Suspendarea. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1759 din data de 22.10.2013
Suspendarea
Menținerea suspendării în situația în care partea învederează că a depus toate diligențele necesare pentru a identifica moștenitorii. Lipsa rolului activ al instanței în susținerea eforturilor părții de a identifica moștenitorii.
art. 243 și 244 din Codul de Procedură Civilă
Suspendarea judecății în condițiile art. 243 Cod procedură civilă poate fi dispusă și menținută numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea moștenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.
Situația trebuie însă, în mod evident, apreciată raportat la circumstanțele concrete ale fiecărei spețe, pentru că, așa cum corect arată recurentul reclamant, în condițiile în care unei părți îi este absolut imposibil practic să afle cine este moștenitor, aceasta să nu fie sancționată cu aceea că cererea nu este practic judecată și, în final, cu perimarea judecății (care ar interveni în mod inevitabil).
Partea trebuie pusă în situația de a face demersurile normale și accesibile ei, în măsura în care mai există alte demersuri care nu-i sunt accesibile părții, dar care rămân deschise instanței de judecată, instanța este datoare să acorde sprijinul necesar.
A aplica dispozițiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedură civilă în modul strict formal abordat de tribunal, consideră Curtea, nu este temeinic și nici chiar acceptabil legal, față de faptul că într-o asemenea situație menținerea reținerii suspendării este de natură să prejudicieze grav o parte care nu este în culpă procesuală.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1759/22.10.2013, în dosarul nr. 45812/3/2008)
Prin încheierea din 21.06.2012 pronuntata de Tribunalul București Secția a V-a Civilă s-a dispus suspendarea judecatii cauzei prezente, fata de decesul pârâte O.E, in conditiile art. 243 C.pr.civ..
La data de 17.10.2012 s-a formulat cerere de repunere pe rol de către numita N.A, aceasta aratand ca este mostenitoarea defunctei . Cererea a primit termen de judecata la 07.03.2013.
La data de 04.03.2013 s-a depus cerere de repunere pe rol si de catre reclamantul I.F.
Prin încheierea din 07.03.2013 Tribunalul București a constatat că în cauză subzistă temeiurile suspendării dispuse prin încheierea de ședință din 21.06.2012, față de împrejurarea că la dosar nu a fost depus un certificat de moștenitor de pe urma defunctei pârâte O.E., și respinge cererea de repunere pe rol.
Impotriva acestei incheieri a fost formulat prezentul recurs de catre reclamantul Irimescu Florin, dezvoltându-se următoarele critici:
În tot timpul cât a durat suspendarea, recurentul a făcut demersuri legale pentru aflarea moștenitorilor defunctei O.E., la Camera Notarilor Publici, sens în care a depus certificate, astfel că a epuizat toate modalitățile accesibile lui, neputând solicita relații la organele fiscale sau la biroul de testamente, întrucât acestea nu sunt publice.
A nu dispune repunerea pe rol, înseamnă a sancționa pe reclamant, care nu are nici o culpă, măsura fiind nelegală, fiind un refuz de judecată.
Prin decizia civilă nr.1759/22.10.2013, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a-IV-a Civilă, a fost admis recursul, a fost modificată încheierea recurată în sensul că admite cererea de repunere pe rol și trimite cauza la Tribunalul București Secția a V-a Civilă pentru continuarea judecății.
Soluționând recursul declarat, în raport de criticile formulate, Curtea constata următoarele:
Ulterior suspendării judecății dispusă la 21.06.2012 față de decesul pârâtei O.E., la data de 17.10.2012 s-a depus la dosarul tribunalului o cerere de reluare a judecății de către numita N.A., în calitate de moștenitoare a defunctei, atașându-se și copia actului de identitate a acesteia și copie a testamentului autentificat sub nr. 2201/1997, prin care defuncta o instituia legatar universal pe numita N.A.,aceasta fiind de altfel și fiica defunctei (f. 198- 200 dosar T.B, Vol. II). Cererea acesteia a primit termen pentru solutionare ( pentru discutarea cererii de repunere pe rol) la 07.03.2013. S-a dispus citarea partilor.
Totodată s-a depus la 04.03.2013 și de către reclamantul I.F. cerere de reluare a judecății ( f. 233 dosar TB vol. 2 ), acesta arătând că a făcut demersurile accesibile lui la Camera Notarilor Publici, fără să poată identifica moștenitori, și că urmează fie să se identifice moștenitorii, fie să se procedeze la vacanța succesorală, M.B. fiind oricum parte în cauză.
Reclamantul atașa cererii sale dovezi ale demersurilor făcute la Camera Notarilor Publici.
Prin încheierea din 07.03.2013, tribunalul respinge "cererea de repunere pe rol";, motivând că nu s-a depus certificatul de moștenitor de pe urma defunctei.
Curtea constata inainte de toate ca nu s-a aratat de catre tribunal care anume cerere de repunere pe rol a fost respinsa, exprimarea fiind generica, in conditiile in care fusesera formulate doua astfel de cereri. Se constata ca tribunalul nu face de altfel nicio referire la cererile de repunere pe rol ( niciuna dintre ele ) nici in considerentele incheierii, dupa cum nu motiveaza nimic concret raportat la cele sustinute prin aceste doua cereri.
Avand in vedere aceste imprejurari, Curtea constata ca nu se poate interpreta decat ca au fost avute in vedere de catre tribunal ambele cereri.
Curtea apreciază că această solutie a tribunalului de mentinere a masurii suspendarii este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Suspendarea judecății în condițiile art. 243 Cod procedură civilă poate fi dispusă și menținută numai motivat de ideea necesitatii de lamurire a cadrului procesual subiectiv, prin identificarea moștenitorilor, identificare care este pusa in sarcina partii.
Situația trebuie însă, în mod evident, apreciată raportat la circumstanțele concrete ale fiecărei spețe, pentru că, așa cum corect arată recurentul reclamant, în condițiile în care unei părți îi este absolut imposibil practic să afle cine este moștenitor, aceasta să nu fie sancționată cu aceea că cererea nu este practic judecată și, în final, cu perimarea judecății (care ar interveni în mod inevitabil).
Partea trebuie pusă în situația de a face demersurile normale și accesibile ei, în măsura în care mai există alte demersuri care nu-i sunt accesibile părții, dar care rămân deschise instanței de judecată, instanța este datoare să acorde sprijinul necesar.
A aplica dispozițiile art. 245 cu referire la art. 243 Cod procedură civilă în modul strict formal abordat de tribunal, consideră Curtea, nu este temeinic și nici chiar acceptabil legal, față de faptul că într-o asemenea situație menținea reținerii suspendării este de natură să prejudicieze grav o parte care nu este în culpă procesuală.
Așadar în cauză, Curtea apreciază că tribunalul a soluționat greșit cererea de repunere pe rol formulata de reclamant, fiind in fata demersurilor pe care acesta le-a facut sa identifice mostenitorul si vazand cererea acestuia de a ii fi acordat sprijin pentru accesarea altor cai de identificare a mostenitorului ( sau, in ultima instanta, de considerare vacanta a mostenirii) solutia legala fiind aceea de repunere pe rol a cauzei.
Aceasta ar fi fost solutia chiar si in cazul in care in dosar singura cerere ar fi fost a reclamantului.
În cauza prezenta insa, în mod particular, Curtea constată că tribunalul a fost investit si cu cererea de repunere pe rol facuta de succesibil, astfel, cu atat mai mult solutia dispusa apare ca fiind nelegala si netemeinica.
Anume, așa cum s-a arătat mai sus, însuși acest succesibil, d-na N.A., a solicitat redeschiderea judecății, indicându-și domiciliul și dovedindu-și calitatea de succesibil cu testament autentic si copie a actului de identitate.
Tribunalul nu face nicio referire la aceste imprejurari.
Elementele relevante în cadrul acestei cereri și dovezile produse de succesibil puteau și trebuiau să fie avute în vedere de către tribunal chiar în cadrul soluționării cererii formulată de reclamant, esențial fiind că se cunoștea persoana succesibilului și că astfel era surmontat motivul de suspendare.
Cu atat mai mult cererea insusi a succesibilului nu putea fi respinsa.
Nu este obligatorie depunerea unui certificat de moștenitor, pe care tribunalul il invoca, intrucat, așa cum bine se știe, acceptarea moștenirii poate fi și tacită, iar pe de alta parte funcția de insezinare produsă de certificatul de moștenitor privește exclusiv pe succesibil, și de altfel în cauza prezentă, succesibilul fiind fiică, este moștenitor sezinar, deci nu are o nevoie imperioasă de obținere a unui certificat de moștenitor.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul formulat, va fi modificata încheierea recurată, in sensul admiterii cererii de repunere pe rol, cu consecinta trimiterii cauzei la Tribunalul București Secția a V- a Civilă pentru continuarea judecății.
| ← Succesiuni. moşteniri.. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri | Recurs. Prescripţia executării pedepsei închisorii → |
|---|
