Pensia de întreţinere. Norma de hrană. Venit care nu se include în cuantumul avut în vedere la calcularea pensiei de întreţinere

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 272/A din data de 11.06.2015

Tribunalul apreciază că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.529 alin.2 din Noul Cod Civil, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, în venitul lunar net nu trebuie inclusă și norma de hrană acordată potrivit O.G. nr. 26/1994.

Potrivit art.4 pct.4 din O.G. nr.26/1994 "cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.

La stabilirea mijloacelor debitorului întreținerii, potrivit art.527 alin.2 cod civil se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora. Așadar trebuie avute în vedere toate posibilitățile materiale ale debitorului, atât mijloacele cu caracter periodic, cum sunt veniturile din muncă și orice alte sume care se plătesc în temeiul raportului de muncă și care au caracter de continuitate, mijloacele cu caracter de continuitate asimilate veniturilor din muncă, precum și alte mijloace.

După cum a statuat fostul Tribunal Suprem prin decizia de îndrumare nr. 14/23 mai 1963, scopul sumelor de bani care se acordă cu titlu de sporuri pentru condițiile deosebite în care se prestează munca este "de a da posibilitate materială angajaților să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiții speciale" și, de aceea, "în vederea asigurării depline a protecției angajatului debitor al întreținerii, este necesar ca sporul să rămână în întregime destinat afectației sale". S-a reținut, în acest sens, că "dacă, în vederea stabilirii pensiei de întreținere s-ar include în câștigul din muncă și sporul pentru condiții deosebite de muncă, ar însemna să nu se țină seama de scopul urmărit de lege, ceea ce ar duce la micșorarea posibilității de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiții, aceasta fiind și împotriva intereselor creditorului întreținerii".

Or, dreptul la hrană gratuită este acordat tocmai în considerarea condițiilor de muncă, a activității pe care o desfășoară beneficiarii lui, scopul acestui drept fiind acela de a-l proteja pe angajat, iar norma de hrană, echivalentul bănesc al acestui drept reprezintă o sumă cu afectație/destinație specială, neputând fi inclus în veniturile nete ale debitorului.

De altfel, art.409 alin.7 din vechiul cod de procedură civilă, prevede că nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii.

Totodată se poate observa că O.G. nr.26/1994 prevede dreptul persoanelor enumerate la art.1, pe timp de pace, la hrană gratuită, regula fiind, potrivit art.2 din același text de lege, acordarea acestui drept în natură și în subsidiar acordarea echivalentului bănesc, respectiv acordarea normei de hrană. Astfel, în situația în care s-ar acorda alimente/hrană și nu echivalentul bănesc/ norma de hrană, includerea echivalentului bănesc în venitul net nici nu ar fi luată în discuție.

Pe de altă parte, dacă s-ar reține că echivalentul bănesc al drepturilor analizate trebuie incluse în venitul lunar net, s-ar crea discriminare între cei care primesc hrana zilnică în alimente și cei care primesc echivalentul bănesc al acesteia, creându-se criterii diferite de stabilire a veniturilor și a cuantumului obligației de întreținere, în funcție de modul de acordare a dreptului, deși el este același.

Incluzând în venitul net lunar al pârâtului apelant în raport de care se calculează pensia de întreținere și norma de hrană prevăzută de O.G. nr.26/1994, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.527 Cod civil. ";

DECIZIA CIVILĂ NR.272/A/11.06.2015

Prin sentința civilă nr.61 din data de 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis cererea formulată de reclamantul N C A în contradictoriu cu pârâtul N C S, acesta fiind obligat să-i plătească reclamantului o pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta ca salariat al Ministerului Apărării Naționale, U.M. 02521 Baia Mare, avându-se în vedere inclusiv norma de hrană, începând cu data de 16 iulie 2014 și până la terminarea studiilor de către acesta, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către reclamant.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul N C A a solicitat obligarea tatălui N C-S la plata unei contribuții lunare privind cheltuielile de creștere, educare, învățătura si pregătire profesionala pe seama reclamantului N C-A cu titlu de pensie de întreținere, conform prevederilor legale in vigoare raportat la veniturile pe care acesta le realizează la locul de munca, începând cu data promovării prezentei acțiuni si pana la împlinirea vârstei de 26 ani de către reclamant sau noi dispoziții. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința civila nr. 3564/25.04.2014 pronunțata in dosar nr. 14433/182/2013 de către Judecătoria Baia Mare s-a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea lui la nivelul a 1/6 din venitul net realizat de acesta, începând cu data de 05 decembrie 2013 si pana la majorat sau noi dispoziții. Aceasta hotărâre judecătoreasca si-a încetat efectele, inclusiv sub aspectul considerentelor care au justificat soluția, odată cu ajungerea la majorat a reclamantului.

Reclamantul a menționat că a formulat acțiunea, având in vedere faptul că după ce a devenit major paratul a refuzat sa achite de buna voie pensia de întreținere, cu toate ca are cunoștința despre faptul ca se afla încă in continuarea studiilor.

In ceea ce privește nevoile reclamantului C-A, s-a solicitat sa fie avut in vedere faptul ca cerințele acestuia au crescut fata de cele existente la momentul stabilirii pensiei de întreținere, fiind in clasa a XI-a la Liceul Teoretic "Emil Racovita" din localitatea Baia Mare, conform adeverinței depuse la dosar. Având in vedere ca acesta urmează sa frecventeze clasa a XII-a, unde va întâmpina examenele finale, acesta are nevoie de ore suplimentare la matematica si la informatica cat si de alte costuri personale care au crescut odată cu vârsta acestuia.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii promovate de N C A învederând că prin sentința civila nr. 4511/7.08.2008, pronunțata in dosar nr. 4524/182/2008 a Judecătoriei Baia Mare minorii N C A si N I-A au fost încredințați spre creștere si educare mamei N L. el fiind obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama acestora, intr-un cuantum de cate 626 lei lunar.

În dosar nr. 14433/182/2013 cei doi copii au solicitat majorarea pensiei de întreținere. Instanța a dispus disjungerea cererilor lor, astfel că pentru reclamanta N I.-A, majora la momentul inițierii acțiunii, s-a format dosar nr.4189/182/2014 in care s-a pronunțat Sentința civila nr. 3565/25.04.2014, iar în dosarul inițial a rămas reclamant N C A.

Pârâtul a arătat că dosarul nr. 14433/182/2013 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 3565/25.04.2014 prin care s-a stabilit in sarcina sa, o contribuție lunara, in procentul prevăzut de lege, cu titlu de pensie de întreținere majorata, începând cu data promovării acțiunii si pana la majorat sau noi dispozițiuni. O noua cerere având același obiect sau scop, este si poate fi privita ca nefondata, in raport de doua împrejurări:

S-au schimbat esențial condițiile, veniturile si respectiv nevoile, iar aceasta intr-un termen rezonabil, s-au schimbat condițiile si normele in raport de care o astei de întreținere este datorata.

In raport de precedenta hotărâre, având același obiect si scop, pronunțata la 25.04.2014, prin aceasta acțiune, se pune in discuție stabilirea unei pensii de întreținere, fapt deja statuat in mod definitiv, prin Sentința nr. 3565/25.04.2014, prin care este determinat cuantumul, determinabil in procent de 1/6 din venitul net, nefiind solicitată majorarea sau schimbarea acestui procent, cererea este inadmisibilă, apreciindu-se ca, există o autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Pârâtul a susținut și că acțiunea este nefondata, cat timp criteriile ce au fost avute in vedere la pronunțarea hotărârii anterioare nu s-au schimbat si nici nu se puteau schimba pe parcursul timpului scurs de la pronunțarea vechii hotărâri si pana la promovarea acestei cereri.

Analizând cererea depusă judecății prin raportare la mijlocele de probă administrate și la normele juridice aplicabile, prima instanță a reținut că numita N L A și pârâtul s-au căsătorit la data de 11 mai 1991, din căsătoria acestora rezultând N I A, născută în anul 1992 și N C A, născut în anul 1996, conform certificatului de naștere de la fila 9. Prin sentința civilă nr. 4511 din 07 august 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul civil nr. 4524/182/2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre pârât și numita N L A, încredințarea celor doi copii rezultați din căsătoriei spre creștere și educare acesteia din urmă și obligarea pârâtului la plata sumei de 626 lei/lună cu titlu de pensie de întreținere stabilită în favoarea copiilor rezultați din căsătorie.

La stabilirea întinderii obligației de întreținere instanța a avut în vedere un venit net lunar în cuantum de 1880 de lei, instanța apreciind că în stabilirea cuantumului obligației de întreținere nu poate fi avută în vedere norma de hrană dat fiind caracterul acesteia de indemnizație cu destinație specială.

Cu privire la puterea de lucru judecat, prima instanță a apreciat că nu poate fi primit punct de vedere al pârâtului potrivit căruia nu se poate pronunța o nouă hotărâre prin care să fie obligat la plata unei pensii de întreținere, întrucât o asemenea hotărâre deja există, respectiv Sentința nr. 3564/25.04.2014, dată în dosarul nr. 14433/182/2014, reținând că respectiva hotărâre și-a încetat efectele la momentul la care reclamantul a împlinit vârsta de 18 ani, așa cum reiese și din dispozitivul acelei hotărâri : " ... și până la majoratul creditorului";, astfel că respectiva hotărâre nu poate avea niciun efect asupra soluționării prezentei cauze. Nu se poate reține că acea hotărâre ar produce efecte până la vârsta de 26 de ani a fiului, dacă acesta se află în continuarea studiilor, în mod automat, fără o altă intervenție a instanței prin care să se analizeze filiația, veniturile pârâtului și nevoile reclamantului.

De asemenea, pârâtul a invocat autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 3564/25.04.2014, dată în dosarul nr. 14433/182/2014, cu privire la câtimea pensiei ce poate fi stabilită în sarcina sa, precum și a veniturilor care se pot lua în calcul la stabilirea acesteia (mai concret, dacă norma de hrană intră sau nu în veniturile pe care instanța le are în vedere când calculează pensia), prin Sentința nr. 3564 reținând că norma de hrană nu se include în veniturile pârâtului.

Prima instanță a reținut că potrivit art. 430 alin. 1 C. proc. civ. ,,hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată";. Alineatul 2 al aceluiași articol statuează că ,,autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă";. Referitor la efectele pe care autoritatea de lucru judecat le produce, art. 431 C. proc. civ. statuează că ,,Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect (alin. 1). Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. (alin. 2)";

Rezultă din normele legale precizate că în sfera de cuprindere a excepției autorității de lucru judecat intră atât dispozitivul cât și considerentele care constituie temeiul justificativ al soluției adoptate de instanță. Raportat la efectele sale, autoritatea de lucru judecat se reflectă sub o componentă negativă, dirimantă ce conduce la ineficacitate unei noi acțiuni vizând aceleași părți, obiect și cauză; precum și sub un aspect pozitiv, achizitiv, ce îndrituiește partea să invoce în favoarea sa o chestiune litigioasă tranșată anterior, cu titlu definitiv, de o instanță de judecată, chiar în lipsa triplei identități, atunci când chestiunea litigioasă are legătură cu soluționarea noii cauze.

Efectul pozitiv-achizitiv al autorității de lucru judecat se manifestă în plan procesual sub forma unei prezumții cu privire la un anumit element legat de fondul raportului juridic litigios, prezumție prin care se demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase legate de raportul părților, fără posibilitatea de a se mai statua diferit. Astfel, spre deosebire de efectul negativ al autorității de lucru judecat, care conduce la ineficacitatea cererii introductive de instanță, prin efectul său dirimant, puterea de lucru judecat are valoarea doar a unei probe care se impune însă cu titlu imperativ instanței ulterior sesizate.

Raportând aspectele anterior enunțate la prezenta cauză, instanța reține că, de principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 499 alin. C. civ. părinții sunt obligații să dea întreținere doar copilului lor minor. În mod excepțional, conform alineatului 3 din același articol, copilul major este îndrituit la întreținere de la părinții săi atunci când acesta se află în continuarea studiilor, însă numai până la vârsta de 26 de ani.

Prin Sentința nr. 3564/25.04.2014, pârâtul a fost obligat să presteze întreținere majorată față de reclamant până la majoratul acestuia sau noi dispoziții. Așa fiind, instanța apreciază că această hotărârea și-a încetat efectele, inclusiv sub aspectul considerentelor care au justificat soluția, odată cu ajungerea la majorat a reclamantului. Prin ajungerea reclamantului la majorat a încetat raportul obligațional de întreținere existent între aceasta și pârât, iar stabilirea unei noi obligații de întreținere presupune analiza nu doar a relației de filiație ci și a condiției suplimentare impuse de art. 499 alin. 3 C. civ., constând în continuarea studiilor de către creditorul obligației de întreținere. În acest context, hotărârea anterioară, prin care s-a stabilit obligația de întreținere a pârâtului, nu poate avea nici măcar putere de lucru judecat în prezenta cauză. Așa cum s-a arătat, pentru a fi în prezența efectului achizitiv al autorității de lucru judecat trebuie ca o anumită chestiune litigioasă deja dezlegată să aibă legătură cu cererea nou formulată. Această legătură trebuie înțeleasă ca fiind una legată de fondul dreptului dedus judecății. Faptul că anterior o anumită instanță a stabilit că un anumit venit nu poate fi avut în vedere în stabilirea unei obligații de întreținere născută între părinte și copilul său minor nu se poate impune ulterior unei instanțe sesizată cu o cerere de stabilire a obligației de întreținere între același creditor, însă ajuns la majorat, și același debitor. Singură, identitatea de părți, în contextul unei alte cauze juridice a cererii și al unui alt obiect, nu justifică puterea de lucru judecat.

Instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea dreptului la întreținere a copilului major trebuie să analizeze raportul juridic dedus judecății făcând abstracție de alte hotărâri pronunțate pe durata minorității creditorului.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 499 alin. 3 C. civ., acesta aflându-se în continuarea studiilor și fiind sub 26 de ani (adeverința din care reiese că este elev în clasa a XII-a în anul școlar 2014-2015 fiind depusă la dosar).

Conform art. 529 alin. 2 C. civ., în cazul raportului juridic obligațional născut între copii și părinți, legiuitorul a stabilit o cotă maximală de 1/3 atunci când debitorul este ținut să presteze întreținere pentru doi creditori copii. Sub aspectul modalității de stabilire, raportat la prevederile art. 530 alin. 3 C. civ., pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net al debitorului.

În ceea ce privește nevoile reclamantului, instanța reține că acesta este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Emil Racoviță din Baia Mare. La costurile legate de necesitățile personale ale acestuia se adaugă și cheltuielile legate de pregătirea examenului de Bacalaureat, respectiv orele suplimentare necesare precum și materialele didactice.

Referitor la mijloacele pârâtului prima instanță a reținut că din adeverința de venit aflată la dosarul cauzei rezultă că acesta realizează un venit net lunar de 2766 lei, la care se adaugă o normă de hrană care oscilează între 744 și 720 lei. Pe lângă aceste venituri, pârâtul mai obține sume de bani și din închirierea unei locuințe, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 50.

Prima instanță a reținut totodată că patrimoniul pârâtului este grevat de un credit bancar de 7622 euro și a apreciat că norma de hrană este un venit periodic și constant acordat pârâtului de către angajator, astfel că trebuie inclusă în categoria veniturilor avute în vedere la stabilirea întinderii obligației de întreținere.

Așa fiind, prima instanță a admis acțiunea reclamantului obligându-l pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta ca salariat al Ministerului Apărării Naționale, U.M. 02521 Baia Mare, de la data formulării cererii, respectiv 16 iulie 2014 până la terminarea studiilor de către reclamant, dar cel târziu până la împlinirea de către acesta a vârstei de 26 ani.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N C S, solicitând în principal, admiterea apelului si anularea hotărârii apelate, cu reținerea excepțiilor invocate in fata instanței fondului, respectiv acelea de autoritate de lucru judecat, pe de o parte, si a lipsei de interes din partea reclamantului, pe de alta parte; iar în subsidiar, admiterea apelului si schimbarea in parte a hotărârii apelate, excluzând din baza de calcul a venitului net realizat ca salariat a normei de hrană, prevăzută de O.G. nr. 26/1994, cu cheltuieli de judecată la fond si apel.

În motivarea apelului, apelantul a învederat că în fata instanței de fond, a invocat excepția autorității de lucru judecat, precum si lipsa de interes in promovarea noii acțiuni la doar 2 luni după soluționarea cererii anterioare in care a fost pronunțata Sentința 3564/25.04.2014, dar aceste excepții au fost respinse.

Apelantul a învederat că nu este obligatoriu a se promova o acțiune nouă, distinctă, de stabilire a pensiei de întreținere, de către copilul ajuns major, dar aflat in continuarea studiilor, deoarece o hotărâre similara pronunțata anterior, deși cuprinde in dispozitiv mențiunea efectelor sale "pana la majorat sau noi dispozițiuni", își produce efecte si după împlinirea vârstei de 18 ani, condiționat tocmai de împrejurarea ca creditorul obligației se afla in continuarea studiilor.

Este necesara o noua hotărâre, "deci noi dispozițiuni", spre a se contura o noua situație juridica, tocmai pentru a înceta obligația sau, dimpotrivă, a majora obligația deja stabilita, după cum se poate solicita înlocuirea pensiei inițial stabilite intr-un cuantum fix, printr-o pensie ce s-ar stabili procentual din total venit net realizat de debitor.

Apelantul a opinat că există posibilitatea promovării unei asemenea cereri doar in ipoteza in care, cu de la sine putere, si fără intervenția vreunei instanțe competente, debitorul obligației si încetează in mod nejustificat prestația la care a fost obligat, condiție in care o noua acțiune este posibila, context in care s-ar rediscuta veniturile, precum si raporturile intre cele doua părți. Or, nu este cazul în speță cât timp obligația stabilita prin Sent. Civ. 3564/25.04.2014 a fost integral executată, paratul achitând lunar procentul stabilit de instanța de 1/6 pentru fiecare dintre cei doi copii, având in vedere ceea ce s-a reținut si stabilit drept venit net realizat prin cele doua hotărâri judecătorești, neexistând nicio suspiciune sau împrejurare care să ducă la concluzia intenției de a înceta achitarea pensiei de întreținere.

In raport de ultima subliniere, apelantul a apreciat că reclamantul nu are niciun interes obiectiv in promovarea acțiunii si in obținerea unei noi hotărâri judecătorești, pentru că, în raport de data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, nici condițiile cu privire la venitul net realizat de debitor, dar nici nevoile creditorului nu s-au modificat esențial, încât să impună modificarea cuantumului si criteriilor de determinare a venitului net realizat.

Astfel, a apreciat apelantul, este netemeinică susținerea instanței privind încetarea raportului obligațional de întreținere la majoratul copilului care se află în continuarea studiilor, această apreciere forțând litera legii și neglijând în totalitate spiritul ei.

Având în vedere faptul că la 06.06.2014, data când reclamantul a împlinit 18 ani, acesta urma cursurile liceale, fiind în semestrul II din clasa a XI-a, urmând ca din toamna anului 2014 să urmeze clasa a XII-a, nu se pune problema întreruperii studiilor după majorat, iar pârâtul nu a contestat niciodată continuarea raportului obligațional de întreținere prevăzut de alin 3 C.Civ., condiția continuării studiilor de către reclamant, fiind recunoscută, în fapt, prin neîntreruperea plății acestei obligații.

Apelantul a învederat că prin solicitarea de stabilire și nu de majorare a obligației de întreținere, reclamantul urmărește a schimba obiectul cererii de chemare în judecată, tocmai ca instanța să poată să se pronunțe asupra necesității impunerii unui nou raport de întreținere, inducându-se ideea falsă a încetării celui existent la majoratul reclamantului, deși se putea constata pe baza probelor depuse, continuarea efectelor acestuia și prin plata constantă a obligației cât și prin recunoașterea de către pârât a continuării studiilor de către reclamant, fără a se solicita vreun înscris ca dovadă.

S-a urmărit și obținut impunerea unei interpretări, nefondate și nelegale, în scopul creării posibilității respingerii excepției lucrului judecat în sentințele anterioare, privitor la neincluderea normei de hrană în baza de calcul a pensiei, iar o solicitare de majorare a întreținerii a fost soluționată prin Sentința 3565 din 25.04.2014, care a rămas definitivă prin neatacare de către reclamant, tocmai din acest motiv, adică al efectului lucrului judecat.

Unul din motivele cererii a fost specificat ca fiind lipsa unui titlu executoriu, fapt operat de instanță prin admiterea cererii și darea unei sentințe, care reprezintă un titlu executoriu, lucru absurd ținând cont că acesta reprezintă o măsură de executare silită, care trebuie luată împotriva debitorilor care nu-și execută obligațiile de bună voie, ori pârâtul și-a achitat obligațiile constant și la timp, conform precizărilor hotărârilor instanțelor, în plus, diferența stabilită de instanță pentru lunile anterioare hotărârii au fost achitate chiar în prima lună după luarea la cunoștință a hotărârii de către pârât.

Faptul că nu se urmărește stabilirea unui titlu executoriu privind întreținerea, ca urmare a ajungerii reclamantului la majorat, ci doar evitarea recunoașterii continuării firești a raportului de întreținere existent, în scopul eliminării puterii lucrului judecat, reiese din însăși derularea reală a evenimentelor. Astfel, hotărârea nr. 3565 a instanței a fost luată la data de 25.04.2014 și adusă la cunoștință la sfârșitul lunii aprilie având mențiunea exercitării căii de atac în termen de 30 de zile de la încunoștințare. Așadar, dacă acțiunea se ataca cu apel în termen, se ajungea la o hotărâre în apel dată după majoratul reclamantului (06.06.2014), iar sentința ar fi făcut referire la perioada efectuării studiilor și nu la majoratul reclamantului. Ori nu s-a urmărit o hotărâre care să aibă valoare de titlu executoriu, pentru siguranța reclamantului după majorat, ci prin declarații mincinoase, s-a urmărit și obținut, printr-o interpretare total eronată, o hotărâre de stabilire a unui drept deja existent, hotărâre care sfidează atât faptele cât și spiritul legii.

Apelantul a susținut că prima instanță a reținut, în mod greșit, acceptând ca motiv declarația reclamantului, că începând cu luna în care fiul sau a devenit major, paratul refuza sa achite de buna voie pensia de întreținere acestuia, cu toate ca acesta are cunoștința despre faptul ca acesta se afla iîncă in continuarea studiilor.

Prima instanță a reținut eronat că nevoile actuale ale reclamantului au crescut din ultima lună de cursuri în clasa a Xl-a și prima lună de vacanță (25.04 -16.07.2014).

În ceea ce privește excepția lucrului judecat invocată referitor la neluarea în baza de calcul a pensiei de întreținere a normei de hrană de care beneficiază reclamantul, regimul juridic al acesteia fiind stabilit de lege și tranșat de cele 2 sentințe civile anterioare, respectiv nr. 4511 din 07 august 2008 și nr. 3565 din 25.04.2014, care stabilesc definitiv că acest drept personal al debitorului nu se ia în calcul, prima instanță a concluzionat greșit că "Singură, identitatea de părți, în contextul unei alte cauze juridice a cererii și al unui alt obiect, nu justifică puterea de lucru judecat.

Apelantul a criticat și stabilirea câtimii maxime admise de lege, de 1/6 din veniturile nete, luând în calculul nevoilor reclamantului cheltuielile cu orele suplimentare, care au caracter temporar (nicidecum până la 26 de ani) și nici nu intră sub incidența obligației legale de întreținere, dar nu a luat în considerare că pârâtul asigură locuință reclamantului, fiind proprietar pe jumătate din aceasta. E adevărat că și mama reclamantului deține jumătate din locuința în precizată, dar aceasta îi asigură și ei locuință, ceea ce este un pic diferit.

În subsidiar apelantul a solicitat modificarea in parte a hotărârii, in sensul neincluderii in cuantumul de 1/6 din venitul net realizat a normei de hrană, începând cu data de 16.07.2014 , învederând că prin OG 26/1994 si condițiile de punere in aplicare, prin Ordinul nr. 3541/2012 al MApN, se stabilește ca "hrănirea personalului din MapN, MAI, Ministerul Justiție - ANP, SRI, etc, se face, de regula, in natura, in limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care se constituie in norme de hrană zilnice" Prin excepție de la regula generala si doar acolo unde nu exista Popote (cantine), norma de hrana primește o valoare financiara, stabilita pentru fiecare categorie de funcționari publici, in raport de indicele preturilor de consum, actualizate la rata inflației.

Deci, stabilirea valorii normei de hrana se stabilește periodic, achitarea se realizează periodic si ființează pe durata la care am calitatea de militar, având o destinație speciala, ce nu poate fi înlăturata.

In aceeași ordine de idei, valoarea normei de hrana, potrivit art. 55 C.fiscal, cu ultima actualizare prin OG nr. 46/26.06.2014, nu se include in veniturile salariale, nu este supusa calculului impozitului pe venit si, esențial, nu poate fi urmărita in niciun caz, cu efectul schimbării afectatiunii ei, cat timp destinația ei este expresa, de protecție a personalului ce beneficiază de astfel de situații.

In concluzie, hotărârea așa cum a fost data, cu includerea normei de hrana in determinarea venitului net urmăribil, nici nu poate fi executata in modul dispus, deoarece urmărirea si încasarea vreunei câtimi din valoarea respectiva este contrara legii si nula de drept.

Intimatul N C A a solicitat respingerea apelului formulat si menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

In ceea ce privește prima critica a apelantului legata de împrejurarea ca nu este necesar a se stabili o obligație de întreținere printr-o nouă hotărâre judecătorească întrucât o asemenea hotărâre există, respectiv Sentința civila nr. 3864/2014, intimatul a apreciat că nu poate fi reținută, cât timp efectele acestei hotărâri judecătorești au încetat la majoratul său.

Intimatul N C A a susținut că interesul său în promovarea acțiunii este cel de a obține o nouă hotărâre judecătorească, un nou titlu executoriu privind obligația de întreținere, iar norma de hrană a fost corect inclusă în venitul net realizat de tatăl său.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, Tribunalul a reținut următoarele faptul că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul apelant în raport de sentința civilă nr. 3564/25.04.2014 a fost corect respinsă de prima instanță, în condițiile în care obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina apelantului prin hotărârea evocată a fost clar limitată în timp până la momentul majoratului fiului minor sau noi dispoziții, sintagma "noi dispoziții"; vizând ipoteza schimbării mijloacelor celui care prestează întreținerea și a nevoii celui care o primește, survenite până la majorat.

Cum reclamantul intimat N C A a împlinit 18 ani la data de 06.06.2014, sentința civilă nr. 3564/25.04.2014 a Judecătoriei Baia Mare și-a încetat efectele.

După cum reiese din cuprinsul art. 499 al. 3 Cod civil, după împlinirea vârstei majoratului copilul mai poate pretinde întreținere doar dacă își continuă studiile, astfel că pentru a obține obligarea părintelui la plata pensiei de întreținere, reclamantul devenit major trebuia să dovedească, într-o nouă acțiune, împrejurarea menționată, respectiv că se află în continuarea studiilor.

Ca atare, în mod judicios a reținut prima instanță că reclamantul justifică interesul promovării unei noi cereri de stabilire a pensiei de întreținere și că excepția autorității de lucru judecat nu este operantă în speță.

Însă, motivul de apel privind includerea în mod greșit, în venitul lunar net al pârâtului și a normei de hrană este fondat.

Astfel, tribunalul apreciază că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.529 alin.2 din noul cod civil, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, în venitul lunar net nu trebuie inclusă și norma de hrană acordată potrivit O.G. nr. 26/1994.

Față de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că apelul declarat de apelantul N C S împotriva sentinței civile nr. 61/2015 a Judecătoriei Baia Mare este întemeiat.

← titlu de creanţă fiscală reprezentat de decizia privind...		Rolul activ al instanţei. Jurisprudență Organizare judecătorească →

Pensia de întreţinere. Norma de hrană. Venit care nu se include în cuantumul avut în vedere la calcularea pensiei de întreţinere

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pensia de întreţinere. Norma de hrană. Venit care nu se include în cuantumul avut în vedere la calcularea pensiei de întreţinere