Partajare teren, consecinţe asupra dreptului vizând construcţiile edificate pe acesta.
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 831 /AP din data de 29.03.2017
Dosar nr. 11873/197/2006
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 831 /AP
Ședința publică din data de 18.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: (…)
JUDECĂTOR: (…)
GREFIER: (…)
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării apelurilor declarate de recurenta pârâtă PGLși recurenta reclamantă HE, împotriva sentinței civile nr. 5603/6.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. 11873/197/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SA, având ca obiect acțiune în constatare-partaj judiciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 11.12.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.12.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor declarate constată că prin sentința civilă nr. 5603/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-au hotărât următoarele:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții HE și SA în contradictoriu cu pârâta PGL.
Dispune sistarea stării de coproprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…) având drept coproprietari reclamanta HE și pârâta PGL în cote de câte ½ fiecare și asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…),(…),(…), (…) având drept coproprietari reclamanta și pârâții în cote de câte 1/3 fiecare.
Dispune partajarea imobilelor proprietatea părților conform variantei nr. 3, cuprinse în raportul de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR, prin atribuirea către reclamanta HE a lotului nr. 1 în suprafață de 3080 mp, către reclamantul SA a lotului nr. 3, în suprafață de 1232 mp iar către pârâta PGL a lotului nr. 2, în suprafață de 1877 mp, urmând ca lotul nr. 4, reprezentând drum de acces să rămână în coproprietatea părților - HE cu o cotă de 49,77 %, pârâta PGL cu o cotă de 30,32 % și reclamantul SA cu o cotă de 19,91 %.
Constată că reclamanta HE a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "casă de vacanță"; edificată conform autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 compusă din parter, mansardă și subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.
Constată că reclamantul SA a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "casă de locuit"; edificată conform autorizației de construire nr. 35 din data de 12.11.2001 compusă din parter și mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de atribuire în urma partajului a dreptului de proprietate asupra loturilor conform raportului de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei HE asupra construcției casă de vacanță"; edificată conform autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 compusă din parter, mansardă și subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului SA asupra construcției "casă de locuit "edificată conform autorizației de construire nr. 35 din data de 12.11.2001 compusă din parter și mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în dosarul conexat, invocată de pârâta PGL, prin întâmpinare.
Respinge ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată, obiect al dosarului conexat, formulată de reclamanta HE în contradictoriu cu pârâții PGL și SA.
Obligă reclamanta HE la achitarea în contul expertului TR a sumei de 727 lei reprezentând onorariu aferent suplimentului raportului de expertiză.
Obligă reclamantul SA la plata sumei de 520 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză, în contul expertului TR.
Dispune compensarea între părți a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză cu nr.296214 din data de 11.12..2008, reclamanta HE și pârâta PGL au calitatea de coproprietare asupra imobilului identificat de expert BM ca fiind înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…), arabil intravilan, în suprafață de 1.500 mp. cota deținută de reclamantă și pârâtă este de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului.
În ce privește imobilul identificat în CF nr. (…) Zizin, acesta este deținut în calitate de coproprietari de reclamanții HE și SA și de către pârâta PGL, cotele deținute fiind de 1/3 din dreptul de proprietate.
Conform identificării efectuate de expert ( fila 115 din dosarul cauzei), imobilul înscris în CF nr. (…) Zizin este format din top nr. (…)cu o suprafață de 1400 mp, top nr. (…) în suprafață de 1400 mp, top nr. (…)în suprafață de 1700 mp și top nr. (…)în suprafață de 1200 mp, destinația terenului fiind " arabil intravilan";.
Cu privire la petitul referitor la partajarea bunurilor comune ale părților, instanța reține următoarele:
Avându-se în vedere dispozițiile art.728 C.civ., prima instanța a dispus sistarea stării de coproprietate cu privire la imobilul teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…) având drept coproprietari reclamanta HE și pârâta PGL în cote de câte ½ fiecare și asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…),(…),(…), (…) având drept coproprietari reclamantii HE și SA și pârâta PGL în cote de câte 1/3 fiecare.
Referitor la imobilele teren, conform raportului de expertiză topo întocmit de expert ing. MB, înregistrat sub nr. 296214 la data de 11.12.2008 rezultă că acestea sunt partajabile în natură.
La atribuirea loturilor, prima instanța a avut însă în vedere dispozițiile art. 673 ind. 9 Cpc, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama de acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unul din proprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Astfel, conform acestor criterii, prima instanță reține că varianta 3 din cuprinsul raportului de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011 corespunde criteriilor enumerate de textul legal menționat.
S-a menționat însă de către expert că lotizarea conform variantelor indicate presupune operațiuni de comasare care la rândul lor nu pot fi realizate decât în baza unei documentații cadastrale.
Se va dispune pe cale de consecință partajarea imobilelor conform variantei nr. 3, agreată de către pârâta PGL, prin atribuirea către reclamanta HE a lotului nr. 1 în suprafață de 3080 mp, către reclamantul SA a lotului nr. 3, în suprafață de 1232 mp iar către pârâta PGL a lotului nr. 2, în suprafață de 1877 mp, urmând ca lotul nr. 4, reprezentând drum de acces să rămână în coproprietatea părților - HE cu o cotă de 49,77 %, pârâta PGL cu o cotă de 30,32 % și reclamantul SA cu o cotă de 19,91 %.
Prima instanța a avut în vedere faptul că varianta aleasă ține cont de criteriul folosinței exercitate de părți asupra terenului precum și de necesitatea asigurării unei căi de acces către proprietatea reclamantului SA.
Se va dispune conform cererilor formulate de părți înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților și pârâtei cu titlu de atribuire în urma partajului a dreptului de proprietate asupra loturilor conform raportului de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR.
Cu privire la petitele având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei HE asupra construcției edificate de aceasta pe teren, se rețin următoarele:
Așa cum rezultă din cuprinsul actului depus în copie la dosarul cauzei ( fila 53) la data de 11.10.2000 a fost eliberată pe numele reclamantei HE și pe numele autorului pârâtei -soțul acesteia PGDC, autorizația de construcție cu nr. 16, pentru obiectivul casă de vacanță, ce urma a se ridica în com. Târlungeni, sat Zizin, str(…) jud. Brașov pe terenul înscris în CF nr. (…) nr. top (…),(…),(…),(…).
La data de 01.11.2001 este însă eliberată o nouă autorizație de construcție pe numele de această dată al reclamantei HE autorizație înregistrată cu nr. 32, vizând imobilul casă de vacanță ce urma a fi edificată pe terenul înscris în CF nr(…), nr. top (…),(…).
Din examinarea actelor dosarului cu nr. 5078 din 2002 atașat la cererea pârâtei, se remarcă împrejurarea că autorizația de construcție cu nr. 32 din 01.11.2001 a avut în vedere calitatea de unic proprietar a reclamantei asupra imobilului la acea dată înscris în CF nr. (…), la nr. top (…), arabil intravilan în suprafață de 2183,33 mp, lot rezultat în urma actului de comasare și dezmembrare autentificat sub nr. 1803 la data de 13.11.2001, de BNP REG, act a cărui nulitatea absolută a fost constatată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 8249 din 06.10.2004, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 10893 din 2003, prin care s-a dispus și revenirea la situația anterioară de CF.
Referitor la cererea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției " casă de vacanță"; pentru care s-a emis autorizația de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, instanța o va respinge.
Se reține astfel că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert FM a rezultat faptul că " nu se poate stabili valoarea lucrărilor efectuate până la data decesului autorului pârâtei, PGL-PGDC pentru că nu se cunoaște stadiul lucrărilor, nu există procese verbale de recepție sau alte documente din care să rezulte stadiul lucrărilor";.
Reține astfel instanța că reclamanta a probat în cauză pretențiile supuse judecății întrucât din cuprinsul anexelor autorizației de construcție nr. 32 din data de 01.11.2001 a rezultat că imobilul a fost proiectat abia la data emiterii autorizației, iar la data emiterii actului reclamanta s-a întemeiat pe calitatea sa de proprietar exclusiv al suprafeței de teren identificate la acea dată ca fiind înscrisă în CF nr. (…) nr. top (…),(…).
În ce privește înscrisul intitulat "Încheiere Convenției asupra finalizării lucrărilor pentru casa de vacanță din Zizin, com Târlungeni-Brașov";, prima instanța reține că acesta dat fiind faptul că este un înscris sub semnătură privată, are doar valoarea unui început de dovadă care ar fi putut fi completat cu martorii și prezumții. Cum însă partea pârâtă care neagă dreptul reclamantei de proprietar exclusiv al construcției " casă de vacanță"; nu a furnizat probe în completare și cum instanța nu poate reține ca operând prezumția instituită de art. 492 din Cciv. dat fiind faptul că autorizația de construcție nr. 32 din 01.11.2001 a fost eliberată la un moment la care reclamanta avea calitatea de proprietar aparent al imobilului teren pe care casa de vacanța în litigiu a fost edificată, prima instanța reține ca fiind neîntemeiate apărările pârâtei. Se are în vedere în plus și faptul că pârâta nu a formulat în cauză cerere reconvențională care să aibă ca obiect constatarea împrejurării că imobilul casa de vacanță ar face parte din masa de împărțit.
Mai mult, ca urmare a efectului declarativ al partajului, reclamanta HE, devenind proprietar asupra lotului pe care este amplasată construcția casă de vacanță, dispozițiile art. 492 din Cciv, invocate de pârâtă profită reclamantei care este astfel prezumată a fi proprietar asupra construcției edificate pe lotul de teren ce i-a revenit în urma partajului.
Pe cale de consecință, prima instanța va constata că reclamanta HE a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "casă de vacanță"; edificată conform autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 compusă din parter, mansardă și subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM. Va dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei HE asupra construcției casă de vacanță"; edificată conform autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 compusă din parter, mansardă și subsol.
În ce privește cererea formulată de reclamantul SA de constatare a dreptului său de proprietate asupra imobilului casă de locuit compus din parter și mansardă,
Instanța reține că la data de 12.11.2001 a fost eliberată pe numele reclamantului autorizația de construcție cu nr. 35 pentru obiectivul "casă de locuit"; ce urma a fi ridicată pe terenul situat în Târlungeni, , sat Zizin.
Din examinarea susținerilor părților se reține faptul că nici reclamanta HE și nici pârâta PGL nu au negat calitatea reclamantului SA, de proprietar exclusiv asupra imobilului casă de locuit amplasată pe lotul ce i-a fost atribuit în urma partajului, totodată avându-se în vedere că nici una din părți nu a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor art. 492 din Cciv.
În aceste condiții, instanța va admite cererea reclamantului, constatând că acesta a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului "casă de locuit"; edificată conform autorizației de construire nr. 35 din data de 12.11.2001 compusă din parter și mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM. Se va dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului menționat, cu titlu de construire.
În ce privește cererea formulată de reclamanta HE, în dosarul conexat, instanța reține că prin întâmpinarea formulată de pârâta PGL, a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune în sens matrerial.
Cu privire la excepția invocată, se reține că, potrivit dispozițiilor art. art.1 si art.3 din Decretul Lege 167/1958( în vigoare la data nașterii dreptului de creanță) , dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie in cazul in care exercitarea sa nu s-a realizat in termenul de trei ani de la data nasterii acestui drept. Din cuprinsul actelor depuse în copie la dosarul conexat, rezultă că efectuarea lucrărilor a căror contravaloare reclamanta o solicită a avut loc în anul 2001, chitanța de plată a acestor lucrări ( fila 8,9 10 din dosar) purtând data de 20.08.2001, 02.04.2001 10.12.2001. Astfel, dat fiind că termenul de prescripție a fost depășit nefiind dovedite cauze de întrerupere sau suspendare a acestuia, în condițiile în care imobilul s-a aflat în tot acest timp în posesia reclamantei HE, instanța va admite excepția invocată, constatând acțiunea ca fiind prescrisă.
Față de împrejurara că s-au depus la dosarul cauzei dovezi în privința achitării diferenței de onorariu pentru raportul de expertiză topo întocmit, instanța va obliga reclamanta HE la achitarea în contul expertului TR a sumei de 727 lei reprezentând onorariu aferent suplimentului raportului de expertiză și reclamantul SA la plata sumei de 520 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză, în contul expertului TR.
Față de culpa procesuală concurentă a părților și de obiectul pricinii deduse judecății, va dispune compensarea între părți a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs(calificat ulterior apel) recurenta pârâtă PGL și recurenta reclamantă HE.
I. Recurenta pârâtă PGL a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii reclamantei HE având ca obiect constatarea dreptului de proprorietate exclusivă asupra construcției "casă de vacanță", edificatul făcând parte din obiectul partajului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta pârâtă PGL arată, în esentă, următoarele:
Prima instanță reține în mod corect că autorizația de construcție cu nr. 32 din 01.11.2001 a avut în vedere calitatea de unic proprietar a reclamantei asupra imobilului la acea dată înscris în CF nr. (…), la nr. top (…) arabil intravilan în suprafață de 2183,33 mp, lot rezultat în urma actului de comasare și dezmembrare autentificat sub nr. 1803 la data de 13.11.2001, de BNP REG, act a cărui nulitatea absolută a fost constatată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 8249 din 06.10.2004, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 10893 din 2003, prin care s-a dispus și revenirea la situația anterioară de CF.
Prin urmare, prima instanță arată, în continuare că va respinge cererea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției " casă de vacanță"; pentru care s-a emis autorizația de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, iar ulterior, în contradicție cu propriile constatări anterioare, revine asupra argumentării și admite cererea de constatare a dreptului de proprietate exclusivă al reclamantei asupra construcției.
Intimații reclamanții împreună cu defunctul PGDC au avut calitatea de coproprietari asupra terenurilor în litigiu, iar în urma decesului defunctul PGDC pârâta devenind titulară a dreptului de proprietate cu titlu de moștenire.
La nivelul anilor 2000-2001 soțul său PGDC a convenit cu reclamanta HE să edifice în comun o casă de vacanță care urma să fie edificată pe terenul în litigiu, fiind obținută în acest sens autorizația de construcție cu nr. 16 din data de 11.10.2000.
În baza autorizației de construcție cu nr. 16 din data de 11.10.2000(anterior datei de 30.07.2001) a fost edificată construcția ce reprezintă casă de vacanță la care au fost folosite resurse financiare ale ambelor părți, la momentul decesului lui PGDC construcția fiind ridicată și acoperită cu învelitoare de țiglă, lucrările fiind executate în proporție de 64,4 %, după cum reiese din înscrisul intitulat " Încheiere convenție";. După decesul soțului său a menționat pârâta că nu a mai investit sume de bani în construcția edificată, reclamanta HE continuând lucrările fără acordul său.
Prima instanță a interpretat eronat probele administrate și a constatat că edificatul existent pe teren a fost proiectat abia la data emiterii autorizației nr. 32/2001, deși din conținutul " Încheiere convenție"; rezultă că lucrările erau finalizate în proporție de 64,4 %.
Prima instanța nu a avut în vedere că a doua autorizație a fost obținută prin invocarea unui act de partaj încheiat cu rea credință, care a fost ulterior desființat pe cale judiciară, iar prima autorizație a fost emisă pe numele defunctului PGDC.
În mod greșit se reține că " Încheiere convenție"; are valoarea doar a unui început de dovadă scrisă deoarece un înscris sub semnătură privată are aceeași forță probantă ca a unei înscris autentic, iar reclamanta nu a negat niciodată conținutul acestui înscris și nici împrejurarea că l-a semnat.
Atât timp cât terenul pe care s-a edificat construcția face obiectul proprietății comune și construcția este de asemenea supusă coproprietății. Nu era necesar să fi formulat un capăt de cerere reconvențional în sensul constatării dreptului de proprietate comună, dat fiind că invocarea prezumției instituite de art. 492 C. civ. este suficientă pentru a paraliza demersul judiciar. Reclamanta nu a răsturnat prezumția instituită de art. 492 din Codul civil.
Se arată că prin procura nr. 2665/06.08.2001 a mandatat-o pe reclamantă să o reprezinte în cadrul dezbaterii succesiunii soțului său(deoarece nu locuia în țară), însă aceasta s-a prevalat de această procură și a încheiat în mod nelegal actul de comasare și dezmembrare autentificat sub nr. 1803/13.11.2001. În aceste condiții a fost posibilă și eliberarea unei noi autorizații doar pe numele reclamantei.
Pentru operațiunile de comasare și dezmembrare a fost promovată o acțiune care a format obiectul dosarului cu nr. 10893 din 2003 al Judecătoriei Brașov, acțiunea fiind admisă conform sentinței civile nr. 8249 din data de 06.10.2004, irevocabilă prin neapelare.
Părțile au revenit coproprietare ale parcelelor de teren în litigiu, iar intimata nu poate să se prevaleze de un drept de proprietate exclusivă asupra edificatului față de împrejurarea că aceasta fusese ridicat în proporție decisivă anterior decesului defunctului PGDC.
Lucrările prin care ulterior datei de 30.07.2001 a fost finalizată construcția au fost executate cu rea credință, părțile se aflau în litigiu chiar pentru terenul pe care se edifica construcția și astfel, intimata nu poate în nici un fel să-și invoce buna credință.
Efectul declarativ al partajului nu poate să producă efecte în sensul celor reținute de instanță, acesta nefiind în măsură să legitimeze invocarea de către partea adversă a prevederilor art. 492 din Codul civil.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă și art. 492 din Codul civil.
II. Recurenta HE prin recursul promovat a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul dispunerii partajării imobilelor proprietatea părților conform variantei 1 cuprinse în raportul de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011, întocmit de expert tehnic Trett Răzvan, iar în subsidiar, partajarea imobilelor conform oricărei alte variante de lotizare, cu excepția variantei 3 din raport, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Potrivit notei scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 30.05.2013, a indicat trei variante de lotizare din raportul de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011, respectiv variantele 1, 4 sau 5, iar pârâta PG a indicat varianta nr. 3 cu care ar fi fost de acord, care a fost acceptată și de instanță.
Recurenta a arătat că instanța nu a ținut cont de criteriile obiective prevăzute de art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.
Deține cea mai mare cotă parte de 49,77% din terenuri, iar instanța trebuia să ține cont de mărimea cotei și să aleagă varianta de partajare care îi aduce cele mai puține prejudicii. Instața de fond a ales varianta agreată de pârâta PG, varianta care o defavorizază cel mai mult dintre toți cei trei coproprietari și face imposibilă folosința întregului teren.
Prima instanța nu a ținut cont de criteriul privind natura și utilitatea bunurilor și a ales varianta trei din raportul de expertiză care nu face decât să inverseze terenurile sale cu cele ale reclamantului Sipos care nu a fost de acord cu raportul de expertiză întocmit de expertul Bedreagă.
Potrivit variantei 3 de lotizare din cei 3080 mp acordați, aproape 1100 mp, respectiv 35 % din suprafața totală sunt inutilizabili și nu pot fi utilizați în nici un fel, nici prin edificarea unei construcții, lațimea fiind de doar 10,74 mp și nici prin vânzare deoarece nimeni nu ar vrea să cumpere un teren intravilan pe care să nu poată realiza nicio lucrare de construcție.
Varianta de lotizare nr. 3 ridică o problemă și în ceea ce privește alimentarea casei sale cu apă potabilă și curent electric. Stâlpul de la care se face alimentarea casei este amplasat pe latura nordică a lotului 1, care a fost atribuit pârâtei, iar dacă ar fi nevoită să remedieze o defecțiune ar trebui să solicite acordul pârâtei. Aceeași este situația și cu alimentarea cu apă potabilă. Costurile de racordare la rețeaua electrică au fost suportate în mod integral de către recurenta reclamantă, iar toți stâlpii sunt pe lotul atribuit paratei.
Pârâta G are domiciliul în Israel și nu are nicio reședință în România, iar reclamanta are domiciliul în Israel, însă are și o reședință în România, în concret în imobilul care este edificat pe terenul supus partajului. Pârâta PG nu deține nicio construcție pe terenurile în litigiu.
Criteriile privind partajul sunt menționate și în art. 741 din Codul civil, iar instanța de fond prin varianta aleasă a procedat "îmbucățirea peste masura" a imobilelor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1, art. 673 ind. 9 din Codul de procedură civilă și art. 741 din Codul civil.
Recurenta HE a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta pârâtă PGL prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta PGL și obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată recurenta HE a formulat apărări punctuale la motivele de recurs formulate de recurenta recurenta pârâtă PGL.
Recurenta pârâtă PGL a depus la dosar la data de 13.11.2014 o notă de ședință în care și-a expus punctul de vedere în raport de recursul promovat de recurenta HE.
La termenul de judecată din 11.12.2014 s-a calificat calea de atac ce putea fi promovată împotriva sentinței civile nr. 5603/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, ca fiind apelul.
Apelanta pârâtă PGL a formulat concluzii scrise.
Verificând, în conformitate cu prevederile art. 295 alin.1 din Codul de procedură civilă, stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către părți, tribunalul reține următoarele:
I. Referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă PGL, tribunalul reține următoarele:
Prima instanța, în mod corect, a avut în vedere autorizația de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, deoarece acest act administrativ care se bucură de o prezumție de veridicitate și legalitate, nefiind anulat de vreo instanță. Faptul de actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1803/13.11.2001 a fost desființat de o instanță nu afectează valabilitatea autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, în speță, nefăcându-se dovada că acest din urmă act a fost anulat.
La momentul la care a fost eliberată autorizația de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, terenul pe care s-a edificat construcția se afla în proprietatea exclusivă a reclamantei HE, iar prima instanța a reținut, în mod corect, că nu poate opera prezumția instituită de art. 492 din Codul civil din 1864, în sensul indicat de pârâtă potrivit căruia și construcția se află în coproprietate.
Prima instanța a stabilit, în mod corect, valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată intitulat-" Încheiere convenție";, în raport de celelalte probe administrate în cauză, de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care aceasta a susținut că are calitatea de unic proprietar al construcției și de atitudinea procesuală a reclamantei.
Potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864 cel care a face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, iar reclamanta HE a dovedit potrivit autorizației de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 că este proprietara imobilului-casă de vacanță. Apelanta pârâtă PGL nu a făcut dovada că imobilul-casa de vacanță edificat în baza autorizației construire nr. 32 din data de 01.11.2001 este același cu imobilul pentru care s-a emis autorizația de construire nr. 16 din data de 11.10.2000.
Din analiza tuturor considerentelor sentinței atacate rezultă că mențiunea făcută de prima instanță privind respingerea cererii formulate de reclamantă având obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției " casă de vacanță"; pentru care s-a emis autorizația de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, este o eroare de redactare, iar dispozitivul sentinței este în concordanță cu considerentele acesteia.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta PGL.
II. Referitor la apelul declarat de apelanta reclamanta HE, tribunalul reține următoarele:
Analizând soluția pronunțată de prima instanță în raport de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază că prima instanța a interpretat și aplicat corect la speța de față dispozițiile prevăzute de art. 741 din Codul civil și art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.
Având în vedere că terenurile erau comun partajabile în natură, prima instanța în lipsa unui acord al tuturor părților nu putea să aleagă varianta de partajarea nr. 5 sau nr. 6, propuse de expert deoarece cele două variante presupuneau ca părțile să achite sulte.
Criteriul mărimii cotei părți ce se cuvine părților a fost în mod corect aplicat de către prima instanța, părților fiindu-le atribuite suprafețe de teren potrivit cotelor de proprietate ce li se cuveneau.
Susținerile apelantei HE potrivit cărora o parte din terenul atribuit nu poate fi utilizat pentru edificarea unei construcții, nu vor fi reținute de instanța de apel deoarece terenul atribuit formează un singur lot care are front stradal corespunzător și pe care este construită casa de vacanță a apelantei. O eventuala redezmembrare ulterioară și valorificare a terenului ce formează lotul atribuit apelantei HE nu poate fi un criteriu care să fie avut în vedere de instanță pentru partajarea ce face obiectul dosarului.
Prin întrebarea nr. 10 din interogatoriu luat pârâtului SA de către pârâta HE în dosarul nr. 5078/2002(f. 72 verso), aceasta din urmă întreabă: "Este adevărat că prima construcție urma sa fie la frontul stradal si sa apartina defunctului PGD?". Din întrebarea formulată de însăși apelanta(pârâta în dosarul nr. 5078/2002 a Judecătorie Brașov) HEh rezultă că voința inițială a coproprietarilor a fost ca terenul de la stradă să fie atribuit defunctului PGD iar prima instanța a ales varianta de lotizare corectă.
Faptul că pe lotul atribuit apelantei pârâte PGL s-ar afla un stâlp de electricitate sau instalația de apa, care deservesc imobilul apelantei HE nu reprezintă un motiv de netemeinicie a soluției primei instanțe având în vedere prevederile art. 621 din Codul civil din 2009, cât și criteriile prevăzute de art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.
Criteriul domiciliului părților prevăzut de art. 673 indice 9 din Codul de procedură civilă nu își are aplicabilitate în speță, față de obiectul partajului reprezentat de imobile-terenuri.
Prin varianta aleasă de prima instanță nu s-a procedat la "îmbucățirea peste masura" a imobilelor, ci dimpotrivă acestea au fost partajate în natură în loturi care respectă cotele părti de proprietate, iar faptul că o parte din terenul atribuit apelantei HE are o lățime de 10,74 m nu înseamnă că acest teren nu este utilizabil.
Având în vedere cele menționate mai sus, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta HE.
Pentru toate considerentele expuse, văzând și prevederile art.296 Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiate apelurile declarate apelanta pârâtă PGL și apelanta reclamantă HE, împotriva sentinței civile nr. 5603/6.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr. 11873/197/2006, pe care o va menține.
Prin respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă HE, aceasta se află în culpă procesuală și în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul o va obliga la plata către apelanta pârâtă PGLa sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat(f. 38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate apelul declarat de apelanta pârâtă PGLși apelul declarat de apelanta reclamantă HE, împotriva sentinței civile nr. 5603/6.05.2014, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr. 11873/197/2006, pe care o menține.
Obligă pe apelanta reclamantă HE la plata către apelanta pârâtă PGL a sumei de 1240 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
(… ) (…)
GREFRIER
(…)
| ← Pretentii. Jurisprudență | Ordonanţă preşedenţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
