Rolul activ al instanţei. Jurisprudență Organizare judecătorească
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 189/R din data de 13.05.2015
În conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, în condițiile în care remiterea titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 s-a bazat în mod exclusiv pe Registrul agricol 1948-1951 poziția 59, raportat la neconcordanțele privind calculele suprafețelor pe categorii de folosință, respectiv privind însumarea suprafețelor de teren pe verticală și orizontală, respectiv privind totalizările de suprafețe de teren din registrul agricol, prima instanță trebuia, în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, să pună în discuție și să dispună chiar și din oficiu efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice pentru elucidarea aspectelor: dacă numărul 4,15 aflat în Registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziția 59 provine din modificarea numărului 1,15, respectiv cifra 4 provine sau nu din modificarea cifrei 1 și dacă a existat o modificare, datarea acesteia, raportat la susținerea primarului Comunei Boiu Mare că modificarea cifrei în registrul agricol s-a produs în perioada aplicării legilor fondului funciar. Existând originalul Registrului agricol 1948-1951, expertiza criminalistică grafoscopică este proba pertinentă, concludentă și utilă pentru aflarea adevărului în speță.
Prima instanță avea a observa incidența în speță a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă 1865";
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/R/13 mai 2015
Prin sentința civilă nr. 7833/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2338/182/2013, a fost respinsă cererea formulată de către petentul Primarul comunei Boiu Mare în contradictoriu cu intimatele B E și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 15.02.2013 sub dosar nr. 2338/182/2013 petentul P G în calitate de PRIMAR AL COMUNEI BOIU MARE - PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE BOIU MARE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații: B E și COMISIA JUDEȚEANĂ MARAMUREȘ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, eliberat pe numele intimatei B E, în sensul reducerii suprafeței de teren de la 3,15 ha la 0.15 ha cât era îndreptățită să primească, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 3.02.2004 s-a eliberat pârâtei B E Titlul de proprietate nr. 3110 pentru suprafața de 3,15 ha teren cu vegetație forestieră.
Suprafața de pădure atribuită în plus s-a datorat unei erori de calcul constate în Registrul agricol din anii 1948-1951 al satului Boiu Mare la poziția nr. 59 unde autorul pârâtei, N M figurează cu terenuri agricole, neagricole și forestiere care prin însumare depășesc suprafața totală a gospodăriei agricole cu 3 ha.
Această suprafață în plus provine de la creșterea suprafeței de păduri, care, așa cum se poate observa din copia Registrului agricol, a fost modificată.
În drept au fost invocate prevederile art. III din Legea 169/1997, privind modificarea și completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991.
Pentru termenul de judecată din data de 24.10.2013 intimata B E a formulat întâmpinare, solicitând instanței, în baza probelor ce se vor administra în cauză, să dispună respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de purtarea procesului.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Din analiza actelor ce au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 rezultă faptul că pârâtei B E i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,15 ha în baza registrului agricol din perioada 1948-1951, potrivit căruia N M, antecesorul pârâtei, deținea în perioada menționată o suprafață de 4,15 ha pădure. La data depunerii cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv 27.03.1998, situația reflectată de registrul agricol cu privire la suprafața terenului cu vegetație forestieră deținut de antecesorul petentei era atestată prin adeverința nr. 449 eliberată de Primăria comunei Boiu Mare. Petenta a fost validată pe Anexa nr. 53 poziția nr. 61, în calitate de moștenitoare a autorului N M pentru diferența de 3,15 ha, având în vedere faptul că pentru suprafața de 1 ha din totalul de 4,15 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate după același autor în baza Legii nr. 18/1991, aspect ce rezultă din coroborarea mențiunilor din anexa nr. 53 și anexa nr. 15.
Petentul a invocat faptul că în realitate antecesorul pârâtei a deținut suprafața de 1,15 ha pădure iar acesteia i s-a atribuit în plus o suprafața de 3 ha fapt ce se datorează unor erori de calcul, în registrul agricol suprafața terenului cu vegetație forestieră înscrisă în poziția antecesorului petentei fiind modificată. Totodată s-a invocat faptul că există neconcordanțe în ceea ce privește mențiunile din registrul agricol în sensul că totalul suprafeței de teren deținută de N M ( la rubrica suprafața totală a gospodăriei agricole ) nu coincide cu suma suprafețelor de teren defalcate pe categorii de folosință iar totalul suprafeței de pădure pentru toate pozițiile de pe fila din registrul agricol este calculat avându-se în vedere suprafața de 1,15 ha.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. (VI) din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
În speță nu s-a făcut dovada faptului că petentei i s-a atribuit o suprafață de pădure mai mare decât cea deținută de antecesorul acesteia.
Instanța a constatat că pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza unui act doveditor dintre cele enumerate de prevederile art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, act ce reflecta situația existentă la momentul de referință al naționalizării terenurilor cu vegetație forestieră iar calitatea acesteia de moștenitoare a titularului poziției din registrul agricol nu este contestată.
Totodată dovada dreptului de proprietate al autorului s-a făcut pe baza unui înscris eliberat de către primăria comunei (adeverința nr. 449/1998) în baza unui act (registrul agricol) aflat de asemenea în păstrarea acestei instituții și nicidecum un înscris extrinsec activității acesteia depus de către pârâtă.
Faptul că în anexa nr. 15 întocmită în baza Legii nr. 18/1991 autorul N M figurează cu suprafața de 1,15 ha avându-se în vedere același act doveditor nu reprezintă o dovadă în sprijinul susținerilor petentului ținând seama de faptul că în anexa nr. 53 întocmită de aceeași comisie locală în baza Legii nr. 1/2000 se menționa faptul că suprafața totală de pădure avută în proprietate de autorul pârâtei este de 4,15 ha. Această suprafață de teren cu vegetație forestieră a fost confirmată la momentul depunerii cererii de reconstituire prin adeverința nr. 449/27.03.1998 eliberată de Primăria comunei Boiu Mare .
Existența unor neconcordanțe între actele emise sau eliberate de aceeași autoritate administrativă nu pot fi interpretate în detrimentul pârâtei.
Tot astfel constatarea existenței unor erori de calcul în registrul agricol în sensul că totalul suprafeței agricole este mai mic decât totalul ce rezultă din însumarea suprafețelor defalcate pe categorii de folosință nu reprezintă o dovadă certă că antecesorul petentei nu a deținut suprafața de 4,15 ha pădure înscrisă în registrul agricol. În ceea ce privește modificările invocate, chiar dacă se acceptă ipoteza susținută de petent nu există nicio dovadă că aceste modificări s-au efectuat în perioada aplicării Legilor fondului funciar și nu la momentul efectuării înscrierilor din registrul agricol.
Pentru motivele mai sus arătate instanța a respins acțiunea formulată de petent ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 7833/18.09.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia mare în dosarul nr. 2338/182/2013, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul-petent Primarul comunei Boiu Mare, județul Maramureș, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând, admiterea cererii introductive de instanță în sensul anulării parțiale a titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, eliberat pe numele intimatei B E, în sensul reducerii suprafeței acordate prin titl de proprietate de la 3,15 ha la 0,15 ha teren cu vegetație forestieră, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurentul-petent a arătat că, în aprecierea acestuia, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată, în opinia recurentului, cu interpretarea greșită a probelor de la dosar.
Recurentul-petent critică prin memoriul de recurs motivarea sentinței atacate, arătând că deși instanța de fond constată ca în Anexa 15, aflată la fila 56 din dosarul de fond, întocmită în baza dispozițiilor Legii 18/1991, autorul intimatei, N M, figurează cu suprafața de 1,15 teren cu vegetație forestieră, din care în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe 1 ha de teren cu vegetație forestieră, rămânând de reconstituit încă 0,15 ha teren în baza Legii 1/2000 și că în actele întocmite în anul 1998, acesta, în urma modificărilor efectuate în registrul agricol, figurează cu 3 ha teren cu vegetație forestieră în plus față de anul 1991, în mod greșit reține că nu exista nicio dovadă că aceste modificări s-au efectuat în perioada aplicării legilor fondului funciar, aspect care este evident, în opinia recurentului.
Împrejurarea că modificările în registrul agricol s-au realizat în perioada 1991-1998 rezultă fără echivoc din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în opinia recurentului.
Din Registrul Agricol pentru anii 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziția 59 privind pe N M, se poate observa printr-un calcul simplu (însumarea suprafețelor de teren pe verticală și orizontală) existenta acestei diferențe de 3 ha teren, datorată modificărilor de suprafețe (pădure) efectuate în registru la poziția 59, fără a se fi modificat însă și totalizările de suprafețe din registru.
Mai mult, este important în opinia recurentului, că la dosarul de fond funciar nu există din partea intimatei nicio cerere în care să se indice clar suprafața de teren cu vegetație forestiera solicitată de aceasta, după autorul N M.
Conform art. III aliniat (1) litera a (VI) din Legea 169/1997, așa cum a fost modificat succesiv "Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a)Actele de reconstituire sau de constituirea a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt: (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri; Aliniat (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.."
Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata B E a depus la dosar, la data de 8.04.2015, întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării sale, intimata B E a arătat că, în aprecierea sa, motivele de recurs sunt nefondate.
Intimata afirmă că antecesorul său figura cu 4,15 ha teren cu vegetație forestieră, conform registrului agricol din anii 1948-1951, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1 ha la Legea 18/1991 și Legea 1/2000, conform titlului de proprietate nr. 2436/29.07.2003, în locul numit "Sovar";.
Ulterior, petenta a solicitat diferența de teren și, conform titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004, a primit 3,15 ha teren cu vegetație forestieră. În completarea titlului nr. 3110/2004, Comisia locală a făcut o eroare, în sensul menționării la poziția 1 din titlu a suprafeței de 1 ha pădure în locul numit Sovar, același teren din titlul nr. 2436/2003.
În opinia intimatei, în mod corect prima instanță a reținut că intimata a făcut dovada dreptului de proprietate pe baza înscrisurilor eliberate de primăria Boiu Mare (adeverința nr. 449/1998) și pe baza registrului agricol aflat în păstrarea primăriei și nicidecum în baza unui înscris depus de intimată.
Din registrul agricol și din adeverința nr. 449/1998 eliberată de primărie, rezultă cu claritate că antecesorul intimatei a figurat cu 4,15 ha de pădure. Dacă există o greșeală pe defalcarea pe categorii de folosință în registrul agricol, nu înseamnă că antecesorul intimatei nu ar fi deținut 4,15 ha pădure și că s-ar fi operat în registrul agricol în perioada aplicării legilor fondului funciar, afirmă intimata-filele 10-11 din dosarul de recurs.
Intimata Comisia județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar nu a depus întâmpinare și nu și-a desemnat un reprezentant în instanță pentru a-și expune poziția procesuală.
La solicitarea intimatei a fost prezentat în original Registru Agricol 1948-1951, în ședința publică din 6.05.2015.
Analizând sentința civilă nr. 7833/18.09.2014, pe baza motivelor de recurs formulate, în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a constatat faptul că recurentul petent Primarul comunei Boiu Mare, întemeiat pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 privind modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 în sensul reducerii suprafeței de teren de la 3,15 ha la 0,15 ha, cât, afirmă petentul respectiv suprafața la care intimata era îndreptățită, afirmând că atribuirea suprafeței de 3 ha s-a datorat unei erori de calcul constatate în Registrul agricol din anii 1948-1951 al satului Boiu Mare, la poziția 59, unde autorul pârâtei, N M, figurează cu terenuri agricole, neagricole și forestiere care prin însumare depășesc suprafața totală a gospodăriei agricole cu 3 ha.
Petentul afirmă că suprafața de păduri din registrul agricol a fost modificată și că împrejurarea că modificările în registrul agricol s-au realizat în perioada 1991-1998 rezultă fără echivoc din toate înscrisurile depuse la dosar, respectiv din registrul agricol pentru anii 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziția 59 privind pe N M, cu privire la care, printr-un calcul simplu, respectiv prin însumarea suprafețelor de teren pe verticală și orizontală, rezultă existența acestei diferențe de 3 ha teren, datorată modificărilor de suprafețe de pădure efectuate în registru la poziția nr. 59, fără a se fi modificat și totalizările de suprafețe din registrul agricol.
Prima instanță, în construirea silogismului juridic ce a condus-o la soluția de respingere a cererii, preia apărările intimatei, potrivit cărora dovada dreptului de proprietate asupra terenului din titlul atacat s-a făcut pe baza unui înscris eliberat de primăria comunei, adeverința nr. 449/1998, care se baza tot pe registrul agricol în cauză și pe baza acelui registru agricol care se afla de asemenea în păstrarea primăriei și nicidecum nu era un act extrinsec activității primăriei, depus de către pârâtă.
Mai reține prima instanță că în Anexa nr. 53, întocmită tot de Comisia locală Boiu Mare, este trecută aceeași suprafață de 4,15 ha, la fel prin adeverința emisă de Comisia locală Boiu Mare nr. 449/27.03.1998-acte care au fost emise tot pe baza registrului agricol - și concluzionează că existența unor neconcordanțe între aceste acte emise sau eliberate de aceeași autoritate administrativă nu poate fi interpretată în detrimentul pârâtei, la fel nici constatarea existenței unor erori de calcul în registrul agricol în sensul că totalul suprafeței agricole este mai mic decât totalul ce rezultă din însumarea suprafețelor defalcate pe categorii de folosință.
Prima instanță, sesizată fiind în mod oficial cu existența unor "modificări"; în registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare, poziția 59, prin modificarea numărului 4,15 din 1,15 în 4,15, respectiv modificarea cifrei 1 în cifra 4, avea datoria să califice în mod juridic această sesizare, să remarce că i s-a adus la cunoștință săvârșirea unei posibile fapte penale, și să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, în condițiile în care remiterea titlului de proprietate nr. 3110/3.02.2004 s-a bazat în mod exclusiv pe Registrul agricol 1948-1951 poziția 59, raportat la neconcordanțele privind calculele suprafețelor pe categorii de folosință, respectiv privind însumarea suprafețelor de teren pe verticală și orizontală, respectiv privind totalizările de suprafețe de teren din registrul agricol, prima instanță trebuia, în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, să pună în discuție și să dispună chiar și din oficiu efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice pentru elucidarea aspectelor: dacă numărul 4,15 aflat în Registrul agricol 1948-1951 al comunei Boiu Mare la poziția 59 provine din modificarea numărului 1,15, respectiv cifra 4 provine sau nu din modificarea cifrei 1 și dacă a existat o modificare, datarea acesteia, raportat la susținerea primarului Comunei Boiu Mare că modificarea cifrei în registrul agricol s-a produs în perioada aplicării legilor fondului funciar. Existând originalul Registrului agricol 1948-1951, expertiza criminalistică grafoscopică este proba pertinentă, concludentă și utilă pentru aflarea adevărului în speță.
Prima instanță avea a observa incidența în speță a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă 1865.
Așa fiind, raportat la dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă 1865, care arată că, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, tribunalul, în baza art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 304 pct. 5, art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de trimitere, cu observarea considerentelor anterior expuse va pune în discuție și va administra proba cu expertiza criminalistică grafoscopică cu obiectivele arătate, precum și orice alte probe pertinente, concludente și utile în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale.
| ← Rolul activ al instanţei. Jurisprudență Organizare judecătorească | Fond funciar. Formularea cererii pentru reconstituirea dreptului... → |
|---|
