunea defunctului constatându-se bunurile ce comun masa succesorală, calitatea soției supraviețuitoare de unic moștenitor, cotele deținute de moștenitori,reducțiunea legatului (care nu poate fi desprinsă de totalitatea bunurilor ce compun masa partajabilă) și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparținut defunctului, este necesar ca părți în cauză să figureze toate persoanele cu vocație la succesiunea defunctului, respectiv pe lângă pârâta reclamantă și pârâta D.E și intervenienta GC. Or, reclamantul a formulat acțiunea numai în contradictoriu cu pârâta reclamantă GFM, arătând în mod repetat că nu dorește să se judece cu celelalte persoane cu vocație la succesiune.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de GC pentru nerespectarea principiului coparticipării procesuale pasive obligatorii, instanța constată că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare, tocmai în lumina considerentelor arătate anterior, observând că intervenienta și-a formulat cererea având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului Sburlan Manolache în contradictoriu cu toate persoanele cu vocație la succesiune.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei GC, invocată de reclamant în considerarea faptului că aceasta nu ar fi acceptat succesiunea defunctului instanța a constatat că aceasta este întemeiată, constatând că intervenienta nu a făcut nici un act de acceptare a succesiunii, cu consecința aprecierii acesteia ca fiind străină de succesiune.

Asupra excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante GFM pe capătul de cerere reconvențională având ca obiect reducțiunea testamentului lăsat de SA către SDL autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2, excepție invocată din oficiu de instanța a constatat că acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive se poate introduce numai de «erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfățișează drepturile lor» conform art. 848 C.civ. Or, pârâta reclamantă nu face parte din niciuna dintre aceste categorii.

Cu privire la masa succesorală instanța va constata că aceasta se compune din terenul situat în S, județ B - lotul 3 extravilan tarla 41, parcela 288 suprafață de 1,1618 ha, cu următoarele vecinătăți: N- GC; E- drum; S - SG, V- drum, extravilan tarla - 43, parcela 312 suprafață de 0,0082 ha arabil, teren în indiviziune, astfel cum a solicitat pârâta reclamantă, aceasta arătând expres prin precizarea cererii reconvenționale că nu solicită cota defunctului din lotul 1 al aceluiași teren cu privire la care s-a menținut starea de indiviziune a părților prin sentința civilă nr.3843/16.04.1998 pronunțată de Judecătoria Buzău, sau ieșirea din indiviziune asupra terenului atribuit defunctului în baza aceleiași hotărâri judecătorești.

Totodată, instanța a reținut că în masa succesorală intră și cota de 1/2 din apartamentul nr. situat în București, șos. C nr. , sector 2. Sub acest aspect se constată că atitudinea pârâtei reclamante a fost fluctuantă în sensul că, deși prin cererea reconvențională formulată inițial (f. 134-135) a arătat că este de acord cu o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, prin cererea precizatoare a solicitat includerea în întregime a imobilului în masa succesorală.

Instanța a reținut o contribuție egală a soților având în vedere lipsa probelor care să atestă o contribuție mai mare a defunctului la dobândirea bunurilor comune.

Instanța a constatat că, în condițiile în care acțiunea principală este inadmisibilă, nu este investită cu o cerere care să aibă ca obiect reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 8028/08.06.1988 la Notariatul de Stat al Sectorului 2, iar valabilitatea acestuia nu a fost pusă în discuție, reclamanta arătând că solicită numai reducțiunea acestuia, deși în motivare a formulat critici inclusiv sub aspectul faptului că defunctul a testat nuda proprietate a întregului imobil care constituia însă bun comun al soților.

Cu privire la capătul de cerere reconvențională având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr. situat în București, șos.C, sector 2, instanța a constatat că aceasta a fost evaluat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P.M la suma de 224.698 lei. Întrucât soția supraviețuitoare s-a aflat în posesia bunului până la deces, iar în prezent acesta se află în posesia reclamantului SDL, fiind pus la dispoziția unei rude a acestuia, observând prevederile art. 6739 C.pr.civ., va atribui către SDL (moștenitorul defunctei SA și continuatorul acțiunii introduse de aceasta) acest apartament și îl va obliga pe acesta la plata către pârâta reclamantă GFM a unei sulte de 112.349 lei, reprezentând cota acesteia de ½ din imobil testată în favoarea sa.

Având în vedere soluția de respingere a acțiunii principale, instanța va respinge cererea reclamantului pârât privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel de către reclamantul pârât SDL, apel ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 991A/22.11.2011, desființându-se sentința civilă apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat față de această sentință, a fost admis prin decizia nr. 725/24.04.2012 a Curții de Apel București, s-a casat decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, din considerentele deciziei de casare, rezultând că instanța de recurs a avut în vedere faptul că decizia recurată nu este motivată sub aspectul desființării sentinței civile apelate, fiind încălcate disp. art. 247 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.425 A/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins apelul ca nefondat formulat de către apelantul-reclamant-pârât SDL, în contradictoriu cu intimații-pârâți-reclamanți GFM, DE,și intimata-intervenientă GC, împotriva sentinței civile nr. 13074/27.12.2010 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr.5660/300/2008; a obligat apelanții la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimatele DE si GFM.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat în ceea ce privește problema cadrului procesual în litigiul de față că, atâta vreme cât se pune în discuție și analizei instanței de judecată, dezbaterea unei moșteniri, ce presupune printre altele și stabilirea moștenitorilor legali acceptanți, îndreptățiți a o culege, acest proces nu se poate realiza decât în contradictoriu cu toate persoanele interesate, cu vocație generală la acea moștenire, așa încât critica apelantului sub aspectul inadmisibilității acțiunii din acest punct de vedere este nefondată.

A fost găsită nefondată și critica referitoare la includerea terenului reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 și supunerea acestuia partajului, în raport de dreptul autorului, câtă vreme s-a cerut de către pârâtă pe cale reconvențională atât includerea în masa partajabilă a acestui drept, scopul urmărit în ansamblu de către aceasta, fiind tocmai acela al sistării stării de indiviziune iar nu doar stabilirea unei cote , la care autorul ar fi fost îndreptățit.

Totodată, în ceea ce privește problema stabilirii cotelor moștenitorilor și respectiv întinderea sultei datorată intimatei G, tribunalul a reținut că atâta vreme cât prin testamentul (legatul) instituit în favoarea sa, i s-a testat ½ din apartamentul în litigiu (cota de care putea dispune defunctul în mod legal), instanța nu este în măsură să analizeze reducțiunea testamentară, întrucât nu a fost legal investită cu această cerere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SDL, în calitate de apelant reclamant considerând-o nelegala si netemeinica, motiv pentru care solicită sa se admită recursul, sa se modifice în totalitate hotararea pronuntata de tribunal în sensul admiterii apelului ,respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii introductive si ca atare sa se modifice în parte sentinta instantei de fond în sensul obligarii recurentului la plata unei sulte în valoare de 56.174,5 lei, catre parata GFM, sa se mentină celelalte dispozitii ale instantei de fond, pentru urmatoarele motive:

S-a criticat hotararea pronuntata de instanta de apel ca fiind data cu încalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 6, instanta acordand mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, instanta de fond a stabilit ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului SM se compune din cota de ½ din apartamentul nr. precum si din terenul situat în S, Judetul B, iar mostenitori ai defunctului sunt: sotiaSA, în prezent decedata, în calitate de mostenitor testamentar în ceea ce priveste uzufructul imobilului dar si drept mostenitor legal în calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de ½ din mostenire, precum si cele doua nepoate GFM si DE cu o cota de ¼ din mostenire.

Cu toate acestea prin dispozitivul hotararii date a fost obligat la sulta în valoare de 112.349 lei, reprezentand contravaloarea cotei de ½ din imobilul aflat in masa succesorala in favoarea paratei reclamante GFM, cu toate ca instanta stabilise ca aceasta cota se împarte între sotia supravietuitoare si cele doua nepoate.

Desi parata DE nu a declarat apel împotriva sentintei instantei de fond care nu i-a acordat sulta corespunzatoare cotei atribuite, dar a declarat recurs împotriva hotararii de admitere a apelului în primul ciclu procesual, instanta de apel din cel de al doilea ciclu procesual, investita cu solutionarea apelului declarat de recurent, a respins apelul retinand că : " apelul este nefondat în ceea ce priveste problema stabilirii cotelor mostenitorilor si respectiv întinderea sultei datorata intimatei GFM, cata vreme prin testamentul (legatul) instituit în favoarea sa, i s-a testat ½ din apartamentul în litigiu ( cota de care putea dispune defunctul in mod legal ), instanta nefiind în masura sa analizeze reductiunea testamentara, intrucat nu a fost legal investita cu aceasta cerere.

Prin urmare, solutionand apelul instanta a considerat ca parata GFM este mostenitoarea cotei de ½ din imobilul aflat în masa partajabila în baza testamentului lasat de defunct, fara a lua în calcul si pe sotia supravietuitoare care avea calitatea de mostenitor legal al defunctului ei sot, astfel cum stabilise instanta de fond.

Ca atare, instanta de apel a pronuntat o hotarare cu încalcarea dispozitiilor art. 2962 Cod procedura civila, în sensul ca și-a creat în propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata care retine calitatea de mostenitor legal al sotiei supravietuitoare.

Critică hotararea pronuntata ca fiind data cu încalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cpd proc.civ., instanta pronuntand o hotarare lipsita de temei legal, data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, privind gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei inadmisibilitatii actiunii principale, exceptie ce a fost admisa, pentru nerespectarea principiului coparticiparii procesuale pasive obligatorii.

Mai mult decat atat, desi au fost introduse în cauza numeroase persoane, marindu-se in mod artificial cadrul legal, in final instanta de fond a considerat ca mostenitori ai defunctului sunt sotia supravietuitoare SA, parata reclamanta GFM si parata DE.

Cu toate acestea instanta de fond l-a obligat la sulta care reprezenta contravaloarea întregii mase succesorale în favoarea paratei GFM desi se stabilise ca asupra masei succesorale sunt mostenitori sotia supravietuitoare, GFM si DE.

Instanta de apel din al doilea ciclu procesual solutionand apelul declarat de recurent a stabilit drept mostenitor al defunctului SM, doar pe parata GFM, in calitatea de mostenitor testamentar al defunctului, inlaturand sotia supravietuitoare de la mostenire, creandu-i în propria cale de atac, o situatie mai grea decat cea data de instanta de fond care, care recunoaste calitatea de mostenitor legal al sotiei suppravietuitoare dar calculeaza în mod gresit suita pe care trebuia sa o platescă.

Un alt motiv de recurs priveste cazul în care hotararea data nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii cu referire la gresita obligare a recurentului la plata unei sulte in valoare de 112.349 lei care reprezenta valoarea cotei de ½ din bunul imobil aflat în masa sucesorala.

Avand în vedere ca instanta de fond a retinut ca asupra acestei cote sunt urmatorii mostenitori: sotia supravietuitoare cu o cota de 1/2 din cota aflata în masa succesorala precum si cele doua nepoate, GFM si DE, în conditiile în care doar recurentul a declarat apel în legatura cu sulta dispusa, tribunalul a considerat ca doar parata GFM este îndreptatita la aceasta cota, nedreptatindu-l pe apelant în propria cale de atac.

Mai mult decat atat, instanta de apel considera cu nu poate sa decida altfel, cat timp nu este investita cu o cerere de reductiune testamentara, în conditile în care actiunea introductiva avea un capat de cerere cu privire la reductiunea legatului dat de defunctul SM in favoarea nepoatei sale GFM. în schimb analizeaza criticile din recursul formulat de parata DE, desi doar subsemnatul a declarat apel împotriva hotararii pronuntate de instanta de fond .

Mai mult decat atat, instanta de apel a înlaturat pe mama sa SA de la mostenirea defunctului SM, unde avea calitatea de mostenitor legal ( sotie supravietuitoare ) a defunctului sau sot, astfel cum retinuse instanta de fond si pronunta o hotarare de respingere a apelului subsemnatului, în conditiile în care între instanta de fond si cea de apel exista diferente în privinta cotelor si a mostenitorilor defunctului SM.

Pentru toate aceste motive, se va solicita sa se admită recursul formulat, sa se modifice hotararea pronuntata de instanta de apel în sensul admiterii apelului declarat de subsemnatul si pe fond sa se dispună obligarea sa la plata unei sulte în valoare de 65.174,51 lei catre parata reclamanta GFM corespunzatoare cotei ce îi revine din masa succesorala de pe urma defunctului SM.

Daca instanta va considera ca potrivit deciziei de casare nr. 725/24.04.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila, parata DE are calitatea de mostenitor a defunctului SM, considerandu-se ca aceasta a facut acte de acceptare a mostenirii defunctului SM, se solicită sa se constate ca aceasta nu poate culege impreuna cu sora ei GFM decat ½ din ½ cat reprezinta masa succesorala, respective ¼ fiecare, astfel încat sulta în valoare de 56.174, 5 lei la care urmeaza sa fie obligat, ar ramane sa fie împartita între acestea în mod egal.

Se solicită sa se aibă în vedere împrejurarea ca intimata parata DE a declarat recurs împotriva hotararii pronuntate de tribunal în primul ciclu procesual, considerandu-se mostenitor testamentar al defunctului SM, dar nu a declarat apel împotriva sentintei instantei de fond care nu-i atribuise nici o sultă.

In concluzie, nici in cel de al doilea ciclu procesual, tribunalul nu raspunde tuturor criticilor aduse prin apelul formulat de subsemnatul, în schimb raspunde altor critici care nu fac obiectul apelului de fata si modifica cotele si calitatea de mostenitor a unora dintre parti, în conditiile în care respinge apelul subsemnatului, hotararea instantei de fond ramanand în acest fel definitiva.

În drept: art.299 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 1769/22.10.2013 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a-IV-a- Civilă, a fost respins recursul, ca nefondat.

Examinând motivele de recurs în raport de art.304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prin testamentul autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2 defunctul a instituit două legate cu titlu particular, unul privind uzufructul imobilului apartament situat în București, șos. C sector 2 pe care l-a lăsat soței sale S.A iar celălalt privind nuda proprietate asupra aceluiași imobil pe care a lăsat-o nepoatei sale GFM.

În același timp prin testamentul autentificat sub nr. /08.06.1988 la Notariatul de Stat Sector 2,SA, soția supraviețuitoare a defunctului a lăsat soțului ei uzufructul viager asupra aceluiași imobil iar nuda proprietate ,fiului sau SD.

Prin urmare , beneficiarii acestor legate, având și calitatea de moștenitori legali, vin la moștenire într-o dublă calitate, respectiv de moștenitor testamentar în privința bunului ce a format obiectul legatului și de moștenitor legal în privința celorlalte bunuri din masa succesorală cu privire la care defunctul nu a dispus prin testament.

Prima instanță a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din apartamentul nr. situat în București, șos. C și din terenul situat în S, județ B -teren în indiviziune,a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: SA în calitate de moștenitor testamentar în ceea ce privește uzufructul asupra apartamentului sus menționat și moștenitor legal (soție supraviețuitoare) cu o cotă de 1/2 din moștenire, GFM în calitate de moștenitor testamentar asupra cotei de 1/2 din nuda proprietate asupra apartamentului sus menționat și legal (nepoată de frate), cu o cotă de 1/4 din moștenire, și DE în calitate de moștenitor legal, nepoată de frate cu o cotă de 1/4 din moștenire.

Inițial cotele de moștenitor au fost stabilite la 32/48 pentru soția supravietuitoare SA care venea în concurs cu nepoții de frate GC,DE și GF , fiecare cu câte o cotă de 4/48. Faptul că nepoata de frate GC nu a acceptat în termen moștenirea nu conduce la mărirea sau micșorarea cotei de moștenire, recurentul în calitate de moștenitor al soției supravietuitoare SA moștenește tot ½ din moștenire indiferent de numărul celorlalți moștenitori cu care vine în concurs.

Aceasta întrucât colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv (nepoti si stranepoti de frate-sora). Daca aceștia vin in concurs cu sotul supravietuitor,în speță cu moștenitorul acestuia , mai intâi se stabilește cota acestuia de 1/2 si apoi se împarte restul de mostenire in functie de numarul colatararilor privilegiați.

Demersul juridic al recurentului are drept scop micșorarea sultei la care a fost obligat, considerând că dacă la plata sultei ar fi fost inclusă și moștenitoarea Docea Elena,recurentului i-ar fi revenit o sultă mai mică de plată. Raționamentul este greșit întrucât așa cum am arătat ,acesta este obligat să plătească sulta corespunzătoare cotei de ½ indiferent cu câți moștenitori ar veni în concurs. Faptul că numai moștenitoarea GFA este beneficiara sultei iar nu și DE nu poate constitui obiectul analizei câtă vreme cea interesată să invoce eventualul drept la sultă este DE, iar aceasta nu a formulat recurs pe acest aspect.

Cu privire la cuantumul sultei la care a fost obligat, recurentul face susțineri contradictorii. Pe de o parte susține că instanța de fond l-a obligat la sulta care reprezenta contravaloarea întregii mase succesorale în favoarea paratei GFM desi se stabilise ca asupra masei succesorale sunt mostenitori sotia supravietuitoare, GFM si DE. Iar pe de altă parte susține gresita obligare a recurentului la plata unei sulte in valoare de 112.349 lei care reprezenta valoarea cotei de ½ din bunul imobil aflat în masa sucesorala.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauza valoarea întregului imobil este de 224.698 lei ,iar sulta de 112.349 lei este corespunzătoare cotei succesorale de ½.

Este greșită și susținerea potrivit căreia ,solutionand apelul instanta a considerat ca parata GFM este mostenitoarea cotei de ½ din imobilul aflat în masa partajabila în baza testamentului lasat de defunct, fara a lua în calcul si pe sotia supravietuitoare care avea calitatea de mostenitor legal al defunctului ei sot, astfel cum stabilise instanta de fond.

Prin respingerea apelului, au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr 13074/27.12.2010 care constatase deja chiar prin dispozitiv dreptul soției supraviețuitoare la o cota de ½ din moștenire. La fel de greșită este și susținerea agravării situației în propria cale de atac, instanța de apel nestabilind nimic în plus sau in minus fată de prima instanță.

La fel de greșită este și susținerea că instanța de apel a analizat criticile din recursul formulat de parata DE, desi doar recurentul a declarat apel împotriva hotararii pronuntate de instanta de fond .

Instanța de apel a reluat în considerentele hotărârii susținerile părților și considerentele instanțelor anterioare, răspunzând însă numai criticilor apelantului.

În ceea ce privește modul în care a fost soluționată excepția inadmisibiltății cererii critica este nefondată.

Art. 47 C.pr.civilă arată că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.

Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.

← Calificarea juridică a unei înscris ca fiind testament.		Succesiuni. moşteniri.. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri →

Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moştenitorilor legali şi testamentari.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj succesoral. Obligativitatea chemării în judecată a tuturor moştenitorilor legali şi testamentari.