Ordonanţă preşedenţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 444 din data de 10.05.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 11.04.2017, sub număr de dosar 597/310/2017, reclamantul TC a solicitat, în temeiul art. 997 - 1001 Cod pr.civilă, în contradictoriu cu pârâții OS, PS, PSS, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună provizoriu, instituirea în favoarea sa a unui drept de retenție al terenului în suprafață de 20 m.p., cu destinația de spațiu comercial, situat în orașul .... până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 425/310/2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligația de a face.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat obligarea pârâților să-i vândă cu prioritate, fără licitație, terenul de 20 m.p., spațiu comercial, situat în orașul .... cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii.

A mai arătat reclamantul că aparența de drept este dată de calitatea de revoluționar, pe care o deține și a cauzei în curs de soluționare - dosar nr. 425/310/2017, condițiile fiind prevăzute expres de textul art. 997 Cod pr.civ, urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultând din caracterul provizoriu al măsurii și anume neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedură de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri. (Decizia civilă nr. 3512 din 11 noiembrie 2014 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect ordonanță președințială). Reclamantul apreciază că urgența rezultă din faptul că a solicitat pârâților să anuleze actul înregistrat la Serviciul Urbanism și cadastru cu nr. 24482/27.09.2016, în martie 2017 și a primit un răspuns prin care i-a fost acordat un termen de 15 zile pentru a-și exercita posesia.

De asemenea, reclamantul a arătat că în cazul în care pârâții vând unui terț spațiul, nu mai are ce cumpăra.

Reclamantul a mai arătat că a participat activ la Revoluția din Decembrie 1989, iar ulterior a fost confirmat " luptător pentru victoria revoluției române din Decembrie 1989 nr. 341/2004 " , că disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 341 din 12 iulie 2012 îi dă voie să cumpere un spațiu comercial de până la 100 de metri, cu prioritate, fără licitație, astfel că s-a adresat pârâților pentru a-i vinde terenul de 20 m.p. situat în ...., pe care a edificat pe cheltuiala sa o construcție din lemn, având ca destinație spațiu comercial pentru desfacerea produselor apicole, ocupația sa.

A precizat reclamantul că la momentul edificării construcției deținea terenul în suprafață de 20 m.p. în baza unui contract de concesiune, excesiv de oneros.

Reclamantul a susținut că pârâții nu i-au dat curs cererii sale, astfel că a fost nevoit să apeleze la instanța de judecată, pentru realizarea drepturilor sale.

În drept, s-au invocat disp. art. 194 și urm. Cod pr.civ; art. 249 și urm. C.pr.civ; art. 996-1001 Cod pr.civ., Legea 341 din 12 iulie 2004.

Prin rezoluția din data de 12.04.2017, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor anexate acesteia către pârâți, pentru a formula întâmpinare în termen legal de 25 de zile de la comunicare. Totodată, a stabilit termen de judecată la data de 26.04.2017, cu citarea părților.

La data de 25.04.2017, pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat, pe fond, respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală și au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, autorității de lucru judecat și, respectiv, puterea lucrului judecat, a litispendenței și a inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, s-a arătat că disp. art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, definește Primăria ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrative-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Primăria nu are personalitate juridică pentru a putea fi parte în judecată. Conform art. 21 din același act normativ, primarul reprezintă în justiție, unitatea administrativ-teritorială.

Față de cele arătate, s-a solicitat admiterea excepției invocată și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unor entități fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat și, respectiv, puterea lucrului judecat pentru OS, dacă se apreciază că față de acesta că operează excepția autorității de lucru judecat chiar și la momentul de față cu caracter provizoriu, s-a arătat că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 529/310/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, în prezent în procedura de apel, reclamantul TC a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună instituirea unui drept de retenție al terenului de 20 m.p. cu spațiu comercial, situat in..., până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 425/310.2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligația de a face.

Pârâții au solicitat să se observe că atât dosarul nr. 529/310/2017, cât și prezentul dosar au același obiect, cauză, doar că în prezentul dosar calitatea de pârât o are și OS dar conform Legii nr. 215/2001 acesta însumează toți ceilalți pârâți.

S-a invederat faptul că dosarul nr. 529/310/2017 a fost soluționat pe fond de către Judecătoria Sinaia prin pronunțarea sentinței civile nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepția inadmisibilității invocată de ei și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă împotriva sentinței, reclamantul a declarat apel astfel cum rezultă din extrasul de pe portalul instanței de judecata și în cererea de apel.

Conform art. 430 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Puterea lucrului judecat există chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile privind tripla identitate.

Au mai arătat pârâții că o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă, să se pronunțe o alta hotărâre care să dezlege chestiunea litigioasă în alt fel decât a fost dezlegată anterior întrucât s-ar încălca ordinea și stabilitatea juridică. Astfel, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 430 si 431, s-a solicitat să se admită excepția autorității de lucru judecat și puterea lucrului judecat pentru OS, iar dacă se apreciază că față de acesta nu operează excepția autorității de lucru judecat, chiar și la momentul de față cu caracter provizoriu.

În ceea ce privește excepția litispendenței, pârâții au arătat că astfel cum au învederat în dosarul nr. 529/310/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, în prezent în procedura de apel, reclamantul TC a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună instituirea unui drept de retenție al terenului de 20 m.p. cu spațiu comercial, situat în ... până la soluționarea dosarului nr. 425/310.2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligația de a face.

S-a arătat că atât dosarul nr. 529/310/2017, cât și prezentul dosar au același obiect cauză, numai că în prezentul dosar, calitatea de parat o are și OS, dar conform Legii nr. 215/2001, acesta însumează toți ceilalți pârâți.

De asemenea, s-a invederat instanței că dosarul nr. 529/310/2017 a fost soluționat pe fond de către Judecătoria Sinaia prin sentința civilă nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepția inadmisibilității, invocată de ei și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă .împotriva sentinței, iar reclamantul a declarat apel, conform extrasului de pe portalul instanței de judecată și din cererea de apel.

S-au invocat disp. art. 138 C.pr.civ. alin. (1), care prevede că " nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte " iar la alin. (6) se precizează " când unul din procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului " .

Conform aceluiași articol excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond.

Față de împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138C.pr. civ., s-a solicitat admiterea excepției litispendenței și să se dispună suspendarea judecății până la soluționarea recursului în dosarul nr. 529/310/2017 .

Cu privire la excepția inadmisibilității, s-a arătat că între CS și reclamant a fost încheiat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, pe o perioadă de 10 ani, ce a avut ca obiect concesionarea terenului în suprafață de 20 m.p., situat în ..., în vederea amenajării unui spațiu comercial pentru desfacerea produselor apicole. Ca urmare a contractului de concesiune, reclamantul a obținut Autorizația de construire nr. 34/23.03.2009, în baza căreia a realizat " spațiul comercial P + M pentru desfacere produse apicole ".

S-a mai susținut de către pârâți că potrivit art. 8 din contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006 privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, la punctul 1 se prevede că la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini, iar la punctul 2 se menționează că intre concesionar și concedent se va întocmi un proces-verbal de predare a bunului, cât și a eventualelor bunuri dobândite pe perioada concesiunii și destinate concesiunii.

Astfel, ca urmare a încetării contractului de concesiune, având în vedere aceste dispoziții contractuale, PS, prin adresa nr. 24482/27.09.2016, i-a solicitat reclamantului să se prezinte la sediul PS pentru predarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune și a spațiului comercial P+M pentru produse agricole.

S-a menționat faptul că pe rolul Tribunalului Prahova se afla acțiunea cu obiectul suspendare și anulare act 24482/27.09.2016, dosar nr. 1068/105/2017. Conform Codului civil contractul exprima voința reală a părților, având putere de lege între părți (pacta sunt servanda), fiind ținute întocmai să-1 respecte. Potrivit disp. art. 2495 C.civ. " cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină atâta timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat "

Pârâții au arătat că așa cum au arătat anterior, în temeiul contractului de concesiune, asumat de către ambele părți, reclamantul are obligația de a preda terenul și imobilul construcție, ei neavând obligația de a-1 despăgubi în vreun fel, astfel că solicitarea privind dreptul de retenție al terenului cu spațiul comercial este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile dreptului de retenție prevăzute la art. 2495 C.civ.

Totodată, s-a susținut pe fond că nu sunt îndeplinite nici condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 alin. (1) C.pr.civ., care trebuie îndeplinite cumulativ. Potrivit acestui articol " instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări ". Deci, pentru exercitarea unei acțiuni pe calea ordonanței președințiale, se impune îndeplinirea cumulativa a trei condiții si anume: urgența măsurii, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, neprejudecarea fondului cauzei prin măsura luată.

Astfel, cererea reclamantului formulată pe această procedură este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite prima și cea de-a treia dintre condițiile arătate.

Pârâții au susținut că reclamantul își motivează urgența măsurii prin faptul că le-a solicitat anularea actului nr. 24482/27.09.2016 în martie 2017, pentru care a primit răspuns prin care i s-a acordat un termen de 15 zile pentru a-și exercita posesia. Este adevărat că prin adresa nr. 24482/27.09.2016 i-au comunicat reclamantului faptul că la data de 20.03.2016 a încetat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, având ca obiect suprafața de teren de 20 m.p. și în conformitate cu prevederile contractuale i-au solicitat să se prezinte la sediul primăriei pentru predarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune și a spațiului comercial P+M pentru produse agricole. Obligația reclamantului de a preda terenul și construcția a luat naștere de mai multă vreme, de la data încetării contractului de concesiune în martie 2016, astfel că iminența de a le preda imobilul a existat de mai multă vreme și nu a apărut relativ recent.

De asemenea, s-a mai arătat de pârâți că neprejudecarea fondului cauzei impune o cercetare a aparentei dreptului, iar aceasta aparență este în favoarea lor, deoarece conform contractului de concesiune, la încetarea acestuia, reclamantul având obligația de a le preda imobilul, pe care îl deține fără niciun drept.

Având în vedere că trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile exercitării ordonanței președințiale, inexistența unei dintre ele face cererea inadmisibilă.

Față de neîndeplinirea condițiilor detaliate anterior, s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii și să fie respinsă, ca inadmisibilă.

În raport de cele expuse, s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate iar, pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.

În drept, art. 138, 430, 431, 996 si urmat. C. proc. civ. și dispozițiile legale menționate în cauză.

În apărare, s-a solicitat proba cu înscrisuri, anexând extras portal Judecătoria Sinaia - dosar nr. 529/310/2017 + cererea de apel, sentința civilă nr. 336/07.04.2017, adresa nr. 6964/13.03.2017, cererea 4538/17.02.2017, contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006

autorizația de construire nr. 34/2009, adresa nr. 24482/27.09.2016..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Potrivit art. 996 alin.1 Cod proc. civilă, "instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparența de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.

Raportat la textul legal anterior menționat, rezultă cerințele esențiale ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială, și anume:

- urgența măsurii ce se cere a fi luată pe această cale;

- vremelnicia măsurii, respectiv caracterul ei provizoriu;

- neprejudecarea fondului cauzei prin măsura luată.

În cauza de față se apreciază de instanță că nu sunt îndeplinite prima și cea de-a treia dintre condițiile arătate.

Astfel, reclamantul afirmă existența unei urgențe motivat de faptul că a solicitat pârâților să anuleze actul înregistrat la Serviciul Urbanism și Cadastru cu nr. 24482/27.09.2016, în martie 2017, și a primit un răspuns prin care i-a fost acordat un termen de 15 zile pentru a-și exercita posesia.

Într-adevăr, prin adresa nr. 24482/27.09.2016 a PS reclamantului i se comunică faptul că la data de 20.03.2016 a încetat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, având ca obiect suprafața de 20 mp teren situat în or. ...(fila 19), sens în care i s-a pus în vedere să procedeze la predarea terenului care a făcut obiectul contractului de concesiune, gratuit și liber de orice sarcini, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea adresei.

Această situație a obligației reclamantului de a preda terenul proprietarului OS a luat naștere de mai multă vreme, respectiv încă de la data încetării contractului de concesiune, în martie 2016, astfel că iminența predării terenului către proprietarul acestuia a planat de mai multă vreme asupra reclamantului și nu a apărut relativ recent.

De asemenea, neprejudecarea fondului cauzei impune o cercetare a aparenței dreptului, iar această aparență este doar de partea pârâtului OS, în condițiile în care acesta este proprietarul terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 5078/20.03.2006 încheiat cu reclamantul, contract care a încetat la data de 20 martie 2016, iar prin solicitarea făcută reclamantului de a proceda la predarea terenului pe care-l deține fără drept doar și-a exercitat prerogativele calității de proprietar, iar reclamantul nu afirmă că s-ar afla în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 2495 Cod civil, care prevede:

(1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

(2) Prin lege se pot stabili și alte situații în care o persoană poate exercita un drept de retenție.

În aceste condiții, "pipăirea fondului dreptului pretins încălcat"; reclamă încălcarea de către reclamant a dreptului de proprietate al unității administrativ-teritoriale, în condițiile în care acesta nu are nici un temei legal pentru retenția terenului respectiv și care a făcut obiectul unui contract de concesiune ale cărui efecte au încetat prin împlinirea termenului contractual.

Față de neîndeplinirea condițiilor anterior detaliate, pentru cele ce preced, instanța nu poate considera admisibilă cererea reclamantului, motive pentru care va fi respinsă ca atare

În fapt, reclamantul TC a arătat că prin cererea sa, a solicitat drept de retenție pentru spațiul comercial situat în ..., cu adăugarea a unui teren în suprafață de 20 m.p. pe care este situat spațiul comercial, întrucât spațiul nu este suspendat sau într-un complex mare la un anume etaj, subsol, mansardă sau alte situații.

Instanța poate și trebuie să cenzureze cererea sa, înlăturând adăugirea " teren în suprafață de 20 m.p., întrucât Legea nr. 341 din 2004, art. 5, alin. 1, lit. C, nu prevede și teren, însă prevede "spațiu comercial". Indicarea unui plus în cererea de ordonanță președințială, nu trebuie să ducă la respingerea cererii, ci doar la înlăturarea a ceea ce legea nu permite. Aparența de drept nu este dată de cine este proprietar al terenului și al spațiului comercial, ci aparența de drept este dată de:

care parte din dosarul nr. 425/310/2017, respectiv el, are drept de a cere obligarea la cumpărarea spațiului comercial în temeiul legii speciale nr. 341 din 2004; ori pârâții (OS), are dreptul de a-l refuza, întrucât nicio lege nu îi permite lui să cumpere spațiul comercial menționat, afirmând că aparența de drept de a cumpăra spațiul operează în favoarea sa.

Urgența este dată de faptul că oricând, pârâții dând dovadă doar de un politicianism excesiv, pot înstrăina spațiul ce îl solicit în principal, iar el să nu beneficieze de drepturile sale legale, ci să îi fie călcat în picioare dreptul.

Caracterul vremelnic am măsurii este dat de faptul că hotărârea va fi doar până la soluționarea pe fond a dosarului nr. 425/310/2017. Neprejudecarea fondului din dosar nr. 425/310/2017, este dată tocmai prin faptul că judecătorul cauzei nu se pronunță asupra obligării pârâților să-i vândă spațiul comercial în suprafață de 20 ...

Reclamantul a susținut în cererea sa că este luptător REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE, pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, atestat prin CERTIFICAT seria LRM-T NR. 00441. iar pârâții nu sunt în măsură să aprecieze acest fapt, ci îl sfidează în cel mai grosolan mod punându-l pe drum, având o vârstă înaintată, împiedicându-l, spunând că nu are drepturi.

Dacă Revoluția Română nu avea izbândă în acel decembrie 1989, el și tot neamul său ar fi fost pedepsiți cu moartea și confiscarea totală a averii. Dacă a izbutit și învins regimul totalitar se vede umilit de autorități.

Cum art. 5, alin. 1, lit. c. din Legea 341 din 12 iulie 2004, îi permite să cumpere un spațiu comercial de până la 100 de metri, cu prioritate, fără licitație, s-a adresat pârâților să îi vândă terenul de 20 m.p. situat în ...

Reclamantul a precizat faptul că pe acest teren a edificat din banii săi, o construcție din lemn, având ca destinație spațiu comercial pentru desfacerea produselor apicole, ocupația sa.

A invederat totodată faptul că la momentul construirii, deținea terenul de 20 m.p. în baza unui contract de concesiune, excesiv de oneros. Recunoaște dreptul de proprietate al pârâților din prezenta cauză asupra terenului în suprafață de 20 ..., inclusiv al spațiului comercial edificat de el pe contribuția sa exclusivă. Dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, rezultă din HCL nr.7/26.02.2007, așa cum afirmă pârâții, însă nu despre teren este vorba ca el să îl poată cumpăra, ci despre spațiul comercial pe care l-a edificat singur, fără ajutor din partea cuiva. Ori spațiul comercial în suprafață de 20 m.p. se află situat pe terenul de 20 m.p. situat în ...

Reclamantul a mai arătat că dacă ar fi contestat dreptul de proprietate al pârâtului OS asupra spațiului comercial situat pe terenul de 20 m.p. situat în ..., nu formula cerere de cumpărare a spațiului comercial din aceeași locație, ci eventual o altfel de cerere. Astfel, cererea sa este întemeiată doar pe dispozițiile Legii nr. 341 din 2004, art. 5, alin. 1, lit. C. teza I, care stipulează citez: " Cumpărarea sau închirierea cu prioritate fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m.p ".

S-a mai arătat de reclamant că a semnat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, ca orbul, iar cererea sa să îi vândă cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m.p, la acel an 2006, s-a finalizat cu motivarea dată de autorități că nu s-au tras focuri de armă în Sinaia, nu se aplică Legea nr. 341 din 2004 în acest oraș.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției autorității de lucru judecat a cererii de chemare în judecată , se constată următoarele:

Pe rol Judecătoriei Sinaia a existat o cerere similară care a fost întemeiata pe aceeași cauza si intre aceleași părți și a constituit obiectul dosarului nr. 529/310/2017 al Judecătoriei Sinaia tot de ordonanță președințială formulată de reclamantul TC în contradictoriu cu pârâții PS,OS,PSS, cu sediul în ...., iar după ultima precizare formală se judecă doar cu PS reprezentat legal de PO nu și de CS, că așa chipurile nu ar opera excepția autorității de lucru judecat .

Luând spre soluționare excepția autorității de lucru judecat, instanța considera ca aceasta excepție este admisibila întrucât in dosarul nr. 529/310/2017 obiectul acestuia a fost identic, tot o cerere de ordonanță președințială tot între aceleași părți și care a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepția, și a fost respinsă cererea ca inadmisibilă, iar reclamantul TC a declarat apel astfel cum rezultă din extrasul de pe portalul instanței de judecata și în cererea de apel.

În prezent această cerere se află spre judecare în apel.

Totodată pârâții au susținut că o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă, să se pronunțe o alta hotărâre care să dezlege chestiunea litigioasă în alt fel decât a fost dezlegată anterior întrucât s-ar încălca ordinea și stabilitatea juridică. Astfel, nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat juridic anterior.

Analizând aceste aspecte, instanța considera ca sunt întrunite prevederile art. 430 Cod procedura civila, excepția puterii lucrului judecat fiind o excepție de fond peremptorie si absoluta.

Potrivit art. 430 din noul Cod de procedură civilă stipulează clar că "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie";

Aceasta excepție este incidenta în cauza de fata deoarece o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura data, iar soluția cuprinsa în hotărâre este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre

În consecința, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat si va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul TC, domiciliat în ..., in contradictoriu cu pârâtul PS , cu sediul în ....(conform precizării verbale din 10.05.2017 )

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.de stat.

← Partajare teren, consecinţe asupra dreptului vizând...		Plata efectuată după deschiderea procedurii insolvenţei în... →

Ordonanţă preşedenţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Ordonanţă preşedenţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială