Desfiinţarea formelor de executare silită prin hotărâre irevocabilă. consecinţe asupra obiectului contestaţiei la executare.
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 987 /R din data de 29.03.2017
Dosar nr. 7342/288/2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 987 /R
Ședința publică din data de 26.11.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: (…)
JUDECĂTOR: (…)
JUDECĂTOR: (…)
GREFIER: (…)
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursurilor declarate de recurenta CEC Bank SA-Sucursala Vâlcea împotriva Încheierii din 9.05.2013, recurenții contestatori DS și DE și recurenții intimați DDși DC împotriva Sentinței civile nr. 3433/4.04.2013, având ca obiect contestație la executare- suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 13.11.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.11.2014, și apoi, din aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat constată că prin sentința civilă nr. 3433/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a admis, excepția tardivității formulării contestației la executarea silită înseși, invocată de instanță, din oficiu; s-a respins, ca fiind tardiv formulată, contestația la executarea silită înseși, formulată de contestatorii DS și DE, în contradictoriu cu intimații C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DDși DC, astfel cum a fost modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012; s-a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoștință anterior datei de 05.06.2012, invocată de instanță, din oficiu; s-a respins, ca fiind tardiv formulată, contestația împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoștință anterior datei de 05.06.2012 și s-a respins în rest contestația la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
În baza contractului de credit RQO7113009144516/16 11.2007, CEC Bank Rm. Vâlcea a acordat debitorului DD un credit în valoare de 1.200.000 lei pentru o perioadă de 25 de ani, începând cu data de 19.11.2007, contract modificat prin actele adiționale a) din 24.12.2007; b) din 22.02.2008 și a contractului de credit nr. 74/22.02.2008, modificat prin actul adițional d)/23.06.2010, creditul fiind garantat cu imobilele proprietatea contestatorilor DS și DE, situate în Rm. Vâlcea, str. (…) jud. Vâlcea, respectiv un teren în suprafață de 440,01 mp și construcțiile amplasate pe acesta (casă și anexe).
Începând cu luna martie 2010, debitorul a început să înregistreze restanțe la plata ratelor, justificate de reducerea veniturilor salariale, motiv pentru care, în data de 23.06.2010, banca a aprobat restructurarea creditului, în acest sens fiind încheiat actul adițional d) din 23.06.2010, în care s-a stipulat atât noua valoare a creditului rezultată în urma restructurării, cât și noile codiții de rambursare, inclusiv perioada de grație de 9 luni.
Întrucât împotriva debitorului DD s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu modalitatea de obținere a creditului menționat, CEC Bank SA, în temeiul dispozițiilor art. 22 din contractul de credit încheiat cu debitorul, la data de 12.10.2010 a luat hotărârea să rezilieze unilateral contractul și să declare exigibilitatea anticipată a creditului, urmând să procedeze la recuperarea anticipată a acestuia.
Intimata a declanșat executarea silită atât împotriva contestatorilor, în calitate de garanți ipotecare ai debitorului principal DD, cât și împotriva acestuia din urmă, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, actul adițional nr. a) din 24.12.2007, actul adițional nr. b) din 22.02.2008, contractul de credit salariat nr. 74 din 22.02.200, actul adițional nr. c) din 30.06.2008, actul adițional nr. d) din 23.06.2010, contractul de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, contractul de garanție reală mobiliară nr. 3326/22.02.2008, executarea acestor titluri fiind încuviințată de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunțată în dosar nr. 13588/288/2010.
Executarea silită nu are la bază doar actele adiționale, ci și contractele de credit la care acestea se referă și cu care fac corp comun, modificând sau completând contractele de credit ce constituie titluri executorii.
Executarea silită a fost pornită inițial împotriva garanților ipotecari de către executorul bancar BC-M în dosarul de executare nr. 79/2010, iar ulterior datei de 24.05.2012, la cererea creditoarei, a fost continuată de BIEJ BDT, ca urmare a desființării profesiei de executor bancar, conform art. 5 alin. 1, teza 2 din Legea nr. 287/2011, în acest sens fiind constituit dosarul execuțional nr. 227/2012.
Susținerea contestatorilor potrivit căreia anterior întocmirii publicației de vânzare nr. 227/06.06.2012, executorul nu ar fi emis o somație și un proces-verbal de situație cu privire la imobilul urmărit, este neîntemeiată. Astfel, la data de 14.12.2010, executorul bancar a emis, în baza titlurilor executorii mai sus precizate, o somație de plată împotriva debitorului principal și a debitorilor-garanți ipotecari, pentru recuperarea unei creanțe în valoare de 1.244.374,09 lei, reprezentând credit plus dobânzi penalizatoare calculate până la data de 13.10.2010, în somație menționându-se că suma va fi actualizată până la achitarea integrală a acesteia. Această somație a fost notată în cartea funciară nr. 38270 a Municipiului Rm. Vâlcea, în baza încheierii nr. 47626/20.12.2010 emisă de OCPI Vâlcea. De asemenea, la data de 14.12.2010, executorul bancar s-a deplasat la locul situării imobilului urmărit, care a făcut obiectul contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, situat în Râmnicu-Vâlcea, B-dul (…), jud. Vâlcea, compus din teren curți-construcții, în suprafață de 440,01 m.p., casă de locuit în suprafață utilă de 132,79 m.p., magazie în suprafață utilă de 48,12 m.p. și un garaj în suprafață de 18,97 m.p., și a întocmit un proces-verbal de situație în conformitate cu prevederile art. 496 C.pr.civ. din 1865.
Din procesul-verbal de licitație întocmit la data de 24.01.2012, orele 11,00, rezultă că în baza procesului-verbal de situație din data de 14.12.2010 și a publicației de vânzare din data de 29.11.2011, executorul bancar s-a deplasat la sediul creditoarei în vederea valorificării la licitație a bunului imobil menționat în publicația de vânzare aflat în proprietatea garanților ipotecari, situat în localitatea Rm.Vâlcea, B-dul (…) , jud. Vâlcea, însă la adresa menționată a constatat că lipsesc licitatori, motiv pentru care a dispus ca, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. 5 C.pr.civ. din 1865, să se întocmească și să se afișeze noi publicații de vânzare. Contestatorii nu pot susține că nu au cunoștință de cele actele de executare silită întocmite de executorul bancar, respectiv somația, procesul-verbal de situație din data de 14.12.2010 și publicația de vânzare, din moment ce au contestat în instanță aceste acte, invocând, în esență, aceleași motive cu cele din prezenta cerere introductivă, acțiunea lor făcând obiectul dosarului nr. 15853/288/2010 al Judecătoriei Rm. Vâlcea.
Prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatori, reținând, în esență, că executarea silită a fost pornită în baza unor titluri executorii legale, iar actele de executare întocmite de executorul bancar au fost întocmite cu respectarea prevederilor art. 372, 387, 388, 500 și 504 C.pr.civ.
Prin acțiunea de față, astfel cum a fost modificată prin cererile ulterioare depuse la dosar și cu care instanța s-a învestit, contestatorii contestă publicația de vânzare nr. 227/06.06.2012 și procesul-verbal de licitație nr. 227/05.09.2012 întocmite de executorul judecătoresc, solicitând, însă, și anularea executării silite înseși, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 227/2012.
Este de menționat că după preluarea dosarului de executare de la executorul bancar, executorul judecătoresc a desemnat un expert tehnic judiciar atestat de Ministerul Justiției, în vederea evaluării imobilului urmărit, respectiv pe domnul CC-M, raportul de evaluare întocmit de acesta fiind comunicat contestatorilor atât prin afișare, la data de 07.06.2012, cât și prin înmânare directă, la data de 08.06.2012, conform dovezilor de comunicare de la fila 42- față și verso din dosarul de executare. După întocmirea raportului de evaluare, executorul judecătoresc a întocmit publicația de vânzare nr. 227/06.06.2012, comunicată contestatorilor odată cu raportul de evaluare a imobilului întocmit de expert.
Prin publicația de vânzare nr. 227/06.06.2012 s-a stabilit termen de valorificare a bunul imobil ipotecat la data de 10.07.2012, ora 10:00, prin vânzare la licitație publică, pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 1.399.787 lei, prețul de pornire fiind fixat la suma de 1.050.000 lei, astfel cum a fost stabilit de către expertul tehnic judiciar CC-M. Întrucât la acel termen nu s-a prezentat niciun licitator, executorul judecătoresc a întocmit un ,,proces-verbal de constatare lipsă licitatori";, iar la data de 13.07.2012, a fost întocmită o nouă publicație de vânzare pentru licitația organizată în data de 05.09.2012, ora 11:00, prețul de pornire fiind stabilit la suma de 787.500 lei, ca urmare a diminuării cu 25% a prețului de evaluare a imobilului, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. 5 Cod de procedură civilă. Publicația de vânzare nr. 227/13.07.2012 a fost comunicată contestatorilor la data de 16.07.2012, conform dovezii de comunicare de la fila 47 - față și verso.
De asemenea, la data de 06.06.2012, executorul judecătoresc a întocmit și un proces-verbal prin care a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 6720 lei.
La termenul de licitație din data de 05.09.2012, având în vedere faptul că nu s-a prezentat niciun licitator, imobilul fost adjudecat de către creditoarea CEK Bank Sa -Sucursala Rm.Vâlcea, la prețul de pornire de 787.500 lei, în condițiile art. 510-512 Cod de procedură civilă, după cum atestă procesul-verbal de licitație nr. 227/05.09.2012 (fila 52 din dosarul de executare silită).
La data de 25.09.2012, a fost emis de către BEJ BDT actul de adjudecare nr. 227/25.09.2012, cu privire la imobilul urmărit silit, contestația referitoare la acest act făcând obiectul unui alt dosar, după cum s-a arătat mai sus.
Din prevederile art. 399 C.pr.civ., care conține principiile generale ce guvernează executare silită, rezultă că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități cu privire la actele de executare sau la executarea silită însăși, ori nelegalitatea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, putându-se obține anularea lor, ori se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu atunci când acesta nu este emis de o instanță judecătorească, iar pentru contestarea lui legea nu prevede o altă cale de atac.
În ceea ce privește termenul de contestare, art. 401 C.pr.civ. prevede condiții restrictive de formulare, după cum se contestă acte de executare distincte sau executarea însăși. Astfel, în primul caz contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, iar dacă debitorul contestă executarea însăși, termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
În raport de data la care contestatorilor li s-a comunicat somația (cel mai târziu la data de 28.12.2010, când au introdus la această instanță contestația la executare care a format obiectul dosarului nr. 15853/288/2010), și data la care prezenta contestație la executarea silită însăși a fost depusă la instanță (22.06.2012, reiterată prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, aflate la filele 77-81, 90-95 din dosar), se constată că a fost depășit cu mult termenul prevăzut de lege. Prin urmare, excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși, invocată de instanță, din oficiu, se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă. În consecință, se va respinge ca fiind tardiv formulată contestația la executarea silită însăși, formulată de contestatori, astfel cum a fost modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012.
În privința actelor de executare privite distinct, contestatorii puteau formula contestație doar împotriva celor de care au luat cunoștință începând cu data de 05.06.2012, data limită în raport de care termenul de contestare se încadrează în limitele prevăzute de art. 401 C.pr.civ. Având în vedere faptul că atât prin cererea introductivă, cât și prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, contestatorii au solicitat anularea tuturor actelor de executare, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoștință anterior datei de 05.06.2012, invocată din oficiu, cu consecința respingerii contestației împotriva actelor de executare silită de care contestatorii au luat cunoștință anterior datei de 05.06.2012, ca fiind tardiv formulată.
Așadar, în cauza de față instanța poate analiza pe fond criticile formulate de contestatori doar cu privire la actele de executare de care contestatorii au luat cunoștință începând cu data de 05.06.2012, contestatorii fiind decăzuți din termenul de a formula critici cu privire la actele anterioare.
Prin cererea introductivă se invocă neregularități privind publicația de vânzare nr. 227/06.06.2012, susținându-se că nu s-a respectat ordinea în care au fost efectuate actele de executare, întrucât anterior emiterii publicației de vânzare nu s-ar fi întocmit un proces-verbal de situație.
Așa cum s-a arătat mai sus, această critică este neîntemeiată, executorul bancar întocmind un astfel de act, pe care debitorii garanți chiar l-au și contestat în instanță.
Neîntemeiate sunt criticile din cererea introductivă referitoare la cuantumul creanței creditoarei.
La data de 13.10.2010, când s-a declanșat executarea silită, creanței creditoarei era de 1.244.374,09 lei și se compunea din 1.199.194,21 lei credit și 45.179,88 lei dobânzi, la creanța principală adăugându-se dobânzi și alte accesorii calculate în continuare, până la data recuperării integrale a creditului, potrivit clauzelor contractuale. Așa se explică faptul că în prezent cuantumul creanței este mai mare decât cel menționat în actele de executare emise inițial de executorul bancar. De asemenea, la stabilirea cuantumului creanței s-a avut în vedere actul adițional d) din 23.06.2010 la contractului de credit RQ07113009144516/74 din 22.02.2008, prin care s-a aprobat restructurarea creditului. Diferența dintre suma de 1348873,48 lei, înscrisă în adresa nr. 951/16.09.2010, și cea de 1331842,13 lei, înscrisă în adresa nr. 4096/24.05.2011, la care au făcut referire contestatorii în cursul judecății, se datorează tocmai faptului că în perioada de grație, respectiv la data de 13.10.2010, creditul a fost declarat exigibil și, prin urmare, începând cu aceeași dată, s-a anulat evenimentul care conținea datoriile din perioada de grație (dobânda și comisioanele).
Asupra caracterelor creanței s-a pronunțat instanța prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, concluzionând că la momentul începerii executării silite, creanța era certă și lichidă, devenind, de asemenea, exigibilă în condițiile stipulate în actul adițional d) din 23.06.2010.
Cum ulterior declanșării executării silite nu s-a efectuat nicio plată care să aibă ca efect diminuarea creanței creditoarei, iar pe de altă parte, valoarea creanței este cu mult superioară valorii imobilului urmărit, contestatorii nu justifică nici interesul de a solicita determinarea prin expertiză a cuantumului actual al acesteia, un astfel de interes justificând doar debitorul principal, care, însă, nu a sesizat instanța cu o contestație în acest sens.
Răspunzând criticilor formulate de contestatori referitoare nesemnarea de către aceștia a actului adițional d) din 23.06.2010 la contractul de credit RQ07113009144516/74 din 22.02.2008, prin hotărârea pronunțată în litigiul anterior s-a mai reținut că mandatarul DD a fost împuternicit să încheie contractul de garanție reală imobiliară, conform procurii speciale autentificate sub numărul 2248/19.10.2007 de BNP MACM. Mai mult, s-a reținut că în cererea introductivă, chiar reclamanții au afirmat că acest act adițional "a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și a reprezentat voința părților exprimată prin acordul reprezentanților legali ai intimatei CEC BANK SA, împrumutatului și garanților ipotecari, actul adițional respectiv purtând semnătura tuturor părților";.
În ceea ce privește contractul de credit RQ07113009144516/26.08.2009, neînsușit de către debitori și garanți, s-a reținut că acesta nu se regăsește printre titlurile executorii în baza cărora s-a declanșat executarea silită împotriva contestatorilor. De asemenea, s-a reținut că actul de ipotecă s-a semnat cu renunțarea garanților ipotecari la beneficiul de diviziune și de discuțiune, iar pe de altă parte, ipoteca fiind un drept real accesoriu obligației de plată, care conferă creditorului un drept de urmărire și preferință în satisfacerea creanței sale, nu se poate stinge decât ca urmare a stingerii obligației principale.
S-a concluzionat de către instanță că executarea silită a fost pornită în baza unor titluri executorii legale, iar actele de executare au fost întocmite de către executorul bancar cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 372, 387, 388, 500 și 504 Cod proc. civ.
Criticile formulate de contestatori cu privire la valabilitatea titlurilor executorii, la opozabilitatea și efectele acestora, nu mai pot fi analizate de instanță în acest cadru procesual, întrucât, pe de o parte, a fost depășit cu mult termenul de 15 zile în care puteau fi invocate, iar pe de altă parte, statuările făcute de instanță în litigiul anterior nu mai pot fi repuse în discuție în prezenta cauză, întrucât aceasta ar contraveni principiului autorității de lucru judecat și securității circuitului civil. Din moment ce s-a statuat în mod irevocabil că actele și formele de executare întocmite împotriva contestatorilor sunt legale, iar titlurile executorii sunt valabile, orice alte critici referitoare la respectivele titluri executorii, indiferent sub ce formă sunt prezentate, nu mai pot fi primite.
Motivul privind subevaluarea imobilului urmărit în raport de valoarea de piață a acestuia, la care fac referire contestatorii prin cererea de modificare depusă ulterior la dosar (filele 77-81), este, de asemenea, invocat tardiv. Astfel, deși raportul de evaluare a imobilului și publicația de vânzare nr. 227/06.06.2012 au fost comunicate contestatorilor la data de 07.06.2012 și, respectiv, 08.06.2012 (fila 42), abia la data de 21.08.2012 (când a fost depusă la dosar cererea de modificare a acțiunii inițiale) contestatorii s-au gândit să invoce acest motiv, după expirarea termenului 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a Cod proc. civ., cu toate că aveau posibilitatea să formuleze astfel de critici prin cererea inițială.
Oricum, din dosarul de executare silită rezultă că valoarea imobilului urmărit a fost stabilită în raport de valoarea de piață, de către un expert tehnic autorizat, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Deși prin această cerere de modificare contestatorii au susținut că intimata debitoare nu mai are împotriva lor creanța în cuantumul solicitat, nu au făcut dovada intervenirii vreunei cauze ulterioare de diminuare a creanței.
Argumentele ce preced au determinat instanța să respingă proba cu expertiză în specialitatea evaluări proprietăți imobiliare și proba cu expertiză contabilă solicitate de contestatori, apreciindu-le ca fiind inutile soluționării cauzei.
După cum s-a arătat mai sus, asupra valabilității titlurilor executorii și a modului de determinare a creanței în temeiul acestora, s-a pronunțat instanța prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunțată în dosarul nr. 15853/288/2010 al Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, astfel că nu se mai poate pune problema lămuririi înțelesului sau întinderii titlurilor executorii. Întrucât contestatorii au fost părți în acel litigiu, sentința civilă cu care acesta s-a finalizat le este opozabilă, după cum le sunt opozabile și titlurile executorii la care aceasta se referă și în baza cărora executorul judecătoresc a continuat executarea silită asupra imobilului ipotecat.
Contrar susținerilor contestatorilor, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 și actul adițional nr. e) la contractul de credit nr. RQ07113009144516/74/21.06.2010, invocate prin cererile de modificare depuse ulterior la dosar, nu fac obiectul executării silite declanșate împotriva acestora.
Prin cea de-a doua cerere de modificare depusă la dosar (filele 99-95), debitorii garanți contestă și procesul-verbal de licitație nr. 227/05.09.2012, însă, în susținerea acestei cereri nu invocă neregularități cu privire la acest act de executare, ci reiterează motivele din prima cerere de modificare (de la filele 77-81), referitoare la faptul că imobilul a fost scos la vânzare la o valoare mult micșorată față de prețul de piață al acestuia și că evaluarea nu a fost efectuată de către un expert independent, astfel cum impun prevederile art. 411 alin. 3 și art. 500 alin. 2 Cod de procedură civilă, prețul fiind stabilit de către executorul judecătoresc nelegal și arbitrar. În continuare, sunt prezentate în această cerere mai multe critici cu privire la raportul de evaluare întocmit de expert, cu referire la metoda de evaluare utilizată ori pe care trebuia să o utilizeze.
Aceleași argumente reținute de instanță sub aspectul primei cereri de modificare, referitoare la evaluarea imobilului urmărit, sunt valabile și pentru această din urmă cerere de modificare. În plus, faptul că imobilul ar fi suferit modificări nu constituie un impediment la continuarea executării silite, acestea fiind făcute pe riscul contestatorilor, care aveau cunoștință de faptul că imobilul face obiectul procedurii de executare silită.
Concluzionând asupra celor ce preced, rezultă că executarea silită împotriva contestatorilor s-a realizat în baza unor titluri executorii valabile și în conformitate cu acestea, iar actele de executare silită ce fac obiectul analizei instanței au fost întocmite cu respectarea cerințelor legale, neexistând niciun motiv care să atragă anularea lor.
Împrejurarea că în cauza penală creditoarea are posibilitatea să obțină un alt titlu executoriu împotriva debitorului principal sau a altor persoane învinuite de săvârșirea unor fapte penale nu are nicio relevanță pentru soluționarea cauzei de față. Câtă vreme există un titlu executoriu împotriva contestatorilor, nu există niciun temei legal pentru a impune creditoarei să nu-și valorifice creanța în temeiul acestuia, așteptând soluționarea cauzei penale. Așadar, prezenta cauză nu are ca obiect soluționarea laturii civile a procesului penal în care sunt judecați debitorul principal împreună cu alte persoane, astfel că nu se poate pune problema aplicării dispozițiilor art. 22 C. pr. pen., și nici nu există o legătură între cele două cauze, care să determine suspendarea judecării prezentei acțiuni până la soluționarea dosarului penal, așa cum s-a solicitat.
Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanța a respins în rest contestația la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la termenul din 09.05.2013, s-a respins excepția prematurității formulării cererii, invocată de intimata CEC BANK SA. -SUCURSALA VÂLCEA; s-a admis cererea formulată de contestatorul DS, în contradictoriu cu intimații DE, C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, cu DDși DC, și s-a dispus restituirea către petentul DS a cauțiunii în sumă de 105.000 lei, consemnată de acesta la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziția Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele:
La data de 25.06.2012, contestatorii DS și DE au formulat, în contradictoriu cu intimații C.E.C. Bank S.A.-Sucursala Vâlcea, DDși DC, contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 7342/288/2012
În vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, petentul DS a consemnat la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziția Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), suma de 105.000 lei, conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.
Prin încheierea civilă nr. 10188/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori a fost respinsă, iar prin decizia nr. 397/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 7342/288/2012/a1, a fost respins recursul declarat de contestatori împotriva încheierii menționate.
Potrivit art. 7231 alin. 3 C.pr.civ., ,,Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.";
Deși textul de lege menționat nu prevede în mod expres dacă vizează atât ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite a fost admisă, cât și cea în care o astfel de cerere a fost respinsă în mod irevocabil, din interpretarea logică și teleologică a cestuia rezultă că se referă numai la prima ipoteză, căci numai în cazul suspendării executării silite s-ar putea pune problema prejudicierii creditorului și, implicit, a îndreptățirii acestuia la plata despăgubirilor cuvenite.
Dat fiind faptul că, în speță, cererea de suspendare formulată de contestatori a fost respinsă, aceasta nu a avut nicio consecință asupra cursului executării silite, de natură să producă prejudicii intimatei CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea.
De altfel, din cuprinsul cererii depuse la dosar de către intimată, dar și din precizările orale făcute de reprezentantul acesteia la termenul de judecată din data de 09.05.2013, rezultă că CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea nu a formulat cerere pentru despăgubiri împotriva petentului.
Împrejurarea că intimata CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea nu ar fi putut intrat în posesia imobilului urmărit, așa cum a susținut cu ocazia dezbaterilor în fața instanței, nu are nicio relevanță pentru soluționarea prezentei cereri. Punerea în posesia imobilului ce a făcut obiectul executării silite se putea realiza numai în baza actului de adjudecare, care nu face obiectul prezentului dosar. Acest act este, la rândul lui, titlu executoriu, iar în baza lui se poate declanșa o altă executare silită, care trebuie încuviințată în prealabil de către instanță.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 7231 C.pr.civ., instanța apreciază că excepția prematurității formulării cererii de restituire a cauțiunii, invocată de intimata CEC Bank SA.-Sucursala Vâlcea, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Cum intimatei CEC Bank SA.-Sucursala Vâlcea nu i s-au cauzat prejudicii ca urmare a formulării cererii de suspendare a executării silite de către petent, prima instanța a apreciat că acesta este îndreptățit să-și recupereze suma de bani achitată cu titlu de cauțiune în dosarul în care s-a soluționat cererea de suspendare a executării silite. Prin urmare, instanța a admis cererea formulată de petent, a dispus restituirea către acesta a cauțiunii în sumă de 105.000 lei, consemnată la CEC Bank SA-Sucursala Rm. Vâlcea, la dispoziția Judecătoriei Rm. Vâlcea (pentru dosarul nr. 7342/288/2012), conform recipisei de consemnare nr. 604409/1/22.10.2012.
I. Împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013 au declarat recurs recurenții intimați DDși DC, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii excepției tardivității contestației la executare, iar pe fond admiterea acesteia și anularea executării silite promovate de CEC Bank - Sucursala Vâlcea, în totalitate, și a tuturor actelor de executare.
De asemenea, recurenții DDși DC au solicitat respingerea măsurii disjungerii întâmpinării pe care au depus-o la dosar, prin care au invocat excepții, iar întâmpinarea a fost în mod nelegal calificată contestație la executare, și înregistrată separat, încălcându-se principiul disponibilității reglementat în mod expres de dispozițiile art. 129 pct. 6 din Codul de procedură civilă.
Recurenții în motivarea recursului arată, în esență, următoarele:
1. Invocă pe cale de excepție nulitatea absolută a nulității executării silite ca fiind declarată de o persoană fără calitate procesuală activă, în speță Sucursala Râmnicul Valcea din cadrul CEC BANK.
Executorul judecătoresc DT a fost învestit cu două cereri având același număr 9395 din aceeași dată, una prin care se solicită declanșarea executării silite, iar cealaltă prin care se solicită continuarea executării silite.
În considerentele sentinței recurate se fac numeroase trimiteri la dosarul inițial de executare silită efectuat de către executorul judecătoresc BC, însă acest dosar nu a fost depus în copie legalizată.
Declanșarea executării silite a fost făcută cu încălcarea prevederilor speciale, respectiv a Regulamentului de organizare și funcționare a unităților teritoriale ale CEC BANK din data de 10.12.2008 și a Notei de serviciu nr. 20/versiunea 5 a CEC BANK.
Cererea de încuviințare a executării silite cuprinde consemnări nereale daoarece debitorul DD se afla în perioada de grație, iar în aceste condiții rezilierea unilaterală a contractului de credit este nulă deoarece nu există dovada că ar fi întârziat înregistrări la plată mai mari de 60 de zile.
Nu au fost respectate prevederile art. 18 lit. e alin. 3 din contract privind comunicarea prin scrisoare recomnadată cu confirmare de primire a rezilierii unilaterale.
2. Invocă pe cale de excepție perimarea executării silite în cauză fiind incidente dispozițiile art. 389 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Ultimul act de executare a fost făcut la data de 29.11.2011, la data de 18 decembrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011, iar în cauză nu există dovada că executorul bancar și-ar fi manifestat opțiunea de a face parte din corpul executorilor judecătorești, astfel că procesul verbal de licitație din data de 21.01.2012 este un act nul absolut și nu poate întrerupe termenul de perimare.
3. Instanța de fond a calificat greșit întâmpinarea ca fiind contestație la executare deși nu au contestat executarea silită, având calitatea de intimați și nemaifiind în termen, ci au invocat doar excepții dirimante ce pot fi invocate de orice parte interesată, chiar de instanță din oficiu.
4. În mod greșit s-a apreciat că este tardivă contestația la executare deoarece contestația a vizat și titlu executoriu, iar împotriva acestuia se poate face oricând contestație la executare în cadrul termenului de prescripție potrivit art. 401 lit. c, pct. 1.
5. Prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a încuviințat doar executarea silită a contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007 și a contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, însă executarea silită privește și actele adiționale pentru care instanța nu a încuviințat executarea silită.
6. Nu au primit nicio somație pentru a formula contestație la executare, iar deși garanții ipotecari nu au renunțat la beneficiul de discuțiune care își găsește aplicabilitatea în cazul garanțiilor reale, creditoarea a pus în executare contractul.
7. Nu există nicio adresă de înaintare la dosarul cauzei a dosarului execuțional și nici de restituire, astfel că prima instanța nu a analizat în fapt dosarul de executare al executorului ci doar copii ce i-au fost depuse de intimata creditoare.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 6, 7 și 9, art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost timbrat ulerior cu o taxă de timbru de 97 lei.
La dosar au fost depuse, în copie, înscrisuri (f. 22-33, 83-91, 280-303 dosar Tr. Vâlcea).
II. Împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013 au declarat recurs recurenții contestatori DS și DE, solicitând în principal casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, să se modifice în totalitate sentința în sensul admiterii contestației la executare formulate împotriva publicației de vânzare nr. 227/06.06.2012, precum și a tuturor actelor de executare întocmite de BEJ BT în dosarul execuțional nr. 227/2012.
În motivarea recursului declarat recurenții arată, în esență, următoarele:
1. În mod greșit s-a admis excepția tardivității contestației la executare împotriva executării silite înseși deoarece nu au contestat actele de executare efectuate de executorul judecătoresc BDT anterior datei de 06.06.2012 fiind că nu mai erau în termenul de 15 zile și pentru nu au mai existat și alte acte de executare.
2. Prima instanța a reținut în mod greșit că s-a întocmit un proces verbal de situație deoarece procesul verbal de situație la care face referire instanța este din cadrul unei alte executări și este nul deoarece executorul nu mai avea calitatea de executor în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 287/2011.
3. În dosar nu s-a contestat creanța executată, ci cuantumul ei deoarece pe de o parte s-a plătit o sumă mare din credit, iar pe de altă parte nu toate titlurile executorii le sunt opozabile.
Actul adițional b) din 22.02.2008 contractul de credit nr. 74 din 22.08.2008, actul adițional c) din 30.06.2008, actul adițional d) din 26.08.2009, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009, actul adițional e) din 21.06.2010 și actul adițional d) din 23.06.2010 nu sunt încuviințate de instanță.
Actul adițional d) din 26.08.2009, contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 și actul adițional e) din 21.06.2010 nu sunt semnate atât de client cât și de către garanții ipotecari.
Actul adițional d) din 26.08.2009 nu este semnat de garanții ipotecari, iar aceștia nu puteau fi reprezentați în baza vechii procuri care s-a stins prin ducerea la îndeplinire.
Suma solicitată în cererea de încuviințare a executării silite a fost determinată în mod eronat de bancă deoarece în mod unilateral banca a mărit procentul de dobândă și a introdus un comision de administrare. Modificarea clauzelor contractuale se face doar de comun acord.
În vederea determinării cu certitudine a sumei era necesară efectuarea unei expertize contabile.
4. Prin încheierea nr. 3188/22.11.2010, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a încuviințat doar executarea silită a contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007 și a contractului de ipotecă nr. 3163/16.11.2007, nu și a celorlalte actele adiționale.
Suma încuviințată este cea din contractul de credit inițial de 1.200.000 lei, iar sumele solicitate au fost incorect calculate de Sucursala Vâlcea, din acest motiv fiind necesară o expertiză contabilă.
5. Se invocă lipsa calității de creditor a Sucursalei Județene Râmnicu Vâlcea a CEC BANK SA.
Din încheierea de executare silită rezultă că aceasta a fost dată exclusiv pentru CEC BANK SA, în timp ce prezenta cerere de executare silită este făcută de Sucursala Județenă Râmnicu Vâlcea fără să dețină la dosarul de executare nr. 227/2012 un mandat expres în acest sens.
6. Se critică executarea silită și din prisma faptului că rezilierea unilaterală a creditului a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 18 lit. e alin. 3 din contract.
Nu a fost respectată norma internă de lucru și la cererea de încuviințare a executării silite nu s-a atașat raportul de audit, reevaluarea imobilului adus garanție, propunerea ofițerului de arierate de declarare a exigibilității anticipate a creditului și avizul Comitetului de Credite.
7. Expertiza contabilă era necesară și justitificată de faptul că se execută imobilul aflat în patrimoniul garanților.
Nu au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune în această executare silită.
Se invocă nulitatea absolută a întregii executări silite, inclusiv a somației și titlului executoriu care au stat la baza emiterii publicației de vânzare, întocmirii evaluarii, procesului verbal de licitație și actului de adjudecare.
La momentul la care executorul bancar a formulat cererea de încuviințare a executării, debitorul se afla în perioada de grație.
Se contestă executarea silită în sensul că se contestă publicația de vânzare imobiliară întrucât aceasta face referire la o valoare a imobilului într-un cuantum mult micșorat față de prețul de piață.
În speță nu a fost efectuată o evaluare de către un expert independent astfel cum dispun prevederile art. 411 alin. 3 și art. 500 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar prețul a fost stabilit în mod unilateral de executorul judecătoresc, fiind un preț nelegal și arbitrar stabilit.
Executarea silită este nelegală deoarece nu a fost emisă și comunicată somația care să ateste începerea executării potrivit art. 497, ș.u. din Codul de procedură civilă.
S-a cerut în cadul contestației formulate și lămurirea înțelesului și întinderii titlurilor executorii față de cuantumul creanței și de faptul că o parte de titlurile executorii nu sunt opozabile.
8. În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că este tardiv invocat motivul privind subevaluarea imobilului deoarece prin contesația la executare inițială au contestat atât actele de executare efectuate anterior cât și actele la executare ce au urmat executării.
Raportul de evaluare a fost comunicat la data de 08.06.2012 și contestația a fost depusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv la data de 08.06.2012.
9. Debitorului DD nu i-a fost comunicată niciodatată notificarea de reziliere unilaterală a contractului de credit și din acest motiv executarea s-a desfășurat cu încălcarea gravă a prevederilor contractelor de credit și a normelor interne.
10. Raportul de evaluarea, precum și somația și titlu executoriu nu au fost comunicate niciodată clientului/debitorului.
11. Executarea silită contestată este perimată deoarece de la ultimul act de executare efectuat la data de 29.11.2011, în conformitate cu Legea nr. 287/2011 și până la data de 06.06.2012, când a fost emisă publicația de vânzare de către executorul judecătoresc BDT au trecut mai mult de 6 luni.
La data de 18 decembrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011, iar executorul bancar și-ar fi manifestat opțiunea de a face parte din corpul executorilor judecătorești, motiv pentru care executarea silită este nelegală fată de prevederile art. 7 din Legea nr. 287/2011.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost timbrat ulterior cu o taxă de timbru de 97 lei.
III. Împotriva încheierii civile din data de 09.05.2013 a declarat recurs recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, solicitând motificarea acesteia și respingerea cererii de restiuire a cauțiunii ca prematur formulate.
Se critică modul în care a soluționat prima instanță excepția prematurității cererii de restituire a cauțiunii din prisma art. 723 ind. 1 alin. 3 din codul de procedură civilă și a faptului că dosarul în care a fost depusă cauțiunea nu a fost soluționat irevocabil, și nu există o declarație expresă a bancii că nu urmărește obligarea părții adverse la plata de despăgibiri.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 din Codul de procedură civilă.
Intimata recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții DD și DC.
Prin întâmpinarea formulată intimata recurentă CEC BANK SA a invocat excepția lipsei de interes al recurenților DDși DC deoarece aceștia au avut la fond calitatea de intimați.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă intimata recurentă CEC BANK SA a formulat apărări punctuale pe motivele de recurs invocate.
În drept, întâmpinarea formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
Intimata recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții DS și DE, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de aceștia și a formulat apărări punctuale pe motivele de recurs invocate.
În drept, întâmpinarea formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă,
La data de 21.10.2013 recurenții DS și DE au depus la dosar un memoriu intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs"(f. 104-139 dosar Tr. Valcea).
La memoriu de recurs depus la dosar a fost atașat un set de înscrisuri(f. 142-270 dosar Tr. Valcea).
Intimatul recurent DDa formulat întâmpinare la recursul declarat de CEC BANK SA, prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond respingerea recursului declarat.
Recurenta CEC BANK SA a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul DD (f. 306 dosar Tr. Valcea.)
Intimata CEC BANK SA a formulat la data de 16.12.2013 întâmpinarea privitoare "dezvoltarea motivelor de recurs", prin care a invocat excepția nulității având în vedere prevederile 306 alin. 1, raportate la art. 302 alin. 1 și art. 303 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. De asemenea, prin întâmpinare a formulat apărări în raport de motivele de recurs invocate de recurenții DS și DE (f. 307-310 dosar Tr. Valcea).
La întâmpinarea depusă s-a atașat sentința civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea).
Prin încheierea civilă nr. 1290/06.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de petenta CEC BANK SA și a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Vâlcea la Tribunalul Brașov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.
Pe rolul Tribunalului Brașov dosarul a fost înregistrat la data de 20.06.2014.
În recurs, instanța la termenul din 16.10.2014 a încuviințat tuturor părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Recurenții DC și DD au depus la dosar la data de 21.10.2014 concluzii scrise, la care au atașat decizia civilă nr. 187/R/2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și sentința penală nr. 101/F/2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești (f. 39-75).
Recurenta CEC BANK a depus la dosar la data de 21.10.2014 concluzii scrise(f. 133-140), iar la data de 29.10.2014 a depus o completare la concluziile scrise, la care a atașat înscrisuri(f. 154-159).
Recurenții DE și DS au depus la dosar la data de 22.10.2014 concluzii scrise(f. 148-149).
În temeiul art. 151 din Codul de procedură civilă, instanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților înscrisurile atașate concluziilor scrise..
Analizand actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de apărările formulate, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă din 1865, tribunalul, va analiza cu prioritate excepțiile invocate de părți.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului formulat de CEC Bank SA, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată pentru cele ce urmneaza a fi arătate mai jos.
Încheierea pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în ședința din 09.05.2013, i-a fost comunicată recurentei CEC Bank SA la data de 04.06.2013(f. 124 dosar fond), iar persoana desemnată de la serviciul registratură a primit personal comunicarea, semnând dovada de primire și procesul verbal de predare și aplicând ștampila recurentei.
Potrivit dispozițiilor art. 301 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de recurs se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, fără a se lua în calcul ziua când a început să curgă termenul și ziua când s-a împlinit acest termen.
În speță, recursul a fost transmis prin serviciul de curierat la data 20.06.2013(f. 41 dosar Tr. Vâlcea) și înregistrat la instanță la data de 21.06.2013, așa cum atestă viza registraturii, fiind formulat în termen, prin raportare la termenul prevăzut de lege de 15 zile, care a început să curgă de la data comunicării încheierii, și anume 04.06.2013.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes al recursului declarat de recurenții DDși DC, tribunalul o va admite pentru următoarele motive:
În cadrul prezentului dosar recurenții DD și DC au avut calitatea de intimați, iar prin respingerea contestației formulate de contestatorii DS și DE, intimații DD și DC nu au căzut în pretenții.
Este adevărat că recurentul DD este debitorul principal și are interes să conteste actele de executare, însă interesul în declararea prezentului recurs se analizează din prisma art. 316 raportat la art. 294 din Codul de procedură civilă.
În recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face cereri noi.
Recurenții DD și DC prin recursul declarat tind să supună analizei instanței de recurs critici privind actele de executare care nu pot fi analizate în lipsa unei contestații la executare formulate de acești recurenți.
Excepția este un mijloc de apărare prin care partea interesată sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități privind desfășurarea procesului sau lipsuri privitoare la dreptul la acțiune, urmărindu-se amânarea judecății sau respingerea cererii.
Cele invocate de recurenții DD și DC prin recurs nu au caracterul unor excepții ci sunt critici care pun în discuție legalitatea actelor de executare și prin care se tinde în final la admiterea contestație din prezentul dosar.
Disjugerea este o măsură de bună administrare a justiției, iar prin măsura disjungerii nu s-a încălcat principiul disponibilității. Masura dispusă de prima instanța este una temeinică și legală.
Referitor la excepția nulității memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DC, tribunalul o va admite pentru motivele ce urmeaza a fi expuse mai jos.
Potrivit art. 303 alin.1 Codul de procedură civilă, recursul se va motiva prin declarația de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 301 Cod procedură civilă, iar conform art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii.
În speță, hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurenților contestatori DS și DE, la data de 28.05.2013(f. 112, 113 dosar fond), iar aceștia au declarat recurs care a fost expediat prin poștă la data de 11.06.2013(f. 64 dosar Tr. Vâlcea). Prin declarația de recurs care a fost înregistrat la instanță la data de 12.06.2013, recurenții și-au motivat recursul.
Tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 301 Cod procedură civilă, dacă legea nu dispune altfel. Nulitatea nu operează de drept, ci ea trebuie constatată de instanță.
Memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" a fost depus la dosar la data de 21.10.2013, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Toate criticile pe care părțile intenționează să le facă împotriva sentinței atacate trebuie să fie formulate și dezvoltate în termenul legal de 15 zile de la comunicarea recursului, iar prin motivarea suplimentară a recursului sub titulatura "Dezvoltarea motivelor de recurs" se tinde la eludarea unui norme legale imperative.
Tribunalul va constata nulitatetea parțială a recursului pentru motivele expuse în memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DC.
Referitor la recursul declarat de recurenții contestatori DS și DE, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere prevederile art. 401 alin. 1 lit. a și lit. c din Codul de procedură din anul 1864 și cele susținute de contestatori prin contestația la executare formulată și completată, tribunalul apreciază că prima instanța a soluționat temeinic și legal excepția tardivității. Prin contestația inițială formulată contestatorii au menționat în mod expres că solicită și anularea tuturor actelor de executare făcute anterior publicației de vânzare, iar prin completarea datată 19.09.2012(f. 90 dosar fond) au solicitat anularea executării silite, instanța de fond pronunțându-se astfel în limitele învestirii.
Referitor la lămurirea titlurilor executorii, tribunalul reține că prin completarea de acțiune datată 21.08.2012, contestatorii au solicitat lămurirea titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007 încheiat între debitorul DD și Casa de Economii SA București prin Sucursala Rm. Vâlcea; actul adițional a) la contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007 încheiat la data de 24.12.2007 între aceleași părți; contractul de credit salariat nr. 74/22.02.2008 încheiat intre intimata CEC - Sucursala Vâlcea, debitorul DDși contestatori, în calitate de garanți ipotecari; actul adițional b) la contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, încheiat la data de 22.02.2008 între intimata CEC - Sucursala Vâlcea, debitorul DDși contestatori, în calitate de garanți ipotecari; contractul de garanție reală mobiliară pe contul curent nr. 3326/22.02.2008 încheiat între CEC - Sucursala Vâlcea și debitorul Dobrișan Dorin, în legătură cu care se susține că nu conține obligația de garanție cu privire la imobilul scos la licitație publică; actul adițional c) la contractul de credit nr. 74/22.02.2008 din 30.06.2008 încheiat la data de 30.06.2008 între intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea, debitorul DDși contestatori în calitate de garanți ipotecari; actul adițional d) la contractul de credit nr. 74/22.02.2008, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea și de debitorul DD; contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea (cu privire la care contestatorii afirmă că introduc o serie de comisioane care, dacă le-ar fi fost aduse la cunoștință, i-ar fi determinat să nu mai fie de acord cu garantarea acestui împrumut în continuare; actul adițional e) la contractul de credit nr. RQ07113009144516/74/21.06.2010, semnat doar de intimata CEC BANK SA - Sucursala Vâlcea.
Tribunalul constată că prima instanța a reținut două motive pentru care că nu a analizat cererea de lămurire a acestor titluri. Chiar dacă lămurirea înțelesului, întinderea și aplicarea titlului poate fi cerută oricând în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executare, în mod corect, a reținut prima instanța că nu poate să treacă peste cele statuate de o altă instanță.
Prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul civil nr. 15853/288/2010, s-au statuat cu putere de lucru de judecat următoarele: debitorul DD prin însușirea clauzei de la art. 22 din contract și-a asumat răspunderea cu privire la exigibilitatea creditului; la momentul începerii executării creanța era certă și lichidă și a devenit exigibilă; actul adițional d)23.06.2010 a fost semnat de garanți, prin împuternicitul mandatar DD conform procurii speciale autentificate sub nr. 2248/19.10.2007 de BNP MAC; contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 26.08.2009 nu se regăsește printre titlurile executorii supuse executării.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul civil nr. 15853/288/2010, s-a statuat cu putere de lucru de judecat că prin actul de ipotecă semnat garanții au renunțat la beneficiul diviziunii și discuțiunii, iar ipoteca este un drept real accesoriu care conferă titularului un drept de urmărire și preferintă.
Pe de altă parte, având în vedere prevederile art. 1662 din Codul civil din 1864 și art. 3 alin. 1 pct. 11 și art. 4 alin. 2 din Codul comercial, beneficiul de discuțiune și cel de diviziune nu se aplică în cazul fidejusorilor care garantează o obligație comercială. Contestatorii în calitate de garanți ipotecari nu au susținut că în patrimoniul debitorului principal există și alte imobile ipotecate care ar fi fost indicate executorului și pentru executarea cărora s-ar fi avansat cheltuielile de executare.
Susținerea formulată de recurenți privind existența a două executări diferite și nulitatea procesului verbal de situație deoarece executorul nu mai avea calitatea de executor în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 287/2011 sunt formulate pentru prima dată în recurs fără a fi invocate și în fața instanței de fond.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că potrivit art. 496 din Codul de procedură civilă din 1865, procesul verbal de situație se face în vederea identificării bunului, iar recurenții nu au susținut că prin publicația de vânzare contestată imobilul nu ar fi fost în mod corect indentificat.
Tribunalul apreciază că este neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurenti potrivit căruia executarea nu este legală deoarece nu s-a încuviințat și pentru actele adiționale. Actul aditional are rolul de a modifica prin vointa comună a părtilor anumite clauze din contractul principal și nu are o existență de sine stătătoare, acesta făcând corp comun cu contractul principal. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Râmnicu Valcea la data de 22.10.2010(f. 180-181 dosar Tr. Vâlcea) s-a încuviințat contractul de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007, și este evident că la data de 22.10.2010 s-a încuviințat executarea contractului de credit nr. RQ07113009144516/16.11.2007, în forma în vigoare la aceea dată, potrivit modificărilor survenite de la data încheierii contratului(16.11.2007) și până la data de 22.10.2010.
Este lipsit de relevanță juridică motivul invocat pentru prima dată în recurs de recurenți privind lipsa calității de creditor a Sucursalei CEC Bank Râmnicu Vâlcea deoarece aceasta nu a acționat în nume propriu ci în calitate de reprezentant al CEC BANK SA. Atât contractul de credit nr. RQ07113009144516 din 16.11.2007, cât și contractul de ipotecă nr. 3163/16.11.2007 sunt încheiate cu CEC SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, iar potrivit art. 7 alin. 1 pct. 31 din OUG nr. 99/2006 (în vigoare la data emiterii actelor contestate) sucursala bancară este orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
În mod neîntemeiat susțin recurenții că prețul a fost stabilit în mod unilateral de executorul judecătoresc, fiind un preț nelegal și arbitrar stabilit, atât timp cât s-a întocmit un raport de evaluare de către un expert tehnic autorizat. Expertul CCM este expert tehnic judiciar fiind atestat de Ministerul Justiției în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare.
Prima instanța a reținut în mod corect că este tardiv formulat motivul prin care se critică valoarea determinată prin raportul de evaluare deoarece din cuprinsul contestației inițiale înregistrate pe rolul instanței la data de 22.06.2012(21.06.2012) nu rezultă nicio critică privind raportul de evaluare. Nu se poate reține susținerea potrivit căreia în cuprinsul contestației se menționează că se contestă și actele de executare anterioare deoarece în primul rând raportul de evaluare nu este un act de executare, iar pe de altă parte, contestatorii nu au contestat evaluarea imobilului prin contestația inițială.
Prima instanța a apreciat corect asupra utilității probei cu expertiza contabilă având în vedere cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 4570/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, referitoare la certitudinea și lichiditatea creanței șila faptul că reclamanții contestatori nu au susținut că ulterior declarării creditului ca fiind exigibil s-ar mai fi făcut plăți care să modifice cuantumul creanței.
Legalitatea executării si a actelor de executare se apreciază în raport de respectarea prevederilor legale incidente. Regulamentul de organizare și funcționare a unităților teritoriale ale CEC BANk din data de 10.12.2008 și Nota de serviciu nr. 20/versiunea 5 a CEC BANK nu au valoare unor dispozițiile legale, ci sunt prevederi care reglementează activitatea unei persone juridice, iar respectarea sau nerespectarea acestora nu poate afecta valabilitatea actelor de executare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 indicat de recurenți nu este incident în cauză deoarece sentința pronunțată de prima instanță este temeinic motivată.
Prin considerentele sentinței civile nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea), s-a analizat perimarea executării și s-a apreciat că este nefondată susținerea privind perimarea:"în raport de stara de fapt și de actele emise în cadrul dosarelor de executare silită nr. 79/2010, 227/2012, 433/2012. Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, s-au întocmit publicații de vânzare, procese verbale de licitație, menținute ca temeinice și legale prin sentințe civile menționate anterior, astfel că nu se poate reține susținerea contestatorului că intimata a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, ci dimpotrivă s-au executat numeroase acte de executare".
Sentința civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Valcea) a rămas irevocabilă la data de 13.02.2013, prin anularea recursului declarat împotriva acesteia ca netimbrat.
În dosarul civil nr. 14339/288/2012 au figurat ca părți DD și CEC Bank SA.
Prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 12934/288/2012, s-a admis recursul formulat de contestatorii DS și DE împotriva sentinței civile nr. 5646/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care a fost modificată în tot, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii DS și DE, s-a constatat perimarea executării silite începute de BEJ BTD și s-au desființat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012.
În dosarul civil nr. 14339/288/2012 au figurat ca părți DS, DE și CEC Bank SA.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Codul civil din 1864 și art. 166 Codul de procedură civilă din 1865) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) Codul civil din 1864).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Codul civil din 1864 (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Codul civil din 1864, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, iar în relația dintre părți și terțe persoane aceasta are un caracter relativ.
În mod evident în cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus se statuează diferit cu privire la perimarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.
Fiind vorba de hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în litigii anterioare purtate între părți, care sunt și în acest dosar, ele nu pot fi ignorate nici de părți și nici de instanța de judecată.
Tribunalul constată că sentința civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul civil nr. 14339/288/2012(f. 312-316 dosar Tr. Vâlcea) a rămas irevocabilă anterior pronunțării deciziei civile nr. 187/R/14.02.2014, de către Tribunalul Vâlcea.
Prezumția de putere de lucru judecat al sentinței civile nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea are caracter relativ față de recurenții DS și DE deoarece aceștia nu au fost părți în dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre.
Prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, recurenții DS și DE au făcut dovada contrară celor statuate prin sentința civilă nr. 6824/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu privire la perimarea executării silite a dosarului execuțional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.
În considerentele deciziei civile nr. 187/R/14.02.2014 a Tribunalului Vâlcea s-a reținut că publicația de vânzare întocmită de executorul judecătoresc la 06.06.2012 nu poate fi luată în calcul ca fiind un act valabil și faptul că perimarea executării silite lipește de efecte actele de executare. Prin dispozitivul acestei decizii s-a dispus desființarea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD. Coroborând cele reținute prin considerente cu cele decise prin dispozitiv rezultă că Tribunalului Vâlcea prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014, ca urmare a constatării perimării, a desființat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD.
Atât timp cât o instanța de judecată, respectiv Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr. 187/R/14.02.2014 a desființat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. execuțional nr. 227/2012 de pe rolul BEJ BTD, iar printre aceste acte de executare sunt și publicația de vânzare din 06.06.2012 și procesul verbal de licitație nr. 227/ 05.09.2012, contestate în termen în acest dosar, Tribunalul Brașov nu mai poate desființa încă o dată aceste acte, ci poate doar constata că a rămas fără obiect contestația la executare formulată împotriva acestor acte deoarece actele constestate au fost desființate de o altă instanță.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, va admite în parte recursul declarat recurenții DS și DE împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o va modifica în parte în sensul că va constata ca rămasă fără obiect contestația la executare formulată de contestatorii DS și D, respingând-o ca atare și va înlătura din dispozitiv mențiunea privind respingerea în rest a contestație la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul declarat recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 09.05.2013, tribunalul reține următoarele:
Prima instanța a interpretat corect art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, fiind evident că este necesat să se aștepte expirarea unui termen de 30 zile de la data soluționării în mod irevocabil al fondului cauzei, doar în cazul în care cererea de suspendare a judecății a fost admisă.
Cauțiunea constituie o garantie în sensul că, în urma respingerii contestației la executare, creditorul va putea cere si obtine despagubiri pentru pagubele suferite din cauza intarzierii executarii silite care fusese suspendată.
În cauză prin încheierea civilă nr. 10188/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, iar prin decizia nr. 397/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 7342/288/2012/a1, a fost respins recursul declarat de contestatori împotriva încheierii menționate.
Faptul că recurenta CEC BANK SA nu intrat în posesia imobilului nu este cauzat de cererea de suspendare formulată în acest dosar, iar cauțiunea se folosește pentru a obține despăgubiri doar pentru întârzierea cauzată de suspendarea executării.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 09.05.2013, menținând-o ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul va respinge cererea formulată de recurentă CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuielile de transport facute de consilierul juridic deoarece recursul formulat de recurentă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentă CEC Bank SA prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea, invocată de recurentul DD.
Admite excepția lipsei de interes al recursului declarat de recurenții DD și DC împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, invocată de recurenta CEC Bank SA, prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenții DDși DC împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Admite excepția nulității memoriului de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013 de recurenții DS și DE și pe cale de consecință constată nulitatea parțială a recursului declarat de recurenții DS și DE pentru motivele expuse prin memoriul de recurs intitulat "Dezvoltarea motivelor de recurs" depus la dosar la data de 21.10.2013.
Admite în parte recursul declarat de recurenții DS și DE împotriva sentinței civile nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o modifică în parte după cum urmează:
Constată ca rămasă fără obiect contestația la executare formulată de contestatorii DS și DE în contradictoriu cu intimații C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DD și DC.
Respinge în rest ca rămasă fără obiect contestația la executare formulată de contestatorii DS și DE în contradictoriu cu intimații C.E.C. BANK S.A.-SUCURSALA VÂLCEA, DD și DC.
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunea privind respingerea în rest a contestație la executare, modificată prin cererile depuse ulterior la dosar (filele 77-81; 90-95) și precizată la termenul de judecată din data de 20.09.2012, ca fiind neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 3433/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta CEC BANK SA, prin Sucursala CEC BANK Râmnicu-Vâlcea, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 09.05.2013, pe care o menține.
Respinge cererea formulată de recurenta CEC Bank SA, prin Sucursala CEC Bank Râmnicu Vâlcea privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
(…) (…) (…)
GREFRIER
| ← Omor. loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. | Acţiune în anulare act privind instituire sprijin financiar de... → |
|---|
