Fond funciar. Formularea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 2014
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I civilă Decizie nr. 204/A din data de 07.05.2015
După apariția Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au figurat în registrul agricol, teren ce i-a fost reconstituit prin validarea cererii de către Comisia Județeană Maramureș pentru suprafața de 0,46 ha și apoi emiterea titlului de proprietate. Deși hotărârea de validare a fost dată în anul 1991 aceasta nu a fost atacată. Ba mai mult, la legile ulterioare de fond funciar G. A nu a mai formulat alte cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru o eventuală diferență de teren ce nu i-a fost validată.
Așa fiind a se cere în anul 2014 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu a fost solicitată se consideră a fi nefondată.";
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/A/7 mai 2015
Prin sentința civilă nr. 7763 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea reclamantei G. A, împotriva intimatelor Comisia Locală Cicîrlău de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia Județeană Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar.
În considerentele sentinței se reține că, din probele administrate (expertiza topografică extrajudiciară și probele testimoniale) a reieșit că terenul ce formulează obiectul litigiului, identificat în CF 598 Cicârlău, sub nr. topo 553 și 554 și în CF 720 Cicârlău, sub nr. topo 555, a fost adus în CAP de tatăl reclamantei, T G, după care CAP-ul i l-a returnat acestuia pentru a-l folosi cu titlu de lot ajutător.
Analizându-se înscrierile din CF 598 Cicârlău și CF 720, s-a observat că terenul de sub nr. topo 553, 554 și respectiv, 555 nu au aparținând, anterior cooperativizării, nici reclamantei și nici lui T G.
Nici nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi fost dobândit de reclamantă sau antecesorii acesteia, în mod legal, de la proprietarii înscriși în CF 598 și CF 720, anterior CAP.
Aceasta înseamnă că terenul nu a fost preluat de CAP de la reclamantă sau de la antecesorii acesteia.
Prin urmare, concluzia care s-a desprins a fost că terenul a fost preluat de CAP de la proprietarii înscriși în CF 598 Cicârlău și CF 720 Cicârlău, și dat, apoi, cu titlu de lot ajutător, tatălui reclamantei.
Așa fiind, înseamnă că reclamanta nu a fost îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991, republicată.
Mai mult, prevederile art. 23 alin. ultim din Legea 18/1991, republicată, dispun că asupra terenurilor preluate de CAP de la foștii proprietari și atribuite, apoi, cu titlu de lot ajutător altor persoane decât fostul proprietar, nu se constituie sau reconstituie dreptul de proprietate în favoarea persoanelor care l-au primit cu titlu de lot ajutător. Această din urmă ipoteză s-a conturat, din probele administrate, în prezenta speță, terenul din litigiu fiind dat de CAP cu titlu de lot ajutător, tatălui reclamantei, fără, însă, ca acesta să fi aparținut anterior preluării autorului reclamantei. Aceasta înseamnă, potrivit art. 23 alin. ultim din Legea 18/1991, republicată, că dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu nu se poate reconstitui moștenitorilor celui căruia terenul a fost atribuit cu titlu de lot ajutător. Cum, din probele administrate nu a reieșit nici că terenul din CF 598 Cicârlău și CF 720 Cicârlău, de sub nr. topo 553, 554 și 555 este aferent celui atribuit de CAP, în suprafață de 250 mp, în vederea construirii casei, sau că a fost dobândit de reclamantă sau autorii săi, în perioada în care terenurile erau scoase din circuitul civil, instanța va reține că, în speță, nu sunt îndeplinite prevederile invocate de reclamantă, cele ale art. 23 din Legea 18/1991, republicată.
Pentru ipoteza în care reclamanta a solicitat, acest teren în temeiul art. 8 și 11 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, și Comisia Județeană Maramureș de aplicare a Legilor Fondului Funciar i-a invalidat cererea, se putea formula plângere împotriva hotărârii acesteia, sau în situația în care Comisia Județeană Maramureș de aplicare a Legilor Fondului Funciar nu a soluționat în nici un fel cererea cu privire la terenul în litigiu, dat fiind faptul că ulterior, în temeiul art. 33 din Legea 18/1991, republicată s-a dat posibilitatea solicitării, din nou,a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu privire la care Comisia Județeană Maramureș de aplicare a Legilor Fondului Funciar nu s-a pronunțat, reclamanta trebuia să reitereze cererea în baza legii republicate.
Însă, analizată chiar și din perspectiva dispozițiilor art. 8 și 11 din Legea 18/1991, ignorându-se neformularea unei cereri de reconstituire depusă în temeiul art. 33 din Legea 18/1991, cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 553, 554 și 555 Cicârlău nu a fost întemeiată, dreptul de proprietate neaparținând, anterior CAP, antecesorilor reclamantei sau reclamantei, concluzie ce se desprinde din înscrierile în CF 598 Cicârlău și CF 720 Cicârlău, unde dreptul de proprietate asupra acestor imobile este înscris în favoarea unor persoane ce nu s-au dovedit a fi rude cu reclamanta și nici că au transmis, în mod legal, dreptul de proprietate acesteia sau antecesorilor ei, anterior cooperativizării.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel G. V, G. I, G. I și S F R care au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctei G. A pentru o suprafață de 325 mp situat în Cicârlău, aferent casei de locuit, curți și garduri ce face parte din nr. topo 553, 554, 555 Cicârlău, obligarea comisiei de fond funciar Cicârlău șa punerea în posesie pentru suprafața de 325 mp și a Comisiei Județene Maramureș de aplicare a Legilor fondului funciar de eliberare a titlului de proprietate.
În motivarea apelului se arată că instanța a interpretat greșit normele de drept material și probatoriul administrat în cauză.
Suprafața de teren solicitată a fost adusă în cooperativă de bunicii lor T G și I. care au deținut în Cicârlău casa de locuit și terenul solicitat, aspect ce reiese din Registrul Agricol din perioada anterioară înființări CAP 1959 - 1962. curțile și grădinile, în general, deși au fost preluate de CAP acestea nu au fost folosite în CAP - uri, au fost atribuite deținătorilor construcțiilor cu titlu de lot ajutător.
Terenul a fost solicitat de mama lor care a formulat cererea de Comisia Locală Cicârlău cu nr. de înregistrare 806/13.03.1991. pentru suprafața de 300 mp s-a eliberat titlu de proprietate în condițiile în care suprafața este de 625 mp în total.
Intimata Comisia Locală Cicârlău prin întâmpinarea depusă (fila 24) a arătat că nu se opune la admiterea apelului cu motivarea că, terenul este aferent casei de locuit, curți, construcții, teren ce a aparținut părinților defunctei G. A, adică bunicilor anterior cooperativizării. Au luat la cunoștință de expertiza extrajudiciară cu care sunt de acord.
Intimata Comisia Județeană Maramureș prin întâmpinarea depusă (fila 15) arată că nu se opune la reconstituirea dreptului de proprietate în măsura în care sunt în termenul prevăzut de lege.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 N Cod procedură civilă, tribunalul a constatat faptul că după apariția Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri în suprafață totală de 59 ari (fila 38 dosarul de fond). Comisia Județeană Maramureș de fond funciar prin Hotărârea nr. 944 din 19 decembrie 1991 a validat pentru suprafața totală de 0,46 ha.
Prin titlul de proprietate nr. 526/45 din 13 decembrie 1994 s-a reconstituit în favoarea numitei G. A dreptul de proprietate pentru suprafața de 51 ari printre care se află și terenul în suprafață de 300 mp cu nr. top 653/1/2 intravilan, teren pe care ulterior reclamanta l-a înscris în CF 50767 nr. cad. 50767 Cicârlău.
În prezentul litigiu se cere reconstituirea unei suprafețe de 325 mp ce se află în prelungirea terenului de 300 mp.
În registrul agricol la poziția numitului T G pe perioada anilor 1959 - 1963 acesta figurează cu teren intravilan în suprafață de 6 ari. Pentru aceiași perioadă G. A căsătorită cu G. I figurează cu poziție separată pentru suprafața totală de 50 de ari, din care 10 ari teren intravilan.
După apariția Legii nr. 18/1991 G. A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au figurat în registrul agricol, teren ce i-a fost reconstituit prin validarea cererii de către Comisia Județeană Maramureș pentru suprafața de 0,46 ha și apoi emiterea titlului de proprietate. Deși hotărârea de validare a fost dată în anul 1991 aceasta nu a fost atacată. Ba mai mult, la legile ulterioare de fond funciar G. A nu a mai formulat alte cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate și pentru o eventuală diferență de teren ce nu i-a fost validată.
Așa fiind a se cere în anul 2014 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu a fost solicitată se consideră a fi nefondată.
Raportat la împrejurarea că în cursul procesului G. A a decedat la data de 8 iulie 2014, deci anterior pronunțării sentinței civile nr. 7763/17.09.2014 tribunalul din oficiu a invocat lipsa capacității de folosință a reclamantei G. A.
Lipsa calității procesuale, de folosință sau de exercițiu, atrage nulitatea actului de procedură, nulitatea nefiind condiționată de existența unei vătămări deoarece capacitatea procesuală este o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, deci o condiție extrinsecă actului de procedură.
În Noul Cod de procedură civilă, la art. 176 se prevede expres că nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare printre altele și la capacitatea procesuală, în afara cazurilor expres prevăzute de text, fiind menționată și situația încălcării dispozițiilor legale referitoare la alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. A fost astfel inserată în cod opinia doctrinară unanimă referitoare la această chestiune.
Deoarece apelanții nu au solicitat trmiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. e teza 1 Noul Cod de procedură civilă a fost admis apelul cu consecința anulării sentinței apelate și a se reține cauza spre rejudecare. Pe fondul cauzei pentru considerentele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei nu este fondată.
| ← Rolul activ al instanţei. Jurisprudență Organizare judecătorească | Termenul de prescripţie. Drept născut prin apariţia unui nou... → |
|---|
