Pretentii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 243 din data de 06.04.2017
Prin decizia civilă nr. 243/06.04.2017, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta-reclamantă S.C. CV S.A. în contradictoriu cu intimatul-pârât MI.
A obligat apelanta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel către intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 762 din 11.03.2016 Judecătoria A a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. CV S.A., în contradictoriu cu pârâtul MI, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
"Prin nota de constatare nr. RO101084/02.04.2015, întocmită de reprezentanții S.C. CD SA, s-a evidențiat faptul consumului de energie electrică la imobilul aparținând pârâtului MI, titular al contractului de furnizare a energiei electrice nr. M/1/0051646381/12.06.2012, fără ca această energie electrică să fie înregistrată de aparatul de măsură, în condițiile în care în urma controlului efectuat în data de 02.04.2015 la locul de consum al pârâtului, a fost găsit branșament interceptat între Fb și contor un conductor de culoare roșie și negru fază și nul, în urma unei intervenții neautorizate asupra instalației distribuitorului care alimenta instalația de utilizare ocolind contorul, iar instalația clandestină era ascunsă sub un tablou pictat și s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea receptoarelor de energie electrică, așa încât consumul de energie electrică este identificat în nota de calcul/fișa de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate, fiind emise facturile fiscale nr. 2061737393 din data de 09.04.2015 și nr. 2061737394/09.04.2015, reprezentând recuperare energie electrică, verificare și constatare consum neînregistrat.
În drept, conform art. 5 alin. 1 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile Codului civil (2009) se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare (s.n. 01.10.2011), precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, astfel că, față de momentul nașterii obligației pârâtului - 02.04.2015- data efectuării constatărilor privind consumul de energie electrică neînregistrat de aparatul de măsurare, instanța reține că în cauză, raportul juridic dintre părți este guvernat de dispozițiile Noului Cod civil.
Între pârâtul MI, în calitate de client/consumator și reclamanta S.C. CV S.A., în calitate vânzător/furnizor, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. M/1/0051646381/12.06.2012, în baza căruia reclamanta avea obligația principală de a furniza energie electrică la locul de consum situat în com. P, județul T, iar pârâtul, în mod corelativ, avea obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Potrivit art. 7 lit. g din contractul încheiat între părți, consumatorul are obligația de a nu permite altor persoane, cu excepția personalului furnizorului, să intervină la contorul de decontare sau la instalația furnizorului, iar în cazul în care consumatorul folosește receptoare electrice improvizate sau care influențează parametrii de calitate ai energiei electrice (...) sau care periclitează continuitatea în alimentarea cu energie electrică a altor consumatori, acesta urmează să suporte plata daunelor justificate pe care le-a produs (vezi art. 12 alin. 2 din contractul încheiat de părți).
Instanța reține că nota de constatare nu a fost încheiată în prezența pârâtului care nu a semnat-o, iar consumul fraudulos de energie electrică a fost calculat conform dispozițiilor art.142 alin (4) din HG nr.1007/2004, potrivit cărora, în cazul consumului fraudulos, perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
S-a întocmit, în acest sens, fișa de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate și au fost emise facturile nr. 2061737393 din 09.04.2015 și nr. 2061737394/09.04.2015, facturi care deși necontestate în termenul de 15 zile de la primire, potrivit art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, atestă contravaloarea energiei electrice neînregistrate de aparatul de măsură, în condițiile montării unei instalații clandestine care a ocolit contorul electric în urma unei intervenții neautorizate asupra acestuia din urmă.
În raport de această situație de fapt, reclamanta a solicitat, în cadrul răspunderii civile contractuale, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat în cuantum de 28 183,78 lei, reprezentând recuperarea energiei electrice consumate și neînregistrate și contravaloare servicii efectuate pentru verificarea instalației electrice.
În cauza de față, în raport de situația de fapt mai sus expusă (existența relației contractuale dintre părți), instanța apreciază că sunt aplicabile principiile răspunderii contractuale.
Conform art. 1270 alin. 1 N. C. civ., "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante";. Este instituit așadar principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți (pacta sunt servanda). Neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de părți dă dreptul persoanei păgubite la repararea prejudiciului cauzat.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale a unei persoane este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite (nerespectarea dispozițiilor contractuale), existența vinovăției celui căruia i se impută fapta ilicită, cauzarea unui prejudiciu, precum și reținerea unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că fapta ilicită a pârâtului constă în nerespectarea prevederilor contractuale care îi impuneau obligația de a nu interveni la contorul de decontare sau la instalația furnizorului, respectiv de a nu folosi receptoare electrice improvizate, contrar mențiunilor din nota de constatare întocmită de reprezentanții intimatei care indică existența unei intervenții neautorizate asupra contorului electric, în sensul că a fost găsit branșament interceptat între Fb și contor un conductor de culoare roșie și negru fază și nul, ocolind contorul, iar instalația clandestină era ascunsă sub un tablou pictat, aspect însușit de expertiza electroenergetică întocmită în cauză, expertul în specialitatea electroenergetică precizând că au fost identificate acțiuni având scopul denaturării datelor de măsurare prin ocolirea contorului și racordarea directă și neautorizată a clientului final/utilizator la rețeaua electrică sau la un branșament.
În ceea ce privește prejudiciul produs reclamantei, reprezentând consecința faptei pârâtului de a-și nesocoti obligațiile ce-i reveneau potrivit contractului pe care l-a încheiat cu reclamanta, format din contravaloarea facturilor fiscale reprezentând recuperare energie electrică, verificare și constatare consum neînregistrat, respectiv suma de 28 183,78 lei, instanța reține că nu are un caracter cert, în contextul în care modalitatea de calcul a acestuia s-a realizat în baza fișei emise de reclamantă, iar expertul a înțeles să răspundă obiectivului stabilit de instanță privind metoda de calcul a energiei electrice neînregistrate prin trimiterea la dispozițiile art. 2517 C. civil vizând termenul general de 3 ani de prescripție extinctivă pentru perioada supusă controlului 02.04.2012-02.04.2015.
Procedând în acest mod, expertul tehnic judiciar a valorificat datele rezultând din fișa de calcul a energiei electrice neînregistrate de contor, emisă de reclamantă, prin includerea în mod eronat în perioada de calcul a intervalului de timp 02.04.2012-02.04.2015 (reprezentând 3 ani anteriori controlului finalizat prin nota de constatare nr. RO101084/02.04.2015) contrar Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004, în sensul că perioada de recalculare nu va fi mai mare de un an pentru consumatorii casnici, or pârâtul face parte din această categorie.
În consecință, nefiind îndeplinită condiția caracterului cert al prejudiciului, examinarea celorlalte condiții ale răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 1350 alin. 2 N. C. civ., apare inutilă, întrucât îndeplinirea lor trebuie realizată cumulativ, așa încât instanța va respinge acțiunea dedusă judecății ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 451-453 C. proc. civ., reclamanta fiind în culpă procesuală prin pierderea procesului, va fi obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1400 lei, reprezentând onorariu avocat.";
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel SC CV SA prin care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelanta a arătat că temeiul de drept al acțiunii a fost răspunderea contractuală iar prejudiciul este unul extracontractual. Apelanta a susținut că sunt întemeiate concluziile expertizei iar unitatea de măsură a energiei electrice se află în paza juridică a pârâtei, intervenția neautorizată având drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate. În ceea ce privește calculul prejudiciului apelanta a precizat că acesta a fost efectuat conform Ordinului 64/2015, în sistem paușal, pe baza inventarierii receptorilor electrici alimentați cu energia electrică prin instalația improvizată. Sentința este criticabilă și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, onorariul avocatului fiind exagerat de mare astfel încât se impune reducerea acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm, C.pr.civ.
În probațiune, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză.
Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul consideră ca fiind neîntemeiate argumentele expuse de apelantă în cererea de apel și apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a condiției răspunderii civile referitoare la prejudiciu. În acord cu instanța de fond, tribunalul reține că, caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur sub aspectul existenței sale dar și sub aspectul întinderii și posibilității de evaluare.
Pentru dovedirea caracterului cert al prejudiciului, instanța a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară în domeniul electroenergetic.
Din concluziile raportului de completare a expertizei (obiectivul nr. 1, f. 44 dosar apel) reiese că determinarea și calculul energiei s-au efectuat în sistem paușal potrivit art. 80 din Odinul nr. 64/2014 dar expertul nu a putut indica metoda și procedura de calcul efectivă avută în vedere la calculul efectuat.
Art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 prevede clar că în situațiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabilește în sistem paușal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE.
Așadar, art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 se referă în mod special la faptul că calculul în sistem paușal, inclusiv în cazul unui consum fraudulos, trebuie să se facă după o procedură specifică, care trebuie să fie aprobată de ANRE iar această procedură nici măcar nu a fost expusă sau indicată în vreun fel de către expert.
Mai mult decât atât, pe lângă faptul că expertul a calculat contravaloarea energiei electrice fără să poată indica procedura folosită, calculul s-a făcut pentru o perioadă de 3 ani aleasă de expert cu justificarea că în lipsa unui alt termen prevăzut de lege s-a raportat la termenul general de prescripție. O asemenea manieră de calcul este greu de acceptat având în vedere că termenul general de prescripție are o cu totul altă finalitate și nu poate constitui drept reper pentru calculul energiei presupus sustrase. Tribunalul reține că sub imperiul vechii reglementări, art. 142 din HG 1007/2004, perioada de calcul retroactiv era de 12 luni pentru consumatorii casnici, însă aceste dispoziții legale nu mai sunt aplicabile întrucât HG 1007/2004 a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 934/2014 odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr. 64/2014.
Totodată, din răspunsul la obiectivul nr 2 al raportului de completare a expertizei, tribunalul reține că presupusa procedură la care face referire art. 80 din Ordinul 64/2014 nu a fost aprobată de ANRE.
Concluziile expertizei potrivit cărora ANRE nu are competențe să aprobe astfel de proceduri, pe lângă faptul că fac referire la unele adrese din anul 2009 și la legea 13/2007 care este în prezent abrogată, sunt irelevante atât timp cât dispozițiile art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 prevăd clar că în situațiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabilește în sistem paușal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că înscrisurile depuse la dosar de apelantă - situația contului, fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată - cantitate de recuperat, precum și facturile emise pe numele intimatului, înscrisuri întocmite unilateral de apelantă, nu pot dovedi în mod cert cuantumul exact al presupusului prejudiciu.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că și expertiza efectuată în cauză și completarea acesteia din apel au fost întocmite prin raportare la anumite proceduri și moduri de calcul care nu au putut fi indicate de către expert și în orice caz, neaprobate de ANRE, așa cum prevede art. 80 alin. 1 din Ordinul nr. 64/2014 iar dispozițiile Ordinului nr. 121/2015 sunt inaplicabile în cauză având în vedere data întocmirii notei de constatare, aspect relevat și de către expert.
Astfel, având în vedere că, chiar și în cadrul expertizei, determinarea cuantumului prejudiciului s-a făcut în temeiul unor proceduri neaprobate de ANRE, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond nu a ținut cont de concluziile expertizei referitoare la determinarea prejudiciului și a sumei reținute în sarcina intimatului prin emiterea facturilor.
În ciuda oricăror concluzii ale expertizei, nu poate fi pusă la îndoială obligativitatea aprobării de către ANRE a procedurile specifice de calcul al consumului de energie electrică în sistem paușal, iar orice determinare a unor sume reprezentând contravaloarea energiei în sistem paușal pe baza unor proceduri neaprobate și nelegale, nu poate produce efecte juridice.
Tribunalul apreciază ca neîntemeiate și criticile legate de cuantumul onorariului avocatului intimatului de 1400 de lei. Nu pot fi primite susținerile apelantei potrivit cărora nu a putut lua cunoștință de cuantumul onorariului avocatului intimatului întrucât chitanțele de la filele 101-103 au fost depuse la dosar încă din data de 11.02.2016, apelanta având suficient timp pentru a studia aceste înscrisuri până la data de 11.03.2016 când s-a pronunțat soluția atacată. Cât despre presupusa disproporție a cuantumului onorariului de avocat, tribunalul apreciază că suma de 1400 de lei este una adecvată și rezonabilă în raport de complexitatea, durata și natura cauzei, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiat apelul, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit art. 453 C.pr.civ., apelanta a fost obligată la plata către intimat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat de intimat în apel.
| ← Contestatie lșa executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Pretentii. Jurisprudență → |
|---|
