Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza legilor fondului funciar, de către un singur moştenitor al defunctului deposedat. consecinţe juridice asupra dreptului celorlalţi moştenitori

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 1048/R din data de 29.03.2017

DOSAR NR. 1382/338/2006*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAȘOV

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1048/R

Ședința publică de la 18 decembrie 2014

Completul de recurs compus din:

PREȘEDINTE: (…) - judecător

Judecător: (…)

Grefier: (…)

Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de față care s-a judecat în ședința publică din 11 decembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezența hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa parților.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța, în urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 175 din 18.02.2014 pronunțată în cauză de Judecătoria Zărnești, instanța a respins atât acțiunea formulată de GI, în contradictoriu cu pârâții GNME, GNC, GBȘ, AGO, OI, MLL, GDB, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Brașov și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Râșnov, cât și cererea reconvențională formulată de GDB, în contradictoriu cu GHEORGHESCU P. IOAN, GNME, GNC, GBȘ, AGO, OI, MLL, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Brașov și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Râșnov.

Prin aceeași hotărâre instanța l-a obligat pe reclamantul GI să achite pârâților GNME, GNC, AGO suma de 1476 RON - jumătate cuantum cheltuieli de judecată efectuate de pârâți în primul ciclu procesual și pe reclamantul reconvențional GDB să plătească pârâților GNME, GNC, AGO suma de 4.187 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum) cât și în recurs și la rejudecare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere că prin acțiunea civilă formulată, reclamantul GI a solicitat, în contradictoriu cu pârâții GNME, GNC, GBȘ, AGO, GDB, OI și MLL, că instanța, pe baza probelor ce vor fi administrate, să constate că de pe urma defunctului GP, decedat în anul 1989, au rămas ca moștenitori pârâta GNME, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/4 din moștenire, reclamantul și ceilalți pârâți, în calitate de fii și fiice, toți cu o cotă de 3/4 din moștenire și să constate că masa succesorală rămasă după defunctul GP se compune din terenurile arabil de 5.000 mp., arabil de 2,1 ha și pășune de 2,9 ha, terenuri identificate în titlurile de proprietate nr. 169/01.02.1996 și 32379/17.03.2003.

S-a mai avut în vedere că reclamantul a mai solicitat instanței că, în contradictoriu cu pârâta GNME și cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Râșnov și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Brașov, prin Prefectul județului Brașov, să dispună anularea titlului de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafața de 5.000 mp. - teren arabil, situat în tarlaua (…) parcela (…), anularea titlului de proprietate nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiași pârâte suprafața de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla (…), parcela (…)și pășune în suprafața de 2,9 ha, teren identificat sub tarla (…), parcela (…), precum și eliberarea unor noi titluri de proprietate prin care să se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor arătate, de pe urma defunctului GP, în favoarea moștenitorilor acestuia, respectiv cei arătați în petitul 1 al acțiunii.

Comisia Județeana Brașov de aplicare a Legilor fondului funciar Brașov a formulat întâmpinare (filele 14-17) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, arătând în esența că, în afară de pârâta GNME, niciunul din moștenitorii defunctului GP nu a făcut dovada solicitării reconstituirii dreptului de proprietate.

În același sens, pârâtele GNC și AGO au formulat întâmpinare (filele 27-28) prin care au cerut respingerea cererii reclamantului pe motiv că acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că nu este în drept să invoce calitatea sa de moștenitor al defunctului GP. Pârâtele au arătat că singura moștenitoare a defunctului GP care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost mama parților, respectiv pârâta GME, după obținerea titlurilor de proprietate aceasta vânzând terenurile către cele două pârâte.

Pârâta GME a formulat de asemenea întimpinare (filele 31-32) prin care a solicitat respingerea acțiunii pe același argument.

În ședința publică din 01.11.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 53-54) în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafața de 5.000 mp. teren arabil, situat în tarlaua 37, parcela (…) și respectiv nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiași pârâte suprafața de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla 37, parcela 301/1/1/2 și pășune în suprafață de 2,9 ha, teren identificat sub tarla 98, parcela (…), arătând că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere ce a fost înregistrata la Primăria Râșnov și prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în orașul Râșnov - proprietatea defunctului sau tată, în suprafața de 5 ha.

Pârâtele GE, GNC și AGO au formulat întâmpinare față de această precizare de acțiune prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant, arătând din nou că acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Pârâtul GDB a formulat cerere reconvențională (filele 80-82) în cauză, solicitând în contradictoriu cu celelalte părți :

1.dezbaterea succesiunii defunctului GP, stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului, care este alcătuită din : imobil-teren arabil de 5 iug (28775 mp.) primit la data de 10 iulie 1946 prin legea reformei agrare, intabulat în CF (…) Râșnov, top. (…), arabil de 23.020 mp. pe care s-a edificat o casă de locuit, în baza Autorizației de construire nr. 608/05.11.1956 din chirpici și cărămidă, anexe gospodărești, compusă din 3 camere, 3 antreuri, baie, verandă și debara la parter, iar la subsol-bucătărie, antreu, cămara, 2 boxe pivniță și una șură (acest imobil a fost înscris în CF (…) Râșnov, nr. top. (…), teren arabil de 23.020 mp. pe numele GP, cu titlu de drept împroprietărire asupra terenului, cu act nr.6238/1956 cf), diferența de teren agricol de 5.755 mp. aflat în perimetrul închis al construcției; imobil teren pășune de 3 iug (17.265 mp.) și 1.101 stj (3.959,196 mp.) primit la data de 10 iulie 1946 prin legea reformei agrare - pe același tabel;

2.să se constate că prin actul de donație nr. 1605/24 februarie 1982, părinții pârâtului reconvențional GDB i-au donat acestuia ½ parte din imobilul înscris în CF (…) Râșnov, nr. top. (…) teren arabil de 23.020 mp., casă din chirpici și cărămidă, anexe gospodărești, compusă din 3 camere, 3 antreuri, baie, verandă și debara la parter, iar la subsol: bucătărie, antreu, cămara, 2 boxe pivnița și una șură și înscrisă în CF pe numele pârâtului;

3.să se constate că pârâtul reconvențional GDB a construit o casă de locuit, în extinderea celei vechi în baza autorizației de construire nr. 31/1981, înscrisă în cartea funciară, conform autorizației de dare în folosință nr. 653/1989 în anul 1989;

4.să se constate că în speța construcția edificată de pârâtul reconvențional a fost înscrisă în CF (…) Râșnov, nr. top. (…) pe numele său în baza actului de dezmembrare nr. 1885/1981 cf;

5.să se constate că în certificatul de moștenitor nr. 857/24 iunie 1992 eliberat de notariatul de Stat Brașov, notar IF, nu este trecut ca moștenitor al tatălui său și

6.să se constate că părinții săi nu au fost niciodată membrii cooperatori și nu au intrat cu teren în CAP.

Reclamantul reconvențional a solicitat, în contradictoriu cu ceilalți comoștenitori că instanța să anuleze certificatul de moștenitor nr. 857/24.06.1992 eliberat de Notariatul de Stat Brașov și titlurile de proprietate nr. 169/01.02.1996 și 32379/07.03.2003, precum și toate actele ulterioare privind vânzările făcute și radierea din CF a acestora.

Pârâtele GME, GNC și AGO au formulat întâmpinare la cererea reconvenționala (filele 96-99), solicitând respingerea acesteia, motivat de faptul că întreg terenul care a format proprietatea familiei P și MEG a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlurile a căror nulitate se cere a fi constatată, în favoarea pârâtei GME, care a fost singura solicitantă prin cerere, conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce privește imobilul înscris în CF 11205 Râșnov, top. 3878/1/2, s-a arătat că situația a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 6573/06.09.1991, irevocabilă și intabulată în CF, astfel că cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr. 857/24.06.1992 din dosarul nr. 807/1992 al Notariatului de Stat Județean Brașov, dat în baza sentinței amintite, urmează să fie respinsă ca și celelalte cereri de anulare a actelor ulterioare atribuirii către pârâtele GNCși AGO.

Reclamantul GI a solicitat prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională (fila 101) respingerea acesteia, motivat de faptul că dezbaterea succesiunii defunctului GP s-a realizat prin emiterea sentinței civile nr. 6573/1991 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă prin decizia civilă nr. 321/R/2007 a Tribunalului Brașov, care a analizat și actul de donație invocat de reclamantul reconvențional, astfel că aceste aspecte au intrat sub autoritatea lucrului judecat, iar pentru anularea certificatului de moștenitor nu se arată nici un motiv apt de a atrage anularea.

Judecătoria Zărnești, prin sentința civilă nr. 267/24.02.2010 a respins acțiunea formulată de reclamantul GI și a admis în parte cererea reconvențională formulată de GDB, a admis excepția autorității lucrului judecat raportat la sentința civilă nr. 6573/1991 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 321/R/2007 a Tribunalului Brașov în privința capetelor de cerere din acțiunea reconvențională ce privesc calitatea de moștenitori ai defunctului GP, componența masei succesorale rămasă de pe urma acestui defunct, și obiectul donației nr. 1605/24.02.1982 și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 857/24.06.1992 emis de Notariatul de Stat Brașov. Totodată, instanța a constatat nulitatea titlurilor de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 și a respins cererea pârâtului reclamant reconvențional GDB de anulare a actelor de vânzare cumpărare înscrise în CF (…),(…), 12900, (…),(…) subsecvente emiterii titlurilor de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 Brașov.

Această soluție a fost argumentată astfel:

Prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moștenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha de teren.

Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 modificată, nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocată de oricare persoană ce justifică un interes legitim.

Pentru a analiza existența unui interes legitim al reclamantului în a cere constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate în discuție instanța a analizat în prealabil vocația reclamantului de a beneficia de reconstituirea unui drept de proprietate în prezent, în temeiul legilor fondului funciar.

Pentru această instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care această reconstituire a dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor îndreptățite (art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).

Mai mult, cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate formulate în baza legilor fondului funciar au fost supuse unor termene, sub sancțiunea decăderii din drepturi, un ultim astfel de termen fiind cel prevăzut de art. 3 al titlului IV din Legea nr. 247/2005 care a stabilit termen de depunere a cererii de reconstituire un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului respective. Legea 247/2005 a intrat în vigoare la 27.07.2005, astfel că, termenul limită de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat la 27.09.2005, deci cu mult înainte ca reclamantul să formuleze prezenta acțiune prin care a cerut reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate ce a aparținut antecesorului său.

În concluzie, a stabilit instanța, reclamantul este decăzut din dreptul de reconstituire a proprietății de pe urma antecesorului sau, astfel că nu poate invoca un interes legitim și actual pentru a avea calitatea de a cerere constatarea nulității titlurilor de proprietate 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov, întrucât acest demers ar fi lipsit de eficiență juridică deoarece nu dă reclamantului posibilitatea valorificării dreptului pretins.

Cererea reclamantului de emitere a noi titluri de proprietate a fost respinsă întrucât s-a reținut că reclamantul nu a formulat cerere de retrocedare a acestor terenuri în temeiul legilor fondului funciar și în termenele acordate de aceste legi.

Cu privire la cererea din acțiunea reconvențională privind anularea titlurilor de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov, formulată de GDB, instanța a constatat că acesta este moștenitor al defunctului GP, fapt statuat prin sentința civilă nr. 6913/1991 a judecătoriei Brașov și că la dosar se găsește copia registrului de cereri în care este înregistrată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului GP, formulată de acest reclamant reconvențional, sub nr. 5946/21.02.1991, registru în care se constată că numele reclamantului reconvențional a fost înregistrat greșit Gheorghescu în loc de Gheorghiese, eroare evidentă, luând în considerare că inițiala B și prescurtarea D-tru corespund prenumelor reclamantului reconvențional, ca și adresa acestuia, (…) edificatoare fiind și situația că grafia numelui de familie a fraților G a suferit modificări, aceștia deși au același tată fiind înregistrați ca Gheorghescu, Gheorghese, Gheorghiese.

Instanța a apreciat că de asemenea, relevant este și faptul că GDB apare menționat și în tabelul cu propuneri de atribuire întocmit de comisia locală Râșnov (fila 147 dosar), alături de mama sa GME, ca beneficiar al dreptului de reconstituire după defunctului GP.

Or, la emiterea titlurilor de proprietate pentru terenurile reconstituite de pe urma defunctului GP, GDB nu a fost menționat printre beneficiarii dreptului la reconstituire, fapt care atrage nulitatea acestor titluri.

În consecință, a reținut instanța, cererea de anulare a titlurilor de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov se impune să fie admisă.

În ce privește cererea reclamantului reconvențional GDB de a se anula actele de înstrăinare a terenurilor din titlurile de proprietate anulate, instanța a constatat că această cerere este neîntemeiată deoarece din interpretarea dispozițiilor art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 (modificată) rezultă că singura reparație de care poate beneficia persoana care este beneficiarul terenului atribuit altei persoane printr-un titlu constatat nul, teren care a fost înstrăinat prin vânzare, este prețul actualizat cu care a fost vândut terenul, obținut de la vânzător, astfel că prin interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale rezultă că nu se poate anula vânzarea pe motivul că vânzătorul nu era proprietarul bunului vândut.

În ceea ce privește cererea lui GDB de a se anula certificatele de moștenitor instanța a apreciat-o ca întemeiată întrucât cele două certificate privesc succesiunea defunctului GP, față de care prin sentința civilă nr. 6913/1991 a Judecătoriei Brașov s-a reținut calitatea de moștenitor acceptant a lui GDB fără ca în cele două certificate să fie trecut și acest moștenitor în categoria moștenitorilor acceptanți ai succesiunii defunctului.

Această sentința a fost recurată, iar prin decizia civilă nr. 165/R/10.02.2012, Tribunalul Brașov a admis cererea de recurs formulată de recurentele GNME, GNC și AGO, precum și cererea de recurs formulată de recurentul GBD, împotriva sentinței civile nr. 267/24.02.2010, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Zărnești.

Această decizie a fost întemeiată pe următoarele considerente:

Referitor la recurs formulat de GME, GNC și AGO, s-a reținut că art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede în mod expres faptul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face la cerere și că din probele administrate în cauză, nu rezultă în mod indubitabil împrejurarea că intimatul GBD ar fi formulat în anul 1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut antecesorului părților GP. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Registrul de evidență a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 18/1991, (filele 245 - 246, 269 - 271 și 296 -305), s-a reținut că rezultă în mod cert împrejurarea că recurenta GME a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut defunctului GP, însă, în ceea ce îl privește pe intimatul GBD, din analiza acelorași înscrisuri s-a reținut că rezultă că a formulat cerere de reconstituire o persoană cu numele GBD -str. (…), fără a se putea stabili cu certitudine dacă este una și aceeași persoană cu intimatul.

De asemenea, s-a reținut că la fila 247 din dosar, s-a depus un înscris, aparent emis de către Comisia Locală Râșnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care conține o propunerea a reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul GP, în favoarea recurentei GME împreună cu fiul D- aparent a fi vorba de intimat.

În raport cu această situație, pentru a nu exista nici un dubiu, iar instanța să fie pe deplin edificată cu privire la depunerea sau nu de către intimatul GBD a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul său GP, în vederea justificării interesului în desființarea celor două titluri de proprietate contestate - în speță, instanța de casare a apreciat că se impune completarea probelor administrate în cauză, respectiv depunerea cererii înregistrate în Registrul de evidență a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 18/1991 sub nr. 5946 din 21.02.1991, anexele și procesele verbale întocmite de Comisia Locală Râșnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 29 din H.G. nr. 131/1991, respectiv întreaga documentație care a stat la baza emiteri titlurilor de proprietate contestate.

De asemenea, cu privire la același aspect, instanța de casare a apreciat că se impune a fi administrată proba cu interogatoriul intimatei Comisia Locală Râșnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și eventual proba testimonială, respectiv ascultarea ca martor a persoanei care a efectuat consemnările în Registrul de evidență a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 18/1991.

În ceea ce privește incidența în speță a art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, acest aspect ar urma să fie analizat în cadrul cercetării recursului intimatului - recurent GBD.

Referitor la critica recurenților cu privire la menționarea eronată în dispozitivul sentinței recurate a terenului înscris în C.F. (…), instanța de recurs a constatat că prima instanță a respins cererea intimatului - recurent privind anularea contractului de vânzare - cumpărare înscris în această carte funciară, însă pentru a se stabili dacă referirea la această carte funciară a fost eronată sau nu, se impun de asemenea administrarea unor înscrisuri noi respectiv depunerea la dosar a copiei C.F. (…) și a contractului de vânzare - cumpărare în baza căruia intimata GNC a dobândit imobilul din această carte funciară, pentru că instanța să se stabilească dacă imobilul teren din respectiva carte funciară provine sau nu din terenurile evidențiate în titlurile de proprietate contestate.

Potrivit art. 85 alin. 1 teza a ÎI a din Legea nr. 36/1995 certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.

Având în vedere faptul că Certificatul de moștenitor nr. 857 din 24.06.1992 eliberat de Notariatul de Stat al Județului Brașov, este contrar dispozitivului sentinței civile nr. 6573 pronunțată de Judecătoria Brașov la data de 05.09.1991, în dosarul nr. 4533/1991, prima instanță în mod corect a dispus anularea respectivului certificat de moștenitor, având în vedere și prevederile art. 85 alin 1 teze I din Legea nr. 36/1995.

Relativ la cererea de recurs formulată de recurentul GBD, instanța de recurs a reținut că, în conformitate cu disp. art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Instanța de recurs a stabilit că prima instanță în mod eronat a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, în primul rând pentru că în speță nu au existat înstrăinării succesive, ci o singură înstrăinare de la intimata GME către ceilalți intimați, iar în doilea rând aplicabilitatea acestor dispoziții îl vizează numai pe vânzătorul titular al dreptului de proprietate din titlu contestat, în situația în care actul de vânzare - cumpărare nu este desființat pentru cauză ilicită, fraudă la lege, terții dobânditori fiind considerați cumpărători de bună - credință. Or, în speța dedusă, prima instanță, pe lângă faptul că trebuia să stabilească care sunt contractele a căror desființare se solicită, trebuia să procedeze la administrare de probe, respectiv înscrisuri, interogatorii părții contractante și eventual martori, pentru a se stabili dacă înstrăinările de terenuri dobândite de intimata GME prin titlurile contestate nu s-au întemeiat pe o cauză ilicită, având în vedere calitate părților din contractele de vânzare - cumpărare și data întocmirii acestora.

De altfel, s-a apreciat că prima instanță nu a procedat nici la administrarea tuturor probelor încuviințate prin încheierea de ședință de la termenul de judecată de la data de 07.03.2007, iar interogatoriile luate părților nu au vizat chestiunile esențiale ale speței.

În acest context, având în vedere considerentele expuse, dar și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 teza a III a Codului de procedura civilă, în forma existentă la data formulării cererii de recurs, cererile de recurs formulate de recurenții GME, GNC și AGO, precum și de recurentul GBD, împotriva sentinței civile nr. 267, pronunțată de Judecătoria Zărnești, la data de 24.02.2010, în dosarul civil nr. 1382/338/2010, a fost admisă, iar pe cale de consecință, hotărârea recurată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de casare a statuat că în rejudecare prima instanță să procedeze la completarea probatoriului, conform celor arătate în considerentele deciziei, urmând ca pe baza probelor administrate în primul ciclu procesual și a celor care vor fi administrate, să pronunțe o hotărâre legală și temeinică, urmând ca în raport cu soluția care se va da în speță, instanța să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cauză.

Instanța de rejudecare a reținut și a avut în vedere că în speța nu au fost atacate aspectele legate de soluționarea de către prima instanța a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamantului și a reclamantului reconvențional de constatare a calității de moștenitori după defunctul GP și a masei succesorale rămase după acesta.

Pe de altă parte, față de îndrumările instanței de recurs, instanța de rejudecare a administrat proba cu înscrisuri (actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafața de 5.000 mp. - teren arabil, situat în tarlaua 37, parcela (…) și respectiv nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiași pârâte suprafața de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla 37, parcela (…)și pășune în suprafața de 2,9 ha, teren identificat sub tarla (…), parcela (…); actul care au stat la baza înscrierii în CF (…) Râșnov nr. cad (…) (cad 1192) arabil de 8.400 mp., respectiv contractul de vânzare-campare autentificat sub numărul 1597/14.07.2004 prin care DM în calitate de vânzătoare vinde pârâtei GNC în calitate de cumpărătoare tarlaua (…) parcela cu nr. (…) - arabil de 8.400 mp. din Titlul de proprietate nr. 31550/06.05.2004 eliberat pe numele vânzătoarei), cu interogatoriul Comisiei locale Râșnov de aplicare a legilor fondului funciar (din care s-a reținut că a rezultat că în registrul special cu cererile formulate în baza legii 18/1991 este înregistrata cererea cu nr. 5946/21.02.1991 cu numele GBD, însă cererea respectivă nu se regăsește în arhiva UAT Râșnov (fila 88 dosar rejudecare) și că nu se cunoaște persoana care a făcut înscrierile în registru), proba cu interogatoriile pârâtelor GNC și AGO, proba testimoniala cu martorii GA și PM.

Instanța de rejudecare a reținut că în speța, contractele a căror anulare se cere prin cererea reconvenționala sunt contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 916/08.05.2003 de către BNP CN dintre pârâta GME - vânzătoare și pârâta GNC- cumpărătoare având ca obiect tarla 37, parcela (…) arabil de 6.000 mp. și tarla (…) parcela (…) - pășune 29.000 mp., rezultate din TP nr. 32379/17.03.2003 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 917/08.05.2003 de către BNP CN dintre pârâta GME - vânzătoare și pârâta AGO - cumpărătoare având ca obiect tarla 37, parcela (…) arabil de 10.000 mp. și tarla 37 parcela (…) - arabil de 5.000 mp. rezultate din TP nr. 32379 /17.03.2003 și TP 169/01.02.1996 (filele 48 - 53 dosar tribunal).

Din întreg probatoriul administrat instanța de rejudecare a reținut că singura persoană care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 după defunctul GP este pârâta GME și că prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov, s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moștenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha de teren.

Din probele administrate instanța de rejudecare a reținut că nu rezultă că reclamantul GI a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care această reconstituire a dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor îndreptățite (art. 8 alin 3 din Legea nr. 18/1991). În ceea ce îl privește pe reclamantul reconvențional, instanța de rejudecare a reținut că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și, mai mult, acesta nu a înțeles să atace Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 37 dosar rejudecare) care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate atacate. Or, a apreciat instanța de rejudecare, conform art. 3 alin. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, modificat prin Hotărârile Guvernului nr. 46/1992 și nr. 311/1992, în vigoare la data emiterii hotărârii comisiei județene, cererea, împreuna cu actele doveditoare, se depun la Consiliul local în a cărui raza teritorială este situat terenul, înăuntrul termenului prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii comisiei județene, se prevede în art. 11 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la data la care a luat cunoștința de soluția data de comisia județeana.

De asemenea, instanța de rejudecare a mai reținut dispozițiile HG nr. 890/2005 - Regulamentul de funcționare al comisiilor de fond funciar, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit cu care comisia locală este comisie administrativă, iar comisia județeana este comisie administrativ jurisdicționala, atribuțiile jurisdicționale derivând din faptul că soluționează un litigiu ivit în procedura de aplicare a legilor fondului funciar, astfel cum impun și articolele 51 -53 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Reclamantul reconvențional trebuia să investească, în termen legal, de 30 zile de la comunicarea soluției de respingere, instanța competența, pentru ca aceasta să se pronunțe în procedura contencioasă contradictorie, conform art. 53 în Legea nr. 18/1991, republicată. Fiind o procedură specială, derogatorie, reclamantul trebuia să respecte întocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate și să conteste actele emise în condițiile precis

determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect, inițial, stabilirea întinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate și, în subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.

Instanța de rejudecare a constatat în cauză, că termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depășit și că, în aceste condiții este evident că cererea a fost formulată cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut în mod imperativ de lege.

Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de rejudecare a respins atât cererea principală cât și cererea reconvenționala, iar, față de disp. art. 274 Cod procedura civilă, l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtelor GNME, GNC și AGO suma de 1.476 lei, reprezentând jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de pârâte în primul ciclu procesual, acesta neatacând prima sentința, iar pe reclamantul reconvențional l-a obligat la plata sumei de 4.187 lei cheltuieli de judecată către pârâtele GNME, GNC și AGO, reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum), cât și în recurs și în rejudecare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional GBD, solicitând admiterea acestuia și în urma rejudecării, admiterea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că instanța de casare a apreciat că în ceea ce-l privește pe intimatul GBD din analiza înscrisurilor rezultă se poate reține doar că a formulat cerere de reconstituire o persoană cu numele GBD - (…), fără a se putea stabili cu certitudine dacă este una și aceeași persoană cu intimatul, reținând totodată că la fila 247 din dosar s-a depus un înscris, aparent emis de către Comisia Locală Râșnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, care conține o propunere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul GP în favoarea recurentei GME împreuna cu fiul D - aparent a fi vorba de intimat.

În acest context, a arătat recurentul, și pentru a nu exista niciun dubiu, iar instanța să fie pe deplin edificată cu privire la depunerea sau nu de către intimatul GBD a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul sau GP, în vederea justificării interesului în desființarea celor două titluri de proprietate contestate. se impune completarea probelor administrare, respectiv depunerea cererii înregistrate la Registrul de evidență a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 18/1991, anexele și procesele verbale întocmite de Comisia Locală Râșnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate contestate.

Recurentul a arătat că, privitor la același aspect, se impune a fi administrată proba cu interogatoriul intimatei Comisia Locală Râșnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor și eventual proba testimonială, respectiv ascultarea ca martor a persoanei care a efectuat consemnările în registrul de evidență a cererilor formulate.

Recurentul a arătat că este important să fie avută în vedere împrejurarea că se afla în situația în care deși a formulat în termenul legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, nici până în prezent nu a primit și nu s-a emis nicio hotărâre de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care cererea formulată de acesta să fi fost respinsă, iar Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a vizat strict modalitatea de soluționare a cererii de reconstituire formulată de mama sa GME, persoana care nu fusese menționata inițial în cadrul anexei nr. 19.

Reclamantul a arătat că acesta a și fost motivul pentru care a formulat plângere împotriva hotărârii de reconstituire căci aceasta nu fusese menționata ca persoana îndreptățită la reconstituire.

S-a arătat că textul din cadrul anexei nr. l9, anexa completată ca urmare a admiterii contestației formulate de pârâta GME nu lasă loc de interpretări. În anexa nr. 19 poziția nr. 80 se menționează "solicită reconstituirea dreptului de proprietate după soțul decedat GP în nume propriu, împreuna cu fiul D. În anexa nr. 19 poz. 78 se menționează după autorul decedat Petru cu drept de moștenire D pentru suprafața totală de 5 ha conform registrelor agricole.

Mențiunea importantă realizată va fi trecută la aceeași poziție "respectiv Măria Elvira ca soție supraviețuitoare a autorului";.

Recurentul a arătat că aceste mențiuni arată că cererea sa de reconstituire fusese admisă, fiind trecut în anexa 19 poz. 78 urmând să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha, în timp ce cea care a trebuit să urmeze calea administrativă descrisă în detaliu de instanța de rejudecare a fost tocmai pârâta GME, căci cererea să nu a fost admisă.

Recurentul a arătat că din conținutul textului rezultă indubitabil faptul că inițial a fost singur menționat ca și persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate "în calitate de fiu iar ca efect al admiterii contestației s-a dispus includerea la aceeași poziție și a pârâtei GME în calitatea sa de soție supraviețuitoare. Ca atare, cererea mea de reconstituire a fost admisă, fiind în situația în care nu este emisă nicio hotărâre de respingere a solicitării sale de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru a putea urma procedura administrativă indicată de instanță în cuprinsul motivării hotărârii.

Așa fiind, arată recurentul, nu avea cum să investească instanța în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea soluției atât timp cât nu i-a fost comunicată nicio soluție de respingere a cererii de reconstituire, dimpotrivă, acesta fiind inclus în anexa nr. 19 la poz. 78, ca fiind admisă cererea de reconstituire formulată pentru întreaga suprafața de 5 ha.

Textele de lege invocate de instanță cât și procedurile administrativă și contencioasă pe larg expuse de instanță își aveau aplicabilitate în condițiile în care oricare dintre cele două Comisii de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cea locală sau cea județeană, ar fi soluționat cererea sa și ar fi dispus asupra acesteia, respingând-o.

Recurentul a arătat că nu există nicio dovadă care să ateste că a fost emisă o hotărâre de respingere de către Comisia Locală Râșnov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau de către Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și cu atâta mai puțin nu există nicio dovadă care să ateste faptul că această hotărâre ar fi fost comunicată către acesta pentru a putea avea deschisă calea administrativă învederata de instanța.

Recurentul a arătat că dacă pârâtele ar fi fost în măsura să demonstreze că au soluționat în mod negativ cererea de reconstituire formulată în termen legal stabilit de legea specială și mai mult decât atât, ar fi fost depusă dovada comunicării acestei hotărâri, soluția instanței era corectă și argumentele aduse în respingerea cererii reconvenționale puteau fi apreciate ca fiind întemeiate.

Recurentul a arătat că cererea reconvenționala formulată în prezenta cauză are ca și obiect verificarea de către instanța de judecată a condițiilor în care s-a dispus emiterea Titlului de Proprietate asupra terenurilor care au aparținut autorului lui, calitatea de persoana îndreptățită la reconstituire atât a pârâtei GME cât și a sa, căci îndeplinea în egală măsura condițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 pentru a fi înscris în Titlul de Proprietate ce s-a emis în mod eronat numai în favoarea pârâtei GME în condițiile în care cererea sa a fost admisă.

S-a arătat că prin cererea reconvenționala nu a pus în discuție legalitatea emiterii Hotărârii nr. 55/18.09.1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 căci această hotărâre nu a avut ca obiect modalitatea de soluționare a cererii sale de reconstituire, ci această a soluționat contestația formulată de mama sa, GM, cererea acesteia nefiind admisă inițial.

Recurentul a arătat că este evident că instanța de fond a soluționat cererea reconvențională pe excepție apreciind că a fost formulată cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut de lege și stabilind că cererea este tardiv formulată. Analizând întreg materialul probatoriu administrat cât și consemnările încheierilor de ședința din dosarul format în soluționarea cauzei în rejudecare se observă însă că niciodată nu a fost pusă în discuție excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și cu atât mai puțin nu au fost solicitate relații de la Comisiile de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de reconstituire formulată de recurent sau de existența și comunicarea vreunui act administrativ dispus de aceste comisii în soluționarea cererii de reconstituire cu care au fost investite aceste comisii.

Recurentul a arătat că astfel, fără a se fi pus în discuție vreodată această excepție, fără ca aceasta să fi fost discutată în condiții de contradictorialitate, instanța pur și simplu a respins cererea reconvenționala ca fiind tardiv formulată.

În opinia recurentului această soluție este nelegală pentru cele anterior expuse.

Recurentul a arătat că a fost singurul care a demonstrat că suntem în prezența unei simple erori de redactare, o simplă eroare cu privire la scrierea numelui, cererea formulată de acesta fiind realizată în termenul de fapt de lege, iar răspunsul la interogatoriul formulat de Comisia Locală Râșnov vine să confirme cele arătate de recurent, la întrebările exprese legate de existența unei alte persoane care să fi depus cerere de reconstituire, această pârâtă recunoscând că a înregistrat cererea formulată cu adresa de domiciliu indicată de recurent. În cadrul răspunsurilor date pârâta Comisia Locală Râșnov nu face nicio referire despre faptul că cererea este adresa de o altă persoană, de o solicitare de reconstituire vizând alte persoane îndreptățite la reconstituire sau de alte terenuri.

Recurentul a arătat că, din coroborarea acestor probe rezultă cert faptul că pârâta GME nu a fost singura care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 și că recurentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 21.02.1991 cu patru zile înainte ca pârâta GME să depună cererea de reconstituire.

În ceea ce privește temeinicia cererii reconvenționale, recurentul a arătat că, demonstrând că a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și mai mult, că cererea sa a fost admisă fiind inclus la poz. 78 din anexa 19 ca persoana îndreptățita la reconstituire cu suprafața de 5 ha., iar pe de altă parte, că pârâtele nu au fost în măsura să demonstreze bună lor credința la încheierea contractelor, acestea fiind în conivență cu pârâta reconvenționala GME, cu singurul scop de scoaterea a acestor bunuri din patrimoniul pârâtei, este evident că în cauza suntem în situația în care este nul nu numai actul inițial ci și actele subsecvente, aplicabil fiind principiul resolution jure dantis resolvitur jus accipiens.

Recurentul a arătat că suntem în speța în situația în care a demonstrat că vânzătoarea nu putea transmite dreptul prin constatarea nulității titlurilor de proprietate care au stat la baza intabulării sale în cartea funciară și nici subdobânditorii nu pot dobândi mai mult, pârâții din prezența cauza neputându-se apară invocând buna-credința la încheierea acestor acte translative de proprietate pentru că acestea au cunoscut situația juridică a titlurilor de proprietate, urmărind înlăturarea recurentului de la dobândirea acestui bun.

Ca și consecință a constatării nulității titlurilor de proprietate este obligatorie repunerea părților în situația anterioară, 1a situația în care aceste acte nu ar fi fost încheiate. Ca și regulă a reparării prejudiciului cauzat prin actele asupra cărora s-a dispus nulitatea lor, este reparația în natură. Niciuna dintre excepțiile stabilite de literatură și practica judiciară, de la această regulă nu este aplicabilă în cauză. Prin prisma acestor probe și interpretând dispozițiile legale, recurentul a apreciat că soluția pronunțata de către instanța de fond este criticabila, soluția care se impune fiind de admitere în tot a cererii reconvenționale.

Recurentul a arătat că ne aflăm în situația aplicabilității dispozițiilor art. 304 ind. l Cod procedura civilă, recursul vizând o sentința ce nu poate fi atacată cu apel și dobândind astfel caracter devolutiv, urmând ca recursul să vizeze aspecte atât asupra legalității hotărârii cât și sub aspect al temeiniciei acesteia.

Recurentul a arătat că i s-a adus la cunoștința de existența titlurilor de proprietate numai după introducerea acțiunii în instanța, în anul 2006, acesta fiind și momentul la care a formulat cererea reconvenționala.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a arătat că instanța a dispus obligarea sa să plătească suma de 4.187 de lei cheltuieli de judecată reprezentant onorariu avocat și taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum) cât și în recurs și la rejudecare, deși pârâtele nu au justificat aceste cheltuieli.

S-a arătat că pârâtele nu au achitat taxe de timbru în fața instanței de fond deoarece acestea nu au avut pretenții proprii pentru a fi obligate la plata unor taxe de timbru, iar în fața instanței de recurs acestea au achitat cu titlu de taxe de timbru suma de aprox 10 lei.

Cu privire la cuantumul onorariului de avocat întreaga sumă achitată atât în fața instanței de fond, instanței de recurs și cu ocazia rejudecării, acesta a fost în valoare de 5.648 de lei.

Astfel dacă instanța avea în vedere cheltuielile efectuate de părți pe etape și a apreciat că reclamantul GI va suporta numai jumătate din valoarea cheltuielilor făcute în fața instanței de fond, acesta urma să fie obligat la suma de 1.952 de lei și nu la suma de 1.476 cât instanța a stabilit. Așa fiind, suma de 1.952 de lei reprezentând jumătate din valoarea cheltuielilor urma să fie suportată de recurent, iar în condițiile în care cererea reconvenționala a fost admisă în parte nu putea fi obligat la plata acestei sume.

În ceea ce privește cheltuielile din recurs, instanța de recurs a admis atât recursul formulat de recurentul GD cât și recursul formulat de pârâtele GME s.a.

Fiind admise ambele recursuri sumele suportate de parți în fața instanței de recurs urmau să rămână în sarcina fiecărei parți.

Intimatele GME, GNC și AGO au formulat întâmpinare (fila 23) solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea acestei poziții procesuale, intimatele au arătat în esența că soluția instanței de fond este temeinică și legală, câta vreme recurentul însuși a recunoscut că niciodată nu s-a emis pe numele sau o hotărâre de admitere a cererii sale de reconstituire numai pretins formulată și câta vreme niciodată acesta nu a atacat această lipsă de răspuns.

Intimatele au arătat că nu poate fi vorba despre reaua lor credința la încheierea contractelor de vânzare cumpărare, intervenite cu mult înainte de formularea de către recurent a cererii reconvenționale, vânzarea având la baza acte de proprietate necontestate în tot acest timp de recurent care a ales să stea în pasivitate ani întregi fără să manifeste interes pentru bunurile în prezent vizate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

În mod corect a reținut instanța de fond, de rejudecare, că în speța nu au fost atacate aspectele legate de soluționarea de către prima instanța a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamantului și a reclamantului reconvențional de constatare a calității de moștenitori după defunctul GP și a masei succesorale rămase după acesta.

Instanța de rejudecare a reținut că singura persoană care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 după defunctul GP este pârâta GME și că prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 și 32379/2003 emise de Comisia Județeană Brașov, s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moștenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5 ha de teren.

În ceea ce privește cererea pretins formulată de către reclamantul reconvențional, instanța de rejudecare a reținut că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și, mai mult, acesta nu a înțeles să atace Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 37 dosar rejudecare) care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate atacate. Or, a apreciat instanța de rejudecare, conform art. 3 alin. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, modificat prin Hotărârile Guvernului nr. 46/1992 și nr. 311/1992, în vigoare la data emiterii hotărârii comisiei județene, cererea, împreuna cu actele doveditoare, se depun la Consiliul local în a cărui raza teritorială este situat terenul, înăuntrul termenului prevăzut de lege.

Instanța de rejudecare a stabilit că reclamantul reconvențional trebuia să investească, în termen legal, de 30 zile de la comunicarea soluției de respingere, instanța competentă, pentru ca aceasta să se pronunțe în procedura contencioasă contradictorie, conform art. 53 în Legea nr. 18/1991, republicată. Fiind o procedură specială, derogatorie, reclamantul trebuia să respecte întocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate și să conteste actele emise în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect, inițial, stabilirea întinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate și, în subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.

Recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional se întemeiază pe critica adusă acestor rețineri, restul solicitărilor acestuia venind pe cale de consecința.

Însuși recurentul a arătat în motivele sale că nu există nicio dovadă care să ateste că a fost emisă o hotărâre de respingere de către Comisia Locală Râșnov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau de către Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și cu atâta mai puțin nu există nicio dovadă care să ateste faptul că această hotărâre ar fi fost comunicată către acesta pentru a putea avea deschisă calea administrativă învederată de instanță și că dacă pârâtele ar fi fost în măsură să demonstreze că au soluționat în mod negativ cererea sa de reconstituire formulată în termen legal stabilit de legea specială și mai mult decât atât, ar fi fost depusă dovada comunicării acestei hotărâri, soluția instanței era corectă și argumentele aduse în respingerea cererii reconvenționale puteau fi apreciate ca fiind întemeiate.

Ceea ce omite însă recurentul din analiza sa, sunt dispozițiile art. IV din Legea nr. 169/1997, intrată în vigoare la data de 25 iulie 2005, potrivit cu care "(1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței legi";.

Drept urmare, invocând lipsa unui răspuns cert la cerere de reconstituire pe care pretinde că a formulat-o, recurentul trebuia să procedeze măcar în ultimă instanță în conformitate cu dispozițiile mai sus redate, aplicabile inclusiv persoanelor aflate în situația reclamată de acesta, respectiv lipsa unui răspuns față de cererea de reconstituire formulată.

Or, recurentul pârât reclamant reconvențional nu a făcut acest lucru, motiv pentru care, intradevar, demersul său la acest moment nu mai poate fi primit.

Acesta nu poate invoca faptul că lipsa unui răspuns trebuie să fie asimilată unui răspuns cert favorabil, câta vreme legea i-a pus la dispoziție un nou termen pentru a reitera cererea la care nu a primit un răspuns și despre care afirmă că a formulat-o.

Pasivitatea recurentului și faptul că acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale, în sensul de a reitera cererea la care nu a primit răspuns, îl poziționeze pe acesta în situația celui care nu a formulat nicio cerere sau în poziția celui a cărui cererea a fost respinsă, iar acesta nu a atacat soluția de respingere în termenul legal prevăzut de lege.

Drept urmare, în acest context, tribunalul constată că toată critica recurentului rămâne lipsită de fundament, câtă vreme aceasta se întemeiază pe premisa că cererea de reconstituire i-ar fi fost admisă implicit, susținere care însă nu poate fi primită având în vedere cele mai sus expuse.

Pentru aceste motive și având în vedere că nici critica legată de maniera în care instanța de rejudecare a stabilit obligația de plată a cheltuielilor de judecată (dovada acestora fiind făcută prin chitanțele privind onorariile avocațiale depuse în cauză) nu este întemeiata, recursul urmează să fie respins în totalitate că nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedura civilă, sentința atacată urmând să fie păstrata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant reconvențional GBD, împotriva sentinței civile nr. 175 din 18.02.2014 pronunțata în cauza de Judecătoria Zărnești, pe care o menține.

IREVOCABILA

Pronunțata în ședința publică azi, 18.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(…) (…) (…)

delegată la Curtea de Apel Brașov și

pentru care semnează Președintele instanței,

judecător ANM

GREFIER

(…)

RedCDP/2ex./04.2015.

Judecător fond (…)

← Acţiune în despăgubiri sub forma drepturilor de natură...		Rezoluţiune vânzare-cumpărare autentică, partaj cu stabilire... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza legilor fondului funciar, de către un singur moştenitor al defunctului deposedat. consecinţe juridice asupra dreptului celorlalţi moştenitori